Ploua-n geam cu spume, eu o dau pe glume

E weekend si e vreme rea. Bani de numarat n-avem, copii nu mai face nici dracu’ in ziua de azi, de politica suntem intoxicati pana la soc anafilactic, la fotbal nu ma pricep, la retete culinare nici atat… De vacanta nu vorbim azi, asa ca ce-mi mai ramane? Ceva umor ieftin, cat sa usuram digestia dupa un pranz copios.

 

 

Adam i-a zis Evei la prima intalnire amoroasa:

-Da-te mai incolo ca nu stiu cat de mare se face!

***

-Parinte, in timpul postului e voie sa mergem la femei?

-Da, fiule, numai sa nu fie grase!

***

Tiganul si puradelul in gara:

-Teteo, ce facem, luam trenu’?

-Nu fii lacom, praleo, prima data luam sinele…

***

Toti cei care consuma bere traiesc mai putin!…Mai putin suparati, mai putin stresati, mai putin tristi…

***

Ce este fusta?

Fusta este patura sociala care acopera organul central la care pot sa adere toti membri cu conditia sa nu se trasze sarcini!

***

Ce inseamna casatoria?

Sa ai trafic nelimitat la internet dar sa se deschida un singur site!

***

Pana acum eram sarac, dar mi-am cumparat un dictionar de sinonime si acum sunt nevoias, sarman, oropsit, pauper si necajit…

***

-Cum ai reusit, domnule, sa intri cu masina in sant?

-Eram sub influienta persoanelor psihotrope, domnule agent.

-Vrei sa spui „substantelor”.

-Nu, nu, eram cu soacra-mea si nevasta in masina.

***

Pe vremuri barbatii cautau pe plaja femei frumoase, acum cauta WiFi gratuit!

***

Dictionar

Supozitor= inventie care va ramane in anale.

Femeie=ansamblu de curbe care fac sa se indrepte o linie.

A se partai=  a stranuta in chiloti.

Turism= activitate ce consta in a transporta mai multi oameni care s-ar simti mai bine acasa in locuri care ar arata mai bine fara ei.

Adolescenta= plictiseala de a fi singur, dorinta de a fi doi si teama de a fi trei.

Amor= cuvant de 4 litere: 2 vocale, 2 consoane si… 2 prosti.

Capitalism= regim in care omul il exploateaza pe om; in socialism era invers.

Consultant= specialist care iti ia ceasul de la mana, iti spune cat e ora si te face sa-i platesti serviciul.

Democrat= prea sarac pentru a fi capitalist, prea bogat pentru a fi comunist.

Diplomat= cel care iti spune sa te duci la dracu’ cu asemenea eleganta incat chiar iti vine sa te duci.

Ecou= fenomen natural care are ultimul cuvant chiar si cu o femeie.

Garderoba= loc in care se aseaza hainele cand nu mai sunt clante si usi disponibile.

Homosexual= barbat care se distreaza acolo unde altii se screm.

Lana virgina= lana oii care alearga mai repede decat ciobanul.

Parinti= cuplu care invata un copil sa vorbeasca si sa mearga pentru ca mai tarziu sa-i spuna sa stea jos si sa taca.

Pesimist= un optimist cu experienta.

Programator= cineva care rezolva o problema pe care nu o aveti intr-un mod pe care nu-l intelegeti.

Mostenitor= ruda apropiata care iti ia pulsul de fiecare data cand iti strage mana.

 

Sed si cuget; da’ mai mult sed…

Azi sunt plina de intelepciune. Ei, nu de a mea, de a altora care mi-au impartasit-o „emailat”. Si o dau si eu mai departe, poate cuiva chiar i-o folosi.

 

 

Sfaturi stravechi

 

Bea apa din izvorul din care beau caii; calul nu va bea niciodata o apa rea.

Asterne-ti acolo unde isi face culcus pisica.

Mananca fructul care a fost atins de vierme.

Culege cu indrazneala ciuperca pe care stau insectele.

Sadeste pomul acolo unde sapa cartita.

Casa cladeste-o unde se insoreste sarpele.

Fantana sap-o unde se adapostesc pasarile de arsita.

Culca-te si trezeste-te odata cu pasarile- vei culege toate grauntele de aur ale zilei.

Mananca mult verde- vei avea picioare puternice si inima rezistenta precum vietuitoarele codrului.

Inoata des si te vei simti pe pamant ca pestele in apa.

Priveste cat mai des cerul si vor deveni gandurile tale usoare si limpezi.

Taci mult, vorbeste putin- in sufletul tau va poposi tacerea iar duhul iti va fi linistit si plin de pace.

 

Adevar e in toate doar ca pe-aia cu arborii si cartita n-am priceput-o, cred ca au si cartitele sfaturile lor stravechi care le invata sa sape exact unde am plantat noi copacii. 🙂

Si nici cu mancatul de verziciuni nu prea sunt de acord, socotesc ca Dumnezeu, daca voia sa fiu ierbivora, ma facea capra, nu om. Asa ca am doua picioare subrede si o inima prea agitata. De vina-s aia de n-au fabricat si ciocolata verde! 🙂

De la Viena pan’ la Praga

Sederea la Viena a fost scurta. Prea scurta…

Am plecat in zori spre Praga bifand in drum cateva din castelele Boemiei. Si-apoi  austriecii si habsburgii astia nu s-au calicit la castele, nenica, mare boom imobiliar era pe vremea lor! Ce ti-e si cu soarta asta! Cand noi abia ieseam din bordeie si parjoleam amaratele de sate sa le facem nomazilor in ciuda altii ridicau catedrale si palate, infiintau universitati si-si impobobeau parcurile si gradinile cu adevarate capodopere artistice. Si cica sa-i ajungem acu din urma!Vise, taica…

 Prima oprire: Abatia Melk, un lacas de cult benedictin din 1089, o adevarata fortareata care adaposteste in prezent o academie teologica dar si o scoala normala pentru copiii din zona dar unde profesorii sunt preoti si calugari. I se spune Stift Melk, doar ca la ei „stiftul” e altceva decat nimicul nostru. Ce m-a impresionat? Pai in mod negativ m-a impresionat opulenta din catedrala. Sa mor eu daca-ti vine sa te rogi cand sclipeste atata aur in jur si toti peretii sunt pictati mai ca benzile desenate! Iar in magazinul de suveniruri, printre pliante, iconite si alte obiecte de cult care nu-s de nasul meu se gaseau produse alimentare productie proprie, adica ceva miere, gem, bauturi alcoolice neuzitate la impartasanie dar bune sa dezlege limbile pentru o spovedanie.Si cel mai neasteptat lucru: carti de joc cu imagini reilgioase si fete bisericesti! Clar alea se folosesc numai pentru „popa prostu”! 🙂 Si mi-a mai placut ceva:toaletele! Multe si foarte moderne.Si pazite de un nene care parea cioban de-al nostru dupa ce ghioaga avea, asa ca m-am dus sa socializez putin cu el si sa-i transmit salutari de-acasa. Nu m-am spovedit, n-am batut matanii, n-am aprins lumanari si m-am gandit cu mila la elevi de acolo care invata alternand Tabelul lui Mendeleev si harta lumii cu zeci de icoane si care nu pot fuma si ei o tigara in pauze in curtea scolii…

Popasul urmator a fost la Cesky Krumlov, oras medieval inca locuit, un fel de Sighisoara mult mai mare si mai bine pusa in valoare. La intrare te intampina un ceas astronomic dar n-am prea priceput ce ora indica fiindca era cam innorat afara. Cetatea e in patrimoniu UNESCO si e traversata de raul Vltava care formeaza in centru o insula plina de pravalii atragatoare si terase . E plin de turisti , de suveniruri si au un curs de schimb valutar mult mai rentabil decat la Praga, asa ca ne-am lasat acolo euroii si ne-am impopotonat cu coroane. Asa bani urati si naspa n-am vazut in viata mea! sunt prost inscriptionati si de dimensiuni relativ apropiate incat e foarte usor sa te pacalesti. Doar ca negustorii par a fi cinstiti si nu incearca sa profite . Cica stilul cetatii ar fi renascentist iar la poarta interioara, de cand e cetatea si pana in prezent, se afla curtea ursilor, ce trece pe sub pod. Cam sictiriti ursii, nu prea ne-au bagat in seama…

Apoi, spre disperarea unor colegi de autocar care voiau sa ajunga mai repede la hotel si sa-si faca somnul de frumusete, am dat o raita scurta la Konopiste, ultima resedinta a lui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului austro-ungar ce a fost asasinat la Sarajevo, fapt ce a servit drept pretext pentru inceperea primului razboi mondial.  E de fapt un pavilion de vanatoare si adaposteste un muzeu cinegetic dar n-am putut intra fiindca am cam intarziat. Si ne-au mai ajuns si blestemele lui Ciacanica (asa l-am poreclit pe nenea ala mereu carcotas  care mereu bombanea ca vrem sa vedem prea multe si el n-a mancat si n-a dormit si vrea la hotel) si s-a pornit o ploaie care ne-a spalat de toate pacatele si ne-a udat bine si budigaii.  Nu numai castelul era inchis ci si spatiul comercial ce poseda toaleta asa ca unii dintre pasageri au trebuit sa studieze putin botanica prin paduricea de langa parcare. Drept pentru care locatia a fost re-denumita Konopisha-te! 🙂

In speranta ca nu v-am plictisit prea tare cu castelele mele -care nu-s ale mele ci ale Boemiei!- promit ca in numarul viitor ajung la Praga si acolo chiar am ce povesti.  Stati pe-aproape fiindca nici nu stiti ce pierdeti! Si va spun si cat de buna e berea pragheza. 🙂

Arta, nenica!!

Fiindca sunt la siesta si trebuie sa diger o omleta consistenta cu branza si ceapa verde, deci nu pot functiona simultan si cu stomacul si cu neuronii, va propun o etalare de opere mai mult sau mai putin artistice studiate de ochiul meu critic. Daca nici la critica nu ma pricep… Astept verdictul vostru care v-a placut mai mult. Din pacate poze cu omleta-artistica n-am apucat sa fac. 🙂

 

Deci periplu creator prin Europa!

1) Na! Sa mai aud pe careva ca pupatu-n fund e specific romanesc!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

2)N-oi fi eu Cavalerul Luminii .Da’ moare Jiji de ciuda ca n-are sabie de-asta de aur!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3)Sa ma arunc? Sa nu ma arunc?… Hai ca mai stau putin poate ma dau in direct la stirile de la ora 5!

 

 

 

 

 

 

 

 

4)Nenea, imi dai doi lei, ca n-am cu ce ma imbraca si ce-i da lu’ asta micu sa mananca si gura lui!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5)Zboara, puiule, zboara!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6)Nici o masa fara peste! Asa ne-a invatat Partidu’!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7)Ca nu-mi ajungea ca ma supara spondiloza, acu m-a palit si-o criza de apendicita!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8)Nu prea faceti voi cafeaua buna dar macar stiti sa faceti altceva din fierbatoare!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

9)Chiar e Fantoma de la Opera? Sau Mamare mi-a luat urma prin Europa?…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10)Ce plictiseala, fratee, in raiul asta! Nu tu manea, nu tu shaorma, nu promisiuni electorale…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11)Daca avea barba si canta puteam sa jur ca e Concita! Asaaa, naiba stie ce-o fi asta…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12)De ce nu faceti, mai si portrete sa-mi las si eu chipul pentru posteritate?

 

 

 

 

 

 

 

 

13)Mamaa, ma duci la McDonalds sa fac curcubeu pe cerul gurii?!?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

14)Ce dai, ma, nu stii sa-njuri?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

15)Iata ce pot face doua maini dibace daca au mult martipan la dispozitie!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

16)Aoleooo, ma scap pe mine si nu-i nici un boschete in zona!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Juriul are cuvantul, pregatesc podiumul! 🙂

PS. Sa le ia naiba de poze ca nu vor sa stea deloc cum le asez eu! Asta e, textul e pus aiurea da’ va descurcati voi. Si ma iertati pentru nepricepere!

Viena- la bulivard, birjar!

Sa incep sa-mi depan amintirile…

Primul oras vizitat mai pe indelete a fost Viena. Fain oras, nu zic nu! Da’ putin odorizant de strazi nu i-ar strica.Sau macar sa-si hraneasca caii de la trasuri cu petale de trandafiri, sa elimine chestii mai placut mirositoare. Despre istoria orasului nu va spun nimic, intrebati-l pe Goagal ce si cum, stie el mai bine. Va spun doar impresiile mele de uimire si admiratie pentru arhitectura baroca, despre pistele generoase pentru biciclisti pe care eu, ca un taran veritabil ce ma aflu le-am tot strivit in picioare pana m-am dumirit ca nu de admiratie ma claxonau toti ci pentru ca le incalcasem teritoriul. Ce sa-i faci, la mine pe ulita nu-i cu exclusivitati, scapa cine poate si daca te mai storcoseste vreo motoreta zici ca n-ai avut noroc si gata!

Marea mea bucurie legata de Viena e ca am putut vizita palatul Schonbrunn, lucru ce mi se parea imposibil din pricina timpului limitat si a cozilor de la bilete. Dar ghidul nostru (de care poate o sa va mai povestesc, ca merita) a luat legatura cu un prieten de-al lui, ghid autorizat de Viena si ne-a luat biletele din timp, ne-a asteptat cu ele la poarta. Marturisesc ca nu prea m-a dat pe spate fastul de la palat, Pelesul nostru e parca mai rafinat, dar domnul Popescu, ghidul nostru ni l-a prezentat atat de amuzant si anecdotic incat mi-au ramas in minte mult mai multe lucruri decat dintr-o prezentare istorica stereotipa. De exemplu ne-a povestit cum imparateasa Sissi avea un par luuung, pana la glezne (chiar e un manechin in iatacul ei cu o astfel de peruca bogata) si camerista ei trebuia sa i-l perie de doua ori pe zi; de cate ori vedea un fir de par cazut imparateasa isi certa aspru slujitoarea iar aceasta, pentru a mai scapa de mustrari, si-a decupat o fanta in faldurile rochiei, cu un saculet ascuns pe dedesupt, in care ascunde repede fiecare fir smuls de pieptene; astfel a aparut primul buzunar din istorie! 🙂 Tot ghidul ne povestea  cat de zvelta si anorexica era imparateasa, care masura in talie doar 52 de centimetrii neincorsetata. Si ca sa ne arate cam ce talie de viespe avea ne-a spus ca a adus cu el si un etalon:pulpa lui dreapta care masoara 53 de centimetrii!

Gradinile de la Schonbrunn par imense si sunt deschise liber publicului pentru promenada, sport sau orice activitate de recreere si includ sere, gradina zoologica si reproducerea unei ferme traditionale. Numele palatului inseamna „Fantana cea frumoasa” si e dat de izvorul captat intr-o maiestoasa fantana arteziana.

Dar cea mai mare curiozitate a palatului nu e data de trecut ci de prezent. Din cele 1441 de camere doar vreo 40 sunt muzeu, restul fiind ocupate de chiriasi. Pe bune, etajele sunt un fel de ANL mai aristocratic in care locuiesc familii ramase acolo de la al doilea razboi mondial cand au primit repartitii de locuinte sociale fiindca multi ramasesera fara case in urma bombardamentului. Sigur, municipalitatea si cei de la muzeu au vrut sa-i evacueze dar legea chiriasilor a avut castig de cauza si locuitorii raman nestingheriti la palat cat timp isi platesc chiria si nu provoaca daune. Ei, cum v-ati simti sa aveti in buletin adresa de Schonbrunn si cartela de intrare sa va parcati masina in umbra palatului?

Ce sa va mai spun de Viena? Se inchiriaza biciclete la fiecare colt de strada, se fac plimbari cu trasuri, se inghesuie puhoi de lume la magazinele din centru sau la intrarea in catedrala Sf. Stefan. Pe mine m-au enervat asa de tare preturile nesimtite incat am refuzat sa-mi cumpar ceva, orice, nici macar un magnet de frigider nu mi-am luat si nici Mozzardine cu 10 euro cutiuta.Si bine am facut fiindca le-am gasit apoi cu 3 euro intr-un supermarket de la periferie! Si nici nu sunt grozave, zau!

De mancat am mancat in centru, nu chiar in buricul targului, la jecmaneala de 20 euro o bere ci unde ne-a recomandat ghidul, intr-un local dragut si decent unde un snitel vienez urias cu garnitura si o bere m-au costat cam 12 euro. Caut in meniu bere cu lamaie si nu gasesc dar il intreb totusi de ospatar daca au asa ceva. El, cum sa nu, aduce baiatu’ imediat! Aduce pe naiba, ca mi-a adus un pahar de bere normala si o lamaie feliata pe o farfurie! Ce-au mai ras fetele de mine si de privirea mea crucita… Da’ daca baiatu’ n-a inteles ce i-am cerut eu, m-am facut si eu ca nu inteleg ce scrie in josul bonului, ca servirea nu e inclusa in pret si n-am lasat nici un ciubuc! Na, sa mai mi-aduci tu mie bere cu lamaie separate sa mi le asamblez singura!

Hai ca m-am lungit cam mult cu Viena asta. In concluzie mi-a placut dar e musai sa ma mai duc odata. Mai intai ca nu m-am plimbat cu trasura, asa cum visam, apoi ca n-am avut timp sa mananc inghetata la Zanoni, dupa cum imi propusesem si in al treilea rand ca acu mi-e cam ciuda ca nu mi-am luat totusi magnet de frigider. Bine, punctul trei se rezolva, ca mi-a promis Copilu’ ca-mi aduce el din China „magneti vienezi” cati vreau… 🙂

Din nou acasa

Iuu-huu, m-am intors!Bine v-am gasit!

E adevarat ca m-am intors de 5 zile dar am fost cam ocupata si cu treburi cotidiene si cu punerea in ordine a gandurilor si impresiilor de calatorie. Si cu gasirea literelor pe tastatura, ca mi-am pierdut antrenamentul. 🙂

A fost o saptamana super-mega-ultraplina care s-a sfarsit cu un album de fotografii, o tolba de povesti, o memorie asaltata de amintiri si doua glezne umflate butuci. Dar a meritat, zau si, daca s-ar putea, maine m-as imbarca iar in autocar pentru 16 ore de drum!

As avea multe de povestit, imi vin toate in minte ca o avalansa si mi-e greu sa le triez pe caprarii cat sa se inteleaga ceva. Incet-incet, le pun eu in ordine si vi le impartasesc si voua. N-as vrea insa sa se creada ca povestile mele sunt ale unui om cu nasul pe sus si fudul de cat a batut el Europa in picioare ci mai degraba sunt ale unui novice ramas de multe ori cu gura cascata de uimire si cu sufletul rascolit de emotie. Pe bune, parca Viena si Praga sunt altceva decat Varna si Balcicul pe care le vazusem eu! Ba chiar mult mai impresionante decat Verona! Uitandu-ma mai mult pe sus spre arhitectura baroca sau gotica, spre statuile aflate la orice pas si inconjurata de farmecul unor epoci demult apuse am tot avut senzatia ca m-am intors in timp si ma tot asteptam sa ma lovesc de conti, printi si regine fluturandu-si penele de la palarii si evantaiele. Chiar am intalnit cateva astfel de personajefie ghizi in costume de epoca, fie distribuitori de promotionale sau conducatori de trasuri.

Impresii pe scurt? Pai Budapesta e mult mai frumoasa decat am crezut eu, ba noaptea, vazuta de pe Dunare e chiar magnifica; Viena galgaie de istorie dar pute ca naiba fiindca nu s-au inventat pampersii pentru cai si tot pipilicu’ balteste printre piatra cubica;Praga e din alta lume si din alt timp,risti sa-ti rupi gatul fiindca esti tentat sa te uiti numai pe sus si sa te impiedici de pavaj si e imposibil sa porti tocuri daca locuiesti acolo (multumesc pe aceasta cale cui m-a avertizat de efectul pietrei cubice asupra picioarelor deci am avut incaltaminte adecvata si creme pentru picioare!); Dresda e un miracol, e incredibil cum a renascut din propria ei cenusa dupa bombardamentul din ’45 si ce bine au reconstituit totul, ba chiar am vazut cum se demola un mall modern numai fiindca stirbea farmecul arhitecturii vechi! Fiindca itinerarul nostru s-a numit „Castelele Boemiei” am vizitat si cateva cetati sau castele aflate pe traseu si m-am cam enervat pe prostul obicei al regilor de a-si cocota castelul la mama- naibii pe deal si a nu avea si lift de parca pe mine m-ar fi nascut mama alpinista! Noroc ca-mi trecea supararea la coborare…

Mamaa, ce de v-as mai spune! Ba despre locuri, ba despre manierele oamenilor, ba despre mancare, ba despre suveniruri, ba despre pataniile mele. Am pariat ca o sa am parte si de un nebun in grup? Ete ca am castigat, am avut o nebuna pe cinste, de-aia de antologie, una care a refuzat excursia la Dresda pe motiv ca nu vrea sa incurce tarile intre ele si care tot timpul voia exact ce nu voia nimeni si care se lasa asteptata la fiecare locatie fiindca trebuia sa studieze ea aprofundat vreo catacomba!

Dar hai sa nu va plictisesc din prima, poate nici nu va intereseaza toate balivernele astea. O sa pun si poze, o sa povestesc si boacane si cancanuri, o sa va impartasesc si impresiile despre bere si gastronomie (tot cafea proasta si pe acolo, noroc ca am avut provizii de acasa!). Dar pana atunci va las dovada ca am batut la pas toate locurile despre care voi povesti, sa nu credeti ca citez din ghiduri turistice. Ete colectia mea de canalizari(pe-aia de masculi feroce o pastrez la secret 🙂

 

 

 

Gata de start

Dupa „lupte seculare” care au durat aproape doua luni am -in sfarsit!- net la serviciu! Ba ca e „firlesu” stricat, ba ca e firu’ impuscat, pana la urma n-a fost nevoie decat de o resetare de sistem si dracovenia merge.  Ca marge cu mersu-leganatu’ ca fetele de la Capalna asta e alta poveste, bine ca merge ca s-a odihnit destul.

Azi a mers netul dar n-am avut eu timp de mers cu el la brat, am avut o zi tare naspa. De, ca orice ultima zi inainte de concediu! Si ca sa fie tacamul complet si satisfactia profesionala maxima lucrez si in prelungiri, adica innadesc doua ture una dupa alta, altfel nu era chip sa pot pleca. Dar ce mai conteaza 24 de ore cand stiu ca maine pe vremea asta, adica pe la ora 3a.m., o sa-mi leg sireturile la pantofii cei noi si voi pleca in lume! Sper sa plec cu dreptul si sa am o vacanta minunata.

Ce-mi doresc? Sa fie vreme buna si fara ploi; sa nu ma doara nici capul de migrene si nici picioarele de bataturi; sa am parte de un ghid meseias; sa fie un autocar cu revizia tehnica la zi si cu un sofer prudent; sa nu mi se dezlege sireturile la pantofi; sa bifez cat mai multe obiective vizitate; sa nu raman fara bani de buzunar; sa nu ma doara mainile de atata vorbarie poliglota; sa n-am parte de niste tovarasi de calatorie ciufuti sau psihopati (punem pariu ca unul tot gasesc?);sa fac macar vreo 2000 de fotografii ca sa am la ce ma uita tot anul cand m-o apuca iar dorul de duca; sa gasesc bere cu lamaie buna si sa nu ma apuce cufureala; sa nu fie niciun sugar in grup si sa nu aud nicio oracaiala si sa nu vad niciun pampers; sa fie bine ca sa nu fie rau!

Si mai sper ca la intoarcere sa-i gasesc pe toti ai mei sanatosi si sa nu sughit in fiecare seara din pricina gandurilor lor bune.Eventual sa schimb sughitul cu un sforait in ritm de vals vienez!

Va doresc o saptamana minunata si promit sa ma intorc cu tolba plina de povesti.Si cu trolerul plin de magneti de frigider… 🙂

Cine ma (mai) ajuta?

AMR 6 zile. Nu, nu pana la inrolarea pentru razboiul cu rusii ci pana incep eu asediul asupra Europei. Daca voi ati petrecut mini-vacanta de 1 Mai cu mici si bere, eu, care am fost la datorie, imi iau binemeritata rasplata si plec intr-o excursie. Ani de zile am marsaluit in concedii numai intre Vama Veche si Sapanta si intre Caracal si Radauti. Ma tinea patriotismul legata de glie, ce sa-i faci! 🙂 Dar, dupa ce in toamna am facut prima escapada europeana intorcandu-ma la originile latine (pe care, sincera sa fiu, nu mi le recunosc) am cam prins gustul strainatatii.

Frumoasa tara avem (stiu, pacat ca-i locuita!) dar ma roade curiozitatea sa o compar cu frumusetile laudate de altii. Asa ca voi pleca intr-o excursie prin cateva orase europene: Budapesta, Viena, Praga, Dresda si ce-o mai iesi in cale. Asta daca nu-si iese Dunarea din fire si pune de-o inundatie catastrofala, Doamne fereste! Dar si asa, cu vesta de salvare pe mine si tot plec!Totul e sa nu treaca nivelul apei de geamurile autocarului… 🙂

N-am spus asta ca sa ma laud, ba chiar imi recunosc „inocenta” in materie de excursii in strainatate, ci ca sa va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi. Nu m-ati scos voi mereu din toate incurcaturile? Va rog deci, pe cei care ati mai colindat prin zona sa-mi dati si mie niste indicii cam la ce trebuie sa ma astept, cu ce sa plec pregatita si ce trebuie sa evit ca sa nu miros a fraier de la o posta.Ei, evident ca o sa miros si a parfum frantuzesc, ca doar n-o sa-mi fac tara de ras mirosind a mici sau usturoi!

La serviciu tocmai m-au bagat intr-o sedinta de instruire: sa nu uiti gentuta frigorifica, sa-ti iei musai pernuta-colacel pentru dormit in autocar (eu nu dorm nici acasa, pe Dormeo, ce sa dorm in masina!), sa-ti iei geaca impermeabila ca la Viena ploua mult (parca la noi o fi vreo seceta!), vezi sa ai incaltaminte comoda (am, da’ cin’ ma leaga la sireturi, ca inca nu m-am invatat?), sa nu uiti sa-ti activezi rooming-ul… Am colege grijulii, ce mai! Si mi-au dat sfaturile si gratis, n-a zis niciuna sa-i aduc macar un magnet de frigider sau o bere pragheza. Apropo de bere, am inteles ca apa imbuteliata e cam scumpa pe acolo dar stie cineva, berea cu lamaie e  mai ieftina? Ca ma si hidratez, imi cresc si imunitatea. 🙂

In concluzie, va rog, dragilor, sa ma ajutati sa-mi planific o vacanta de vis. Si daca aveti careva pile la Al De Sus poate faceti o rugaciune, o incantatie, o plata rituala, ceva, sa fie vreme buna si sa nu ploua. Inteleg c-o sa ma tot uit ca curca-n lemne la multe minunatii dar sa nu fiu totusi o curca plouata! Hai, ca nu ma ajutati gratis, promit sa platesc in impresii de calatorie si fotografii! Magneti de frigider nu pot sa aduc la toata lumea ca se zapaceste GPS-ul autocarului si ajung naibii prin Ucraina…