Exista si minuni!

Vorba buna nu strica dintii

Nici in cele mai ciudate vise ale mele nu m-as fi gandit  cui voi multumi azi. Ca azi, dupa cum am anuntat, am zi de multumiri si vorbe bune…

Pregatisem un discurs emotionant de recunostinta pentru niste oameni care mi-au marcat tineretea (da, mai, am fost si eu tanara candva!) , ceva mai lacrimogen decat in filmele indiene. Dar viata bate filmul si asa cum nu stii niciodata ce-ti aduce pisica pe prag tot asa nu stii cine o sa-ti lumineze ziua.

In urma cu o saptamana, intr-o stare de nervi justificata, am balacarit Romtelecomul pentru internetul cu cocoloase pe care mi-l serveste de la o vreme.Si aseara gasesc in casuta postala (aia electronica, ca ne-am emancipat si noi, taranii) un mesaj care mi-a smuls un zambet instantaneu. O doamna din departamentul de comunicare al Romtelecomului sesizase enervarea mea si-mi cerea relatii daca mai persista problema si, eventual, sa-i dau codul de facturare pentru a incerca rezolvarea problemei.

Eu traiesc de cateva decenii in Romania asa ca nu prea „pun botul” la astfel de acte de bunavointa. Asa ca primul reflex a fost sa zic „lasa-ma, frate, cu amabilitaturi de-astea ca nu-i ajunul craciunului sa cred in minuni”Al doilea reflex a fost sa ma uit in calendar si sa ma asigur ca nu-i 1 aprilie.

Desi sceptica zic totusi sa fiu macar politicoasa si sa raspund. Ba, cu un graunte miiiic-mic de speranta furnizez si datele cerute. Si ma duc sa-mi vad linistita de treaba, apoi sa iau o cina modesta cu sunca, cascaval,gem si un pahar cu apa.

Nici n-apuc sa ma asez pentru siesta si suna telefonul. Cineva de la Romtelecom cere relatii despre defectiunile noastre, verifica istoricul, se lanseaza in comentarii tehnice cu Sotu’ (era culmea sa-i explic eu cum ba scanteieste, ba nu clipoceste!) si ne anunta ca azi dupa amiaza va veni un angajat al lor sa remedieze. Ups! Ups! A-saa ce-vaaa… am ramas fara cuvinte! Si am visat frumos toata noaptea.:)

Azi inainte de pranz am plecat la o taiere de motz; adica m-am dus sa ma tund. Cand il sun pe Sotu’ sa vina sa ma recupereze de la coafor imi spune ca e ocupat cu nenea de la Romtelecom care face verificari. Ups, iar! A-saa devremee…?

Ce s-o mai lungesc, se cheama ca am internet decent! Daca pana mai ieri mergea cu 6Mb sau sedeam pe loc acum am atins spectaculoasa viteza de 9,1 Mb, deja mi-e teama sa nu ma prinda radarul.Sau sa fuga netul cu asa viteza incat sa nu-l mai pot eu prinde. 🙂

In concluzie multumirile mele de astazi se indreapta catre doamna Alina Iamandi , PR in departamentul de Comunicare al Romtelecomului, care si-a aruncat o clipa ochii pe jelania mea blogosferica, mi-a inteles necazul si mi-a si rezolvat promt problema. Multumesc, doamna! Mi-ati dovedit ca si in Romania se poate rezolva o problema in mai putin de 24 de ore cu o comunicare simpla si eficienta. Poate ma veti ajuta sa scap de scepticism si sa ma imbolnavesc de speranta.

Si daca minunea va tine mai mult de trei zile voi multumi si Romtelecomului pentru serviciile prestate. Vezi, mai Romtelecoame, ca poti sa fii si de gasca daca-ti pasa de clienti? Sau daca te impunge cineva de la Bucuresti…

Rusinea-mi rumenii obrazul

Am facut un calcul mental (bine ca n-am facut unul biliar!) si mi-a iesit ca zumzai prin blogosfera de vreo 16 luni.Si in tot acest timp n-am nascocit decat o singura leapsa. Adica numai atat ma duce pe mine capul? Si-am zis ca ar fi vremea sa mai „mosesc” una…

Nu ma pricep sa pun intrebari inteligente care sa va zgaltaie neuronii. Si adica de ce v-as da posibilitatea sa va dati destepti, chiar geniali ? Sa ma umbriti pe mine? Nee, nu fac eu de-astea.  Pe de alta parte trec pe-aici prea multi oameni spontani, dezinhibati si cu simtul umorului ca sa nu ma dau mare (ca si sunt!) cu amicitia lor. Asa ca va propun o leapsa a penibilului. Vreau sa vad cam pe unde ma situez eu in raport cu voi, minunatilor! Hai ca-i simplu, incumetati-va!

Ce ati face daca v-ati afla intr-una din ipostazele neplacute de mai jos?

1. Lucrezi in gradina (dezgropi cartofi sau ingropi bulbi de zambile) , esti cu mainile pline de pamant si stranuti zdravan, cat sa-ti atarne mucii pana-n gura..

2.Esti la o cina de afaceri cu oameni importanti, discutia e animata si observi in ultima clipa ca seful a „pescuit” cu lingura o musca din mancare si o indreapta spre gura…

3.Tii un discurs motivational, publicul e captivat si te urmareste atent si te inteapa o albina facandu-te sa scapi o expresie neacademica de genul „baga-mi-as” sau „f*-tu-te”…

4.Mergi in vizita la o familie de snobi aristocrati si cusurgii, si trebuie sa folosesti toaleta (la modul consistent-exploziv!) iar apoi constati ca nu curge apa…

5.Care a fost cel mai penibil moment din viata ta cand ai rosit instantaneu?…

 

Promit sa raspund si eu dar dupa ce vap „capodoperele” voastre. Nu nominalizez cui o dau mai departe, mi-e teama sa nu ranesc pudoarea sau sensibilitatea cuiva. Dar stiu ei cine-s aia pe care ma bazez sa raspunda. :)) Hai, curajosilor, dati o lectie de spontaneitate! Hai, delicatilor, ziceti „pas” si dati-o mai departe!  In orice caz e obligatoriu sa zambiti. E admis chiar si ranjetul. 🙂

Zapping

M-a impins necuratul sa beau o cafea dupa-amiaza. Ca parca nu eram destul de insomniaca si fara… Asa ca miezul noptii m-a prins cu ochii cat cepele in ecranul televizorului si repetand in gand ca o mantra sacra: nu, nu e permis de lege si nici de Dumnezeu sa punem perna pe fata celor care sforaie langa noi vibrandu-si armonios omusorul intre corzile vocale! Omusorul meu inghitea in sec  si ochisorul meu nu mai stia la ce sa se uite ca deja depistase toti paianjenii din colturi si toate scamele de pe covor.

Neavand alte preocupari incep sa zappez.Observati cat de cool ma exprim, n-am zis ca tzatza Floarea ca frecam butonul.De filme n-aveam chef, de politica mi-e prea sila, Trinitasul nu l-am gasit asa ca m-am intors la dragostea dintai:Discovery, Viasat si Animal Planet!

Pentru cei ce au bagat cornu-n perna devreme fac eu o retrospectiva a emisiuniloe educative pe care le-am urmarit(le-am urmarit in paralel desigur, ca in perpendicular nu se vedea bine!)

Mai intai poate sunteti interesati de obiceiurile, viciile si morala din Anglia in perioada georgiana. Adica perioada pre-victoriana ca sa va lamuresc mai bine. Cica in vremea aceea consumul de alcool era indeletnicire de baza pentru ambele sexe.Si cand a aparut pe piata ginul, bautura ieftina si proasta obtinuta din fermentarea cerealelor mult prea stricate ca sa foloseasca si la altceva, toata Anglia umbla mai mult beata. Iar violenta era la ordinea zilei. Cam ca pe la noi in Moldova cand se trage tulburelul. 🙂

Erau la moda luptele de strada, cu pariuri sau nu, iar femeile luau si ele parte atat ca spectatori cat si ca protagoniste. Pentru femei erau doua categorii de lupte: cele cu batause despuiate care numai se trageau de par (probabil pentru a-si mai scutura paduchii) si cele care boxau fara manusi; singura regula era ca luptatoarele sa tina niste monede in pumnii stransi iar cand cadea prima moneda lupta se termina si cea care pierdea banutul era declarata invinsa.Nu suna ca un reportaj de la Stirile de la ora 5?

Apoi am dat o fuga (educativa, desigur!) in lumea sexului si pornografiei. Nu-s nascuta ieri si nici crescuta in poarta manastirii asa ca nu prea ma socheaza multe lucruri. Dar relatarea asta m-a pus putin pe ganduri. Trec peste amploarea prostitutiei in lume, peste controverse si peste ce obiceiuri ciudate platesc unii. Va povestesc numai de un stabiliment deosebit din Praga, foarte cautat de turistii sexuali, in special de niste englezi urati cu spume. Dupa ce socializeaza ei la un paharel-doua-o damigeana, isi aleg o partenera (si astea niste uraciuni!) si se retrag pentru prestari servicii. Care prestari se filmeaza si se transmit live pe internet cu acordul protagonistilor. Astfel clientul nu plateste nimic si toate incasarile (substantiale) ale stabilimentului vin din plata abonatilor din mediul virtual. Bai, nene, ce s-a emancipat si prostitutia asta! si cum tine ea pasul cu tehnologia si cu nevoie pietei! Pai senzualele, buruienile si toancele noastre au ramas demodate rau, ar trebui sa se mai duca si ele la un curs de perfectionare, la un schimb de experienta…

Am incheiat vizionarea tv. apoteotic cu niste filmulete dragute despre puii din trei rase canine: labrador, teckel si unii de tractiune al caror nume nu l-am retinut. Niste bijuterii cu blanita, nu alta! Mai ales ca labradorul si teckelul sant cele doua rase din care imi doresc tare mult sa am si eu un catel; labrador fiindca e cea mai inteligenta rasa si mi-ar placea sa-l dresez si apoi sa ma fudulesc cu un caine destept(daca n-am smartphone, macar smartdog sa am!) si teckel sa ma scape de cartita din gradina care si-a construit un oras subteran mai ca Shambala!

Dupa ce m-am delectat cu nazbatiile micutilor catelusi am zis ca nu mai vreau sa vad nimic, vreau sa merg la culcare cu imaginea mutrisoarelor lor simpatice.

Sa va mai spun ce mutrisoara simpatica aveam eu pe la ora trei cand cotorogeam prin sertare dupa un sedativ?… 👿

Moastele protejeaza evaziunea

Asa cum exista un sezon de fotbal, unul de transferuri, unul de pescuit asa exista si un sezon de pupat moaste. Si tocmai e in desfasurare.

Abia s-a terminat pelerinajul la sf. Parascheva si s-a inceput cel la sf. Dimitrie. Asta e si cu bonus: sfintii imparati Constantin si Elena si un fragment din crucea pe care ,cica, ar fi fost rastignit Isus.Pe acelasi motiv pentru care a fost canonizat Constantin asta vom avea peste ani si moastele sfantului Becali, ca tot despre atata evlavie e vorba…

N-am nimic cu credinta fiecaruia, in fond e mai bine sa crezi in ceva gresit decat sa nu crezi in nimic. Asa cum si efectul placebo e recunoscut in medicina. Dar intre credinta si habotnicie e o mare difernta pe care nu pot sa o sanctionez.

Vad maicute batrane, cu brau de lana, cum stau zeci de ore la o coada, in picioare, in frig, numai pentru a trece cateva secunde pe langa racla cu moaste. Da’ la rand la doctor sau la magazin n-ar sta, Doamne ferste, ca-s batrane si neputincioase! Isi dau o jumatate de pensie pe drum, pe iconite si alte simboluri religioase. Ca cica le face bine si la moral si la sanatate! Pai la doctor de ce mai mergi, maica, daca te-ai inzdravenit brusc dupa asa pelerinaj? Si de ce carcotesti ca esti saraca si e mult 10 lei coplata la spital?Pune-ti iconita pe frunte si asteapta vindecare divina!

Vad tineri care se inghesuie si ei in rand, tot cu orele, sa frece racla sfanta cu batista iubitei ca poate asa isi vor asigura fidelitatea sau cu notesul de referate ca poate le intra automat in cap si trec cu bine bacul. Da’ la un miting de o ora sa-si ceara drepturile n-ar sta sau la un targ de joburi! Sfintii trebuie sa le poarte de grija, nu ei, ei sunt ocupati sa se roage.

E multa ipocrizie in pelerinajele astea. E ceva intre milogeala si prostie. Sa ma ierte cei ce se simt vizati, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Dar moastele astea sunt la vedere tot anul, de ce trebuie sa se inghesuie toti la date fixe? Minunile se fac cu program redus?

Am vazut cum se umplu cutiile cu donatii. Saracul da si el 10-20 lei, bogatul incearca sa-l impresioneze pe Dumnezeu cu hartiile de o suta. N-am inteles niciodata care-i rostul banilor la biserica. Se plateste o taxa ca un fond de rulment, pentru zugraveli si curatat covoare? Sau se plateste chiria cu ora pentru stat in genuchi si batut matanii? Ca doar n-o fi cineva atat de naiv incat sa creada ca din banii colectati la cutia milei va avea grija „parintele” sa imbrace un orfan, sa hraneasca un oropsit sau sa-i cumpere medicamente vreunui batran al nimanui. Nu, banii se impart intre portofelul lipsit de impozit si CAS al preotului si dijma care merge mai sus, la superiorii bisericii ca trebuie sa manance si gura lor o paine si trebuie sa-si innoiasca si ei garderoba cu un patrafir cu fir de aur haut-couture !

Ii cere statul casa de marcat si bon fiscal batranicii care scoate niste patrunjel pe taraba dupa ce a gradinarit o vara intreaga dar nu-i cere nici o socoteala bisericii, cel mai mare evazionist al tarii. Poate as intelege sa dau 50 de bani pe o lumanare (desi nici rostul lumanarii nu-l pricep) dar de ce sa platesti acatiste si pomelnice? E taxa pe recitare a preotului sau e taxa pe audienta la Dumnezeu?

Oi fi eu zgarcita si nu vreau sa dau bani aiurea dar prefer sa ma rog gratis si fara intermediari.Cred ca Dumnezeu are treburi mai importante decat sa stea sa faca monetarul si sa imparta favori cu tarif.Dar e treaba fiecaruia pe ce isi risipeste banii.Numai sa nu-i risipeasca si pe ai mei, care finantez ambulantele ce-i aduna lesinati de pe la moaste si jandarmii care ii tin frumos incolonati.

Zic sa ma opresc din comentarii pana nu-mi da cineva cu anatema in cap si nu ma trezesc si excomunicata.Desi n-ar fi mare paguba nici pentru biserica, nici pentru mine…

Pace voua, oameni cu minti luminate!Pace voua, oameni care rataciti cautand un sprijin divin! Pace noua! Sau macar opt jumate…

Legile divine

E weekend, e vreme frumoasa afara, e sarbatoare… Stiu ca nu prea stati pe net si va bucurati de ultimele straluciri ale toamnei. Totusi, daca v-ati incarcat plamanii cu aer curat, stomacul cu mancaruri bune si ficatul cu toxine lasati o clipa si sufletul sa se bucure. Si mintea sa cunoasca.

Cat mi-am vanturat si eu ozonul prin alveole si scrumbia prin papilele gustative am gasit si ceva frumos si educativ. Am cerut Monicai permisiune sa dau mai departe. Asa ca va las sa chibzuiti atent la Legile Divine!

Weekend linistit va doresc cu armonie si iubire.Si daca mai e loc si cu putina divinitate…

Nervi, nervi, nervi!!

Daca ieri m-am trezit in toane bune si pusa pe multumiri si amabilitati azi sunt la polul opus. Mi-as revarsa tot repertoriul de injuraturi si toate reprosurile catre Romtelecom si netul lor de kkt! (Ete, Dane, cum iti fac eu pe plac pe negandite si arunc si niste sudalme sa nu mi se strepezeasca dintii de prea multe dulcegarii!)

Nu pot sa citesc, nu pot sa scriu, numa ma uit la cerculetul ala albastru care se invarte ca ochiul mortului si-mi face semn sa astept ca netul curge iar cu cocoloase. Si cand tastez trebuie sa am rabdare sa vad ca mi-a aparut tot cuvantul altfel revolutionez limba romana cu jumatati de cuvinte mixate aleatoriu dupa cum vrea netu’ lu’ peste!Nu stiu cum se scrie emoticonul ala cu dracusori ca as insira vreo doua pagini cat sa echilibreze balanta cu cei care imi tropaie mie acum pe creieri.

Nici n-am dormit azi noapte. Mai intai fiindca am stat sa urmaresc un film ultra-psihologic care cred ca se foloseste in scop terapeutic pe la Balaceanca, poate cei de acolo sa-l priceapa mai usor. Apoi fiindca m-a pocnit o muza tocmai cand eram pe cale sa alunec in lumea viselor.Mi-a ordonat scurt:ridica-te si scrie! Si am scris fiindca dorm cu un caiet pe noptiera. Care-i mesajul ce se desprinde din ce am scris inca n-am descifrat, ma rezerv pentru insomnia de la noapte.:)

Da, recunosc, azi nu-s in cea mai buna stare

Am nervaciune-n trup si sufletul mi-e trist

Asa ca slova mea aiurea va cam pare

Desprinsa parca din curentul dadaist.

*

As da cu pumnu-n masa dar ma doare,

Cu capul de pereti parca m-as da,

As plange cat sa umplu o caldare

Si unghiile din carne le-as musca.

*

M-as da un pic cu curul de pamant

Sa trepideze pana la Galati

As injura pana la ultimul cuvant

Si unora le-as roade din ficati.

*

Dar voi inabusi instinctul criminal

Zambind cretin si tamp ca o Gioconda

Am intelect, nu sunt un caz penal

Am minte mai presus de isterii si fronda.

*

Dar va iesi el, soarele, pe strada mea!

Si mi-or veni si mie apele la moara!

Ma simt prea doamna pentr-o mahala

Si mult prea vultur ca sa lupt c-o cioara!

Daca cineva a priceput ce vrea sa spuna poetul sa ne spuna si noua, daca nu sa taca pe veci si sa dea aprobator din cap! 🙂

Vorba buna nu strica dintii

Prima zi de concediu. Sed si fara sa vreau cuget! Da, asa-i cand ai mintea odihnita, te paleste cate o idee si nu-ti mai da pace. Lasati, nu-mi amintiti vorba aia cu „sa nu te pui cu prostul ca are mintea odihnita”, mintea mea e doar intr-o scurta pauza, nu in coma prfunda…

Precum o cometa de-aia cu impact apocaliptic asa m-a izbit pe mine ideea. Trebuie sa infiintez o rubrica permanenta pe blog! Musai! Am mai zis odata ca o sa-mi fac obiceiul de a multumi saptamanal cuiva pentru o schimbare (in bine sau rau) din viata mea dar m-am oprit la ala de-a inventat lenjeria creponata. 🙂 Si ca sa nu uit si sa ma tin de promisiune iata, de azi se naste o rubrica permanenta de vorbe de multumire si recunostinta.

Nu stiu daca va fi joia fiindca azi m-a palit ideea  sau pentru ca asa da bine la strategie sa fie dupa o Miercure fara cuvinte si inainte de un Happy Weekend, adica intre o tacere si un zambet. In fine, asa a cazut, asa ramane:joi e zi de multumiri!

Daca ii surade cuiva ideea e binevenit s-o preia chiar daca nu-i leapsa. Dar cred ca toti aveti un gand bun de impartasit si poate uneori va trebuie doar motivul de a o face. Asa ca eu va dau motivul, voi aduceti-va prinosul de recunostinta pentru o fiinta, un lucru, o organizatie, o comunitate sau pentru orice altceva va produs o stare de bine. Sa injuram ne pricepem s-o facem spontan, sa laudam si sa multumim parca ne vine mai greu. Hai, ca nu-i chiar asa, zau ca puteti! Iata, eu sunt prima care dau exemplu!Rubrica mea se va numi „Vorba buna nu strica dintii”, e un sfat aproape profesional desi obiectul meu de activitate se gaseste in alte orificii. 🙂

Vorba buna nu strica dintii !

Nu vreau sa incep cu multumiri pentru persoanele dragi si importante din viata mea. O sa le vina si lor randul dar acum altcuiva vreau sa-mi arat recunostinta. Cuiva care mi-a spalat o parte din rusine si mi-a mai sters din nedumeriri. Cuiva care respecta legile firii si naturii si nu niste strategii ce urmaresc doar profit. Cuiva care indreapta greselile istoriei si poate va reusi sa ne faca sa nu le mai repetam.

Multumesc tuturor protestatarilor ecologisti din Romania!  Am tot citit in istorie cum marii nostri calauzitori de neam, cand se apropiau hoardele sau armatele dusmane, chemau oamenii la oaste, adaposteau femeile si copiii in munti si paduri si apoi parjoleau granele, satele, otraveau fantanile… Cica sa moara dusmanul de foame si sa n-aiba ce fura! Asta n-am priceput-o niciodata. As putea intelege expresia „sa moara capra vecinului” dar ideea sa-mi omor chiar eu capra numai sa n-o ia vecinul nu poate sa se prinda de neuronii mei si pace!

Bun, treceau tatarii prin sate parjolite, le ghioraiau matele de foame fiindca n-aveau provizii cu ei bazandu-se doar pe jmangleala, dadea pantecarita peste ei de la apa otravita, mureau de ciuda ca nu gaseau nimica-nimicuta de furat. Si? Tatarii treceau mai departe la altii mai grijulii cu avutul lor si promiteau sa se razbune cu prima ocazie asa ca veneau cu oaia uscata-fezandata sub sa si cu apa in burduf.

Dar ce facea taranul dupa ce trecea urgia? Din ce mai facea terciul si mamaliga si de unde mai lua apa de baut? Ca nu cred ca aveau si trupe speciale de decontaminare.

Asa ca, dragi ecologisti, va multumesc ca azi luati atitudine si nu-i mai lasati pe conducatorii nostri sa ne otraveasca cu buna-stiinta si cu aprobarea noastra.Va multumesc ca va ganditi si la cei ce vor veni dupa noi si care au si ei dreptul la o iarba verde de acasa si la o cana de apa limpede de izvor. Ca sa-l plagiez putin pe Stefan cel Mare Romania nu-i doar a noastra, nu-i a guvernului indiferent de ce culoare sau cati trandafiri are, nu-i a Inaltei Porti din miaza-noapte ci a urmasilor nostri! Eu, in numele celor din viitor, va multumesc!

Biletel matinal

Un biletel matinal, plin de satisfactia muncii indeplinite…

O noua dimineata zgaraie la geam. Peste o ora predau tura si plec acasa. N-am taiat frunza la caini ci am facut cuib la berze ; e drept ca erau niste cuiburi batatorite bine, unul cu sase pui, altul cu trei, n-a prea fost nevoie de mare migala…

Asa ca am constiinta impacata, natalitatea e in crestere, o sa aiba cine ne plati pensii peste 20 de ani (sau o sa aibe cine sa ni le suteasca din portofele…) Imi pocnesc tamplele , pocnesc caloriferele de tropaitul agentului termic, agentul Ene imi face farmece pe la ochi, imi cam pocnesc si varicele de atata verticalitate. As pocni si eu pe cineva dar ma abtin…

Mai am o ora si dau „delete” si la berze si la spital si la stres: intru in concediu! Nu mult, nu cat as vrea dar e o pauza bine venita. Zece zile nu vreau sa aud de serviciu! O sa dorm (somn de frumusete, desigur!), o sa citesc (sau macar o sa stau cu ochelarii pe nas cat sa par intelectuala si sa nu mi se vada cuta dintre sprancene), o sa fiu harnicutaaa ( mai minte omul dar nici chiar asa!), o sa ma joc ( ia mahjongul, neamuleee!  ), o sa va citesc pe voi (normal, ca nu pot sa va las nesupravegheati!), o sa dooorm… 🙂 Se anunta un concediu de vis. Adica o sa visez mult.

Gata, mai am 48 de minute si…Go, Planet! Somnic si relaxare!

Spor la treaba, voua! Somn usor, mie!

 

Sculati, voi, oropsiti ai sortii

Dati fuga condici sa semnati!

Noi, ce-am vegheat in crucea noptii

La asternut pica-vom lati!  🙂

Vecii vecilor.Amin!

Atata treaba am ca apelez iar la biletele!

Stau si ma intreb de ce i se spune locului din cimitir „loc de veci”. „Vecii” astia probabil ca sunt sinonimi cu vesnicia, nu? Pai si cine naiba sade o vesnicie in cimitir? ca in sapte ani ramane numai carcasa goala si hainele chinezesti alea supraelastice si ne-biodegradabile… De ce nu-i spune loc de „campare prelungita” sau „loc de reintegrare in natura”? De veci suna prea pompos, prea vrem sa ne fudulim cu o vesnicie care nu ni se cuvine. Sa admitem totusi ca vom primi o repartitie pentru vesnicie dupa judecata de Apoi. Dar ea n-o sa fie in cimitir, aia e numai o etapa, cea a excursiei in subteran. Apoi, in functie de calificativul luat la evaluarea finala, o luam spre placuta monotonie a Raiului sau spre vacarmul incandescent al Iadului. Ala e loc de veci, nene!

N-am auzit pe nimeni sa caute la mica publicitate un loc de veci adevarat pentru odihna vesnica nu pentru stadiu de ingrasamant organic.   Noroc cu mine si cu  AnaMaria care deja ne-am facut repartitia pe cazane, eu pe 5 si ea pe 4 ca sa nu facem jacuzzi la comun si nici sa nu ne amestecam aromele! 🙂 In rest toti vand sau cumpara vreo 2 metrii cubi de pamant pe care sa sadeasca niste panselute si niste ochiul-boului(asta daca boul care sade ingropat si viseaza vesnicia nu era cumva chior!…)

Asa ca eu zic ca mai corect ar fi sa se numeasca „loc de beci”! Nu? 🙂

Metamorfoza

Azi am aflat o poveste ce poate folosi oricui drept pilda: povestea vulturului.

Vulturul, acea pasare maiestuasa ce stapaneste vazduhul, ascunde o taina. Si o drama in acelasi timp. E aproape miraculos cum supravietuieste in zone aride, reci, neprietenoase cum sunt Muntii Anzi. Secretul supravietuirii lui e o enzima  pe care penele sale o secreta si care il protejeaza de ger si intemperii. Astfel poate trai cam 70 de ani fiind una din pasarile cele mai longevive.

Dar pe la jumatatea vietii, cand trec de 40 de ani,ciocul vulturului se inconvoaie atat de tare incat nu mai poate sfasia prada. Ghearele slabesc si ele si nu mai pot cara prin aer ce a vanat. Iar penele nu prea mai secreta miraculoasa enzima si frigul e pe cale sa-l rapuna. Atunci vulturul are de facut o alegere dureroasa: sa moara macinat de foame si neputinta sau sa se transforme! Si alege viata platind un pret infiorator!

Mai intai isi gaseste o crapatura ascunsa in varf de munte. Apoi, timp de 150 de zile se supun unui supliciu. Neincetat lovesc stanca  cu ciocul pana ce acesta se rupe; apoi asteapta cu rabdare sa-i creasca un cioc nou, drept si puternic. Cu ciocul cel nou isi smulg ghearele batrane si slabe, una cate una; apoi asteapta sa creasca ghearele cele noi, cangi puternice ce pot prinde prada din zbor si o pot duce pana departe, la cuib. Si cand ghearele au crescut incep sa-si smulga cu ele penele ramanand aproape total dezgoliti; cresc apoi pene noi si tinere care incep sa secrete miraculoasa enzima ce le asigura supravietuirea.

Dupa un calvar de 150 de zile vulturul care s-a automutilat cu stoicism e gata sa-si continue viata. Inca vreo 30 de ani de zbor semet!

Povestea vulturului poate fi o lectie pentru fiecare dintre noi. Uneori in viata trebuie sa te transformi radical, sa-ti lepezi in suferinta vechiul trup ca sa o poti lua de la capat renascut si purificat! Intr-un moment de cumpana trebuie sa te retragi in singuratate, sa arunci tot si sa o iei de la zero. Cand penele vechi nu te mai ajuta rupe-le si invata sa zbori cu penele noi crescute din suferinta! Are si zborul pretul lui!

Poate de-asta nu zboara gainile…