Dragi tovarasi, imi fac autocritica si-mi pun cenusa-n cap fiindca iar am absentat nepermis de mult! Dar rog motivarea absentelor pe motiv ca in prima parte a lunii am fost ocupata (prestare de servcii la locul de munca in diverse locatii, ca, de!, am fost un fel de „Ioan fara de tara” sau „bun al intregului popor”pana se redeschide Cernobalia), iar in partea a doua am fost in concediu de odihna. Adica zece zile la Herculane. Liniste, relaxare maxima, vreme superba, bai cu ape sulfuroase, peisaje superbe, istorie, maretie si decadere. A fost de nota 10+!
Dar o sa povestesc pe larg cum a fost, ce merita vazut si ce e bine sa evitati, ca poate e cineva interesat sa viziteze zona. Daca veti merge la Herculane venind mai de departe eu va recomand sa faceti drumul din doua bucati, n-are rost sa fugariti o zi intreaga pe sosele si sa ajungeti obositi spre seara in statiune, ar fi o zi stresanta si pierduta. Noi am facut o escala de o noapte la Horezu, cam la jumatatea drumului. De Horezu n-am mare lucru sa va spun, gasiti date in orice ghid turistic, nu-i mare lucru de vizitat, poate doar prin imprejurimi, la manastirea Hurezi, la pestera Polovragi, la culele din Valcea … Orasul e mic, nu are alte atractii decat niste centre de olarit (care au devenit foarte comerciale, nu mai au farmrcul pe care il stiam eu de acum 20 de ani, cand puteai sa-ti faci singur o ulcica pe roata olarului!), cel mai mare „bazar” de suveniruri (majoritate chinezesti, desigur!) intins pe ambele trotuare ale soselei ce strabate localitatea iar la intrarea dinspre Ramnicu Valcea e un han, hanul Horezu, unde mancarea e foarte buna, puteti servi masa cu toata increderea.
Nu de oras vreau sa va povestesc, ci de locatia unde am stat peste noapte. Se numeste Andra’s house si e o insula de liniste si verdeata in mijlocul freamatului citadin. Desi e foarte aproape de centru si de drumul european, e inconjurata de brazi si iti da impresia ,iesind pe terasa, ca esti in mijlocul padurii. Atata liniste noaptea m-a impresionat si pe mine, care aud si tropaitul unei furnici pe parchet!
Pensiunea e noua, foarte bine dotata, beneficiaza de tot confortul si e de un bun gust desavarsit, nici un amanunt nu deranjeaza privirea.Camere foarte generoase ca spatiu si dotari, tavan inalt cu grinzi, mobilier robust de lemn, accesorii in culori neutre, pat foarte comod, o baie cocheta si o terasa de unde poti admira coltul de rai si sa uiti ca esti intr-un oras. Ca un fapt divers pe care nu-l pot trece cu privirea (ca doar de-aia am privire carcotasa!) e de remarcat ca e prima data cand am intalnit wc-uri…patrate! 🙂
Curtea e inundata de verdeata dar fiecare poate beneficia de un loc al lui, sa se poata bucura de putina singuratate daca nu vrea sa petreaca timpul in grup; sunt pavilioane, mese si fotolii ascunse printre pomi, sezlonguri , hamace si balansoare pentru toti. Au si gratare si bucatarie pentru oaspeti, cea din livingul central al pensiunii fiind de un farmec aparte, ceva intre clasic si rustic dar cu toate dotarile moderne.
Ei, dar nu locatia m-a impresionat cel mai tare (desi ii dau nota 10 cu felicitari!), ci „locatarii” permanenti: doi caini, unul mic si lipicios si unul urias, fioros in aparente dar mai bland ca o pisica in realitate, un pui de caprioara, Moni, care cred ca nu prea intelege carei specii ii apartine, face rondul odata cu cainii si vaneaza rozatoare ca si pisicile si niste pauni.
Ma gandesc ca n-as putea scrie niciodata la comanda reclame sau recomandari, nici n-as putea denatura adevarul sau macar sa-i pun asa, un fel de sclipici comercial. De-asta nici n-am scris niciodata advertoriale. Dar nu m-a lasat sufletul sa nu laud pensiunea asta, mi s-a parut cinstit s-o recomand si altora, e pacat sa ne se bucure si altii cum m-am bucurat eu de cateva ore de relaxare.Dragilor, daca faceti vreodata popas in zona Horezu, mergeti cu incredere la Andra’s House, n-o sa regretati!
Si ca sa nu para o pledoarie in gol, anexez si „dovezi”, adica niste poze de amator, instantanee din locatie. Faceti abstractie de prezenta mea in unele dintre ele, chiar daca au stirbit farmecul imaginii. 🙂
Atat pentru azi, ca m-am intins cam mult. Urmeaza episodul urmator: Herculane si imprejurimi.
Liniste si pace va doresc!
O zeama de cuvinte 