Arhivele lunare: Decembrie 2015

Exista!

Standard

Vine copilul acasa de la scoala, ingandurat si foarte sobru.

-Mama, te rog frumos, vreau sa te intreb ceva. Da’ sa fii sincera si sa-mi spui adevarul.

-Sigur, puiul mamei, eu nu te mint niciodata! raspunde mama foarte ingrijorata de ce intrebare complicata va urma.

-Mama, spune tu adevarat-adevarat: exista sau nu Mos Craciun? Ca unii copii la scoala zic ca nu exista, parintii pun darurile sub brad.

Off, biata mama cum sa raspunda ca sa nu spulbere un miracol al copilariei dar si sa nu minta, fiindca a promis sa fie sincera?

-Sigur ca exista! Este cel mai frumos vis al copilariei! (asa pare adevarat pe de-a intregul, chiar daca e numai pe jumatate…)

Copilul se incrunta, pica si mai rau pe ganduri, mediteaza profund pret de cateva clipe si apoi exclama fericit:

-Da, ai dreptate! Sigur ca Mos Craciun exista!Da, da, exista!! Ca, uite, in fiecare an mi-a adus cele mai minunate cadouri, tot ce mi-am dorit si i-am scris, numai lucruri scumpe. Cum era sa fiti voi Mos Craciun, ca voi n-ati avut sa-mi dati nici un milion de lei pentru excursie la munte, de unde bani de cadouri?!…

 

Scena mi-a povestit-o o colega de serviciu iar baiatul ei, desi nu mai e chiar foarte mic, inca isi traieste minunata naivitate a copilariei. Cum sa-i sfarami visele unui copil? Mai ales cand el si le argumenteaza atat de logic! 🙂

Priviti-va in suflet, poate mai gasiti niste farame de copilarie. Si mai indrazniti sa credeti in miracole. Daca veti crede, se vor implini!

In noul an sa vi se implineasca toate visele si toate dorintele, sa avti parte de sanatate, liniste, bucurie si…un strop de miracol!

La multi ani, dragilor! Fiindca focurile de artificii s-au interzis, multumiti-va cu un numar incendiar de…streptease:

dp wallpaper tahun baru 2015 lucu

Anunțuri

Zbor deasupra unui cuib de…berze

Standard

1869724izv2968z0aMai, oamenilor mari, nu pot sa va inteleg: daca vreti sa-i invatati pe copiii vostri respectul pentru adevar, de ce ii mintiti de mici? Si cum v-a dat prin minte sa inventati gluma asta proasta cum ca pe ei i-a adus barza? Adica voi n-ati avut nici o contributie in procesul tehnologic, doar ati pregatit un cuib din niste ramurele? Hmmm!…

Nu stiu cine a inventat prostia asta, dar daca as sti, tare i-as spune vreo doua de la obraz. Mai intai ca-i prost! Pentru ca barza e pasare calatoare, deci pe copiii nascuti iarna (cum e si cazul meu) cine i-a adus, ca titulara de contract ciugulea broscute prin delta Nilului, nu livra pachete?! Bine, inteleg, nu puteati sa dati vina pe vrabiuta, oricat de naiv ar fi fost puradelu’ tot s-ar fi prins repede ca-i diferenta de gabarit intre marfa si transportator. Si nici de cioara nu puteati sa ziceti nimic, s-ar fi putut interpreta in sens peiorativ sau discriminatoriu. Dar se putea include in poveste un uliu macar (desi asta mai mult ia decat aduce). Si daca pe la paralela 45 se pune totul in carca berzei, pe copiii din Laponia sau Groenlanda cine-i aduce? Ca berze…ioc! Nu cunosc folclorul nordic, poate ca acolo copiii sunt adusi de reni sau de pinguini, ca sa aiba si ei o pasare responsabila cu cresterea natalitatii.

Oricum ai da-o ,sa implici barza in perpetuarea speciei umane tot o prostie este.  Fiindca unii oameni locuiesc la oras, la bloc si acolo n-am vazut cuiburi de berze. Si ziceti voi daca v-ar placea sa va aduca copilul cineva care mananca broaste si soareci de camp! Va dati seama ce de boli ar putea sa-i transmita? Plus ca ar survola cu pretioasa povara zone mlastinoase si pline de tantari, deci v-ati putea trezi cu un print-mostenitor cu malarie sau igrasie dupa urechi. Eu, una, n-as avea curaj sa-mi las copilul in grija unei aratari cu picioare lungi, aschilopate, ca de manechin anorexic.Si care mai e si analfabeta si recalcitranta, isi face cuib tocmai pe stalpii de inalta tensiune, desi scrie clar: nu va urcati pe stalpi si nu atingeti firele de inalta tensiune!

Ca sa restabilim adevarul istoric trebuie sa precizam ca lungul drum al bebelusului pana ajunge la sanul mamei incepe intr-un loc intunecos si ud, un fel de lac intr-o pestera, si trece printr-un tunel la fel de intunecos; si pana sa vada luminita de la capatul tunelului are de tras cateva ore de chin, ba il strange, ba il lasa, ba il impinge, ba il mai trage inapoi, dupa cum ii permite centura de siguranta. Deci nici vorba de transport pe cale aeriana, e mai degraba un transport subteran. Dar cum sa-i spui unui copil ca l-a adus metroul? Si sa-i argumentezi cu refrenul”atentie, se inchid usile! urmatoarea statie ,Epiziotomia, cu peron pe partea dreapta!”…

Si atunci ce sa-i spunem, ca l-a adus cartita? Daca ar fi asa , pe ulita mea s-ar bate toate recordurile de natalitate la ce orase subterane si colonii de cartite sunt prin gradina. Da’ nu-i nici o nadejde, sunt numai cartite in rezerva si retragere, ca mai toti vecinii mei sunt cel putin sepuagenari.

Asa ca, zau, trebuie sa concediem barza si sa dam nobila misiune de a ne aduce un copil in batatura, altcuiva. Si nu vi se pare ciudat ca unii copii se fac din flori dar ca pe toti ii aduce o pasare(nici macar o pasarica!)? Mai sa fie, ce simbioza intre regnul vegetal si cel animal!Numa’ omul, superiorul piramidei trofice, capul de serie al evolutiei, sade pe margine si se uita, n-are nici un amestec!

cum-vin-copii-pe-lume1-540x330

De ce am scris postarea asta? Pai, mai intai , sa va dovedesc de cata logica si spirit analitic sunt in stare. Si in al doilea rand fiindca e felul meu de a-mi lua definitiv adio de la berze. Este ultima tura de noapte petrecuta in barzodrom, dupa mai bine de 30 de ani de neonatologie imi voi schimba profilul de activitate si specialitatea medicala. Noul an va fi si un nou inceput. Cum va fi drumul si unde ma va duce, voi vedea. Primul pas e cel mai dificil. Si-l simt greu de regrete, temeri, indoieli, dar si de sperante. Sunt un globtrotter, ce naiba!Cu platfus si fractura de metatarsiene, dar totusi globtrotter. Deci: cu dreptu-nainte, mars!

 

Buna-i dimineata de mos ajun! Zau?

Standard

6a0120a5924ef0970b0162fe89c974970dHo, ho, ho si Craciun fericit! Mai bine grinchu’ ala fura Craciunul de tot. Sau nu chiar de tot, putea sa lase doar Mosu’ cu sacul si bradutul impodobit. Bine, si placinta cu branza… Ca de restu…

Cum m-am pregatit eu de Craciun (drama in trei acte si doua pauze de injuraturi  colinde):

N-am mai facut racituri de vreo 20 de ani. De fapt Sotu’ zice ca n-am facut niciodata, nu-si mai aduce aminte sa fi mancat asa ceva facut de mine, doar facut de soacra-sa. Si anul asta m-a palit harnicia, am zis sa fac, cat de complicat poate sa fie sa fierbi niste oase si sa inchegi o zeama! Mai intai m-am dus sa iau cap de porc si adidasi. Am gasit niste capatani maaari, ziceai ca-s de dinozauri; si cand am mai vazut si ce jeg trecuie sa scot din urechi, mi-a trecut cheful de piftie. In cele din urma am gasit in supermarket niste jumatati minione de capsoare de purcel, cu urechiusele frumos taiate si curatate si cu niste picioruse cu pedichiura perfecta. O frumusete, ce mai! Asa ca am luat doua caserole. Cand sa le pun in oala mi-am dat seama ca nu-mi incap, oricum le-as indesa. Asa ca l-am rugat pe Sotu’ sa mi le taie cu toporul in bucatele mici-mici si le-am asezat ca la tetris pana s-a umplut oala. Si a incaput si putina apa peste! Care apa a fiert vreo patru ore, de mai avea putin si se inchega fierbinte.Aveam pregatit si planul B, in caz ca nu se incheaga, sa toc niste patrunjel si s-o transform in ciorba de craciun. Sa va mai spun cum am scos ochii porcusorului cu lingurita, ca sa nu se holbeze la mine?… In fine, se cheama ca am facut piftie! Cat am bombanit pe langa ea si cat s-a impregnat mirosul de usturoi in toata casa, nu mai conteaza…

Si apoi au venit colindatorii. E minunat sa-ti cante copiii la usa si tu sa nu-ti poti dezlipi carnea tocata de pe degete ca sa le dai niste prajiturele!

Am facut si sarmale. De-astea fac mai des, procesul tehnologic il stapanesc perfect. Doar ca cine-i puturos modernist si nu pune varza la murat, trebuie sa cumpere ! Am cumparat. Tot din supermarket, la galetusa sigilata. Lumee, cand mai gasiti chestii la galetusa , sa fugiti mancand pamantul si sa nu luati! Decat daca va trebuie musai galetusa… Am avut parte de cea mai naspa varza din viata mea, una cu foi groase, rigida si cu nervuri ca de fier forjat.M-am gandit daca sa le bat cu batatorul de snitele sau sa le intind pe alee si sa-l rog pe Sotu” sa faca cateva ture cu masina peste ele, poate se mai inmoaie. Sarmale-n foi de tabla daca faceam, mai usor le modelam! Mi-au iesit niste ditamai ghiulelele, tocmai bune de obuz de tun (inchpuiti-va scena: imigrantii musulmani dand navala pe uita, eu aparandu-mi poarta si aruncand cu sarmale, si vuiet in vazduh:”Alah, Alah, turcii racnesc…” ), dar n-am avut cum sa le mesteresc mai delicate. Si rasucitul ca rasucitul, dar indesarea marginilor in capete a fost mai anevoios decat un tuseu rectal intr-un c** plin de hemoroizi. Noroc ca le-am stivuit frumos in „Dihania” electrica si in juma de ora erau gata. Timp suficient cat sa frec de-o maioneza si sa mai primesc niste colindatori…

Actul trei din piesa proasta „Adelina gateste de Craciun” a continut o tava de placinta cu branza. Una cu putin zahar, oarecum dietetica, dar trebuia sa se aromatizeze si cuptorul meu cu ceva. Ca sa fie „bucuria” deplina am nimerit cea mai zdrentuita foaie de placinta, un fel de borangic cu broderie sparta si cu franjuri pe margini. Asa peticeala naibii n-am facut in viata mea! Unde era o gaura mai mare si se revarsa branza, hop!, mai puneam un peticut de foaie! Unde dadea stafida coltu’, hop!, mai lipeam o bucatica de foaie! Mai bine as fi lipit foi de varza, ca de-alea aveam destule si erau si rezistente… In fine, am bifat si placinta, las’ ca nu-i face nimeni radiografie sa vada cum e pe dinauntru. Si daca o avea niste gauri, ce? Zic ca s-au dilatat stafidele de la caldura.

Si am mai ascutat niste colindatori. Anul acesta au colindat mai multi ca in alti ani si cel mai tare m-au impresionat doua fetite gemene, cam de trei anisori,pe care le stiu de la nastere, in costum popular, care au cantat (timid, e adevarat) un colind cu Mos Craciun. Aproape ca nici n-a mai contat ca mi-au iesit niste namile de sarmale si niste peticite de placinte.

Pana la urma despre asta e Craciunul: despre armonie, bucurie, suflet impacat, urari de bine si cei dragi alaturi. Sarmalele nu conteaza, poa’ sa le manance Grinch pe toate.

A fost ultimul an in care am stat doua zile in bucatarie ca sa umplu frigiderul de chestii pe care le vom plimba trei zile pe masa pana o sa le manance Max. La anul nu mai gatesc nimic. Adica ma gatesc pe mine si plec musafir. Sau colindator.

Sa aveti sarbatori luminoase si bucuria sa va umple casele. Si…digestie usoara! 🙂

Craciun Fericit

Mosii

Standard

Zilele astea mai toti devenim gerontofili. Adica, brusc, iubim mosii! Ma rog, e o dragoste din interes, apoi revenim la apucaturi normale pana la inceput de martie, cand iubim babele si ne rugam sa fie frumoase.(Cine naiba a vazut baba frumoasa si copil cuminte? De-aia nici nu ma mai uit in oglinda, mai am putin pana dau in mintea copiilor cu minte)

3-animated-santa-1De la o vreme, mosii astia cred ca s-au asociat in vreun sindicat sau vreo organizatie secreta, prea au toti aceleasi apucaturi, acelasi comportament si aduc aceleasi cadouri. Cred ca-s o mixtura de ku klux klan si internationala comunista  la cum sunt de camu(m)flati in rosu si nu inteleg de ce nu se adapteaza si ei vremurilor si sa schimbe sacul ala mancat de molii pe un troler Samsonite; ca la austeritate vad ca s-au adaptat imediat… Dar nu de mosi voiam sa vorbesc, ci de ce aduc ei in mod frecvent. Ca la capitolul imaginatie stau cam prost…

Daca esti nou-nascut sau ai mai putin de un anisor, Mosul o sa-ti aduca tone de pampersi; fiindca oricum o sa ai un an de kkt, dar nu-i nevoie sa-l insiri prin toata casa. Acelasi cadou o sa-l primesti si daca esti in prag de centenar si te-ai intors (mental) la vremea cand mamica nu se supara, deci poti sa uzi si canapeaua. Si niste lapte fiindca altceva nu prea poti mesteca!

Daca inca esti la gradinita o sa primesti papusi si masinute chinezesti, carti de colorat si carioci, sa poti sa te joci de-a Picasso pe peretele din sufragerie. Si niste vitamine pentru imunitate !

Daca esti deja la scoala -si mai ales in pragul BAC-ului! – o sa primesti ‘jdemii de culegeri de matematica sau comentarii literare, plus o felicitare in care ti se aminteste ca nu mai pupi tu Mosi sau alte subventii cat ii lumea daca nu treci examenul cu brio, ba s-ar putea ca Mos Tac-tu sa-ti confiste si mobilul, tableta si sa paroleze netul. Si niste suplimente nutritive pentru memorie!

Daca esti o duduita majora in buletin (dar minora in IQ, insa cu restul parametrilor conform stasului de 90-60-90) o sa-ti aduca Mosul cam tot ce vrei, numai sa-i spui prin viu grai, nu te chinui sa-i scrii scrisoare, la cata caligrafie, ortografie si gramatica mai tii minte din scoala s-ar putea sa-ti iei plasa daca scrii ca vrei parfum de la bulgari in loc de Bvlgari sau profesor de tenis scris cu „p” in loc de „t”.(Cel mai simplu e sa ceri numarar sau PIN-ul de la card.)Si niste anticonceptionale exceptionale!

Daca esti femeie de casa, apreciata ca gospodina si iubita de toti, vezi ca o sa-ti maresti colectia de tigai, mai ales ca n-ai mai completat-o demult, de cand nu mai dau astia la promotii.Iar daca esti foarte iubita s-ar putea sa primesti si un bonus, o pereche de papuci de casa imblaniti si silentiosi, sa nu-ti inghete picioarele pe gresia din bucatarie si sa nu faci zgomot cand te trezesti dimineata sa faci cafeaua si micul dejun pentru copii.Si niste magneziu+ zinc, pentru stari de nervozitate!

Daca esti capul familiei, masculul alfa, nu primesti nimic, poate doar un teanc de facturi care trebuie platite pana la sfarsitul anului. Si niste aspirine pentru durerile de cap ale capului familiei!Ca, ce naiba, mos la mos nu-si da cadou!(cadou e de bine, cad oua e de rau…)

Daca esti demnitar, parlamentar, sef de agentie, Mosul o sa-ti promulge o majorare de salarii si pensii…

Daca esti de la Servicii, Mosul o sa-ti scoata in cale un terorist, sau doi, sa ai si tu ce prinde ,sa devii erou si sa incropesti de-o prima la sfarsit de an.Si poate mai iei si-o stea…

Daca esti cioban, Mosul te mai lasa sa-ti tii cainii inca un an si sa-ti pasti oile inainte de Paste fericit, si-apoi mai negociati voi…

Daca esti posesor de autoturism, Mosu o sa-ti dea…un RCA peste ochi de-o sa plangi cu vorbe…

Daca esti bugetar, Mosul o sa te lase sa inghiti in sec la toate promisiunile in care ai sperat. Tot e bine, puteai sa inghiti in sprit…

Cam asa-i treaba cu mosii astia, sunt prea previzibili, ar fi putut sa faca si ei un contract de colaborare cu  Zana Surprizelor, ca si asa e libera de contract. (Chiar, ce i-o aduce mosul Andreei Marin? cum ar fi sa-i aduca cartea de bucate a Sandei Marin? 🙂 )

In rest…niko

Leru-i ler si linu-i lin

Am batut campii putin.

Ce-i un lin si ce-i un ler?

Pentru mine-i un mister!

Florile dalbe de mar

Cine-mi spune-ast adevar?

 

‘Apai, noah!

Standard

Numa’ ase poti enerva un ardelean:

1)Sa nu mananci tat din farfurie.

2) Sa refuzi supliment la farfurie,

3) Daca nu mai poti manca, sa refuzi sa duci mancarea cu tine acasa.

4) Sa refuzi palinca.

5) Sa-i zici ca nu-ti place ceapa.

6) Sau palinca! Doamne, feri, sa-i zici ca nu-ti place palinca!

7) Sa-i zici ca n-ai baut in viata ta palinca. Ca numa’ ase te imbeti cum nu te-ai imbatat in viata ta…

8) Sa te miri ca nu stie maghiara.

9) Sa razi de accentul lui.

10) Sa incerci sa-i imiti accentul. Pentru ca „noah” n-o sa sune niciodata bine din gura unui bucurestean.

11) Sa te grabesti.

12) Sa insinuezi ca palinca lui nu-i palinca curata de pruna.

13) Sa-i zici ca palinca lui nu-i chiar asa de tare.

14) Sa-l pui sa traduca chestii in/din maghiara.

15) Sa-l duci la Bucuresti.

16) Sa-i vorbesti cu „dacat” si „fratica”.

17) Sa te cazezi la hotel cand treci prin Cluj.

 

Radem, glumim, da’ de ceapa, slanina si palinca nu ne batem joc!! 🙂

(primit pe mail, textul nu-mi apartine).

Noah, s-a enervat vreun ardelean? Sau mai trebuie facut ceva in plus? poate ca lipseste fainosagu’…:)

9724_0_1

 

1150399_563966220316390_1940381343_n

 

aplecat-trenu-glumim

bancuri-cu-doctori-si-ardeleni

Sa aveti un weekend placut! Musai!

Magnetism rezonant

Standard

Se spune ca ai trait degeaba daca n-ai facut un copil, n-ai sadit un pom sau n-ai renovat construit o casa. Eu as mai adauga ceva: si daca n-ai facut un RMN! Asa ca, in pragul jumatatii de secol pe care o voi implini curand, am bifat-o si pe asta.

Pentru cine a trait experienta, imi toceasc degetul gura de pomana; pentru cine inca are lipsa de astfel de impliniri existentiale, merita luat aminte.

M-am trezit cu noaptea-n cap. Si la propriu, ca era intuneric afara, si la figurat, ca aveam o bezna racoroasa-n cap. Ce e aia bezna racoroasa va povestesc altadata, sa nu ne pierdem in detalii… Putin dupa ora sapte eram la receptia serviciului de investigatii medicale. O doamna draguta, cu o voce suava de stewardesa care iti zambeste si cand te anunta ca avionul a intrat in picaj, dar stai linistit, suntem deasupra oceanului, deci n-o sa ne izbim de sol iar in zona tocmai s-a scufundat un vas de pasageri, deci toti rechinii sunt deja satui, imi da sa completez documentele si consimtamantul pentru investigatii.

Sala de asteptare e pustie, stau doar cateva minute, apoi sunt poftita inauntru. O alta doamna draguta ma ia in primire  si-mi spune sa las obiectele metalice afara. Geaca cu tinte n-aveam, sabia de ninja o lasasem in portbagaj (langa bata de baseball si prastia cu luneta), ghiulu’ ala masiv , de spart dintii, ramasese acasa ca-l iau numai la mitinguri, deci zic ca sunt neferoasa din cap pana-n picioare, pot sa trec mai departe. Zic eu, ca doamna cea draguta zice altceva. Si patesc exact ce a patit Nuti Udrea, de s-a indignat de la tribuna parlamentului: ma pune sa-mi scot sutinelu’! Ca, cica, are inchizatori metalice…

Intru in incaperea aia de semana cu laboratorele NASA, ma aseaza pe masa mobila precum o mumie-n sarcofag, abia mi-au incaput coatele, imi pune in pumnul drept o para de cauciuc pe care s-o strang daca mi se face rau, imi pune si-un coviltir de plastic peste fata, imi aseaza si castile pe urechi ca sa atenueze zgomotul si-mi spune sa nu ma misc, masa mobila o sa ma introduca in tunelul cu rezonanta magnetica.

Si incepe procedura. Am vaga senzatie de cadavru introdus in cripta, spatiul e foarte ingust; bine ca nu-s claustrofoba decat in lifturi, cu sertarele n-am nici o problema! Si incepe concertul. Nu, nu mi-a pus muzica in casti, ci, in ciuda castilor, m-a asaltat o simfonie infernala. Era ca si cand as fi stat in mijlocul unui port si toate vapoarele ar fi pornit sirenele in acelasi timp, si din cand in cand, pentru variatie, cineva ar fi batut insistent cu polonicul intr-o tigaie. Asta nu mi-a placut deloc. In schimb mi-a placut vibratia, parca pluteam pe o saltea cu apa.

Si-am stat asa pret de vreo 20-25 de minute. Cu zgomotul m-am obisnuit, nu mi s-a mai parut atat de agresiv, doar ca trebuia sa mi se intample mie ceva, sa nu zac si eu ca omu’ linistit in cutiuta aia „muzcala”: m-a apucat tusea! Da’ ce tuse, nenicaaa! Parca o armata de paianjeni, de tarantule de-alea cu perisori pe picioare, ar fi facut manevre in faringele meu. Am strans din ochi, din urechi, din dinti, din toate sfincterele posibile, de mi-au dat si lacrimile. si mi-am zis in gand: uite, dom’le ce moment emotionant traiesc, magnetismul asta ma face sa rezonez mai ca la filmele indiene, nici la Lantul amintirilor nu m-am bocit asa! Si cand era sa se aleaga praful( si flegma) de RMN-ul meu, aud vocea doamnei dragute ca urmeaza sa-mi introduca substanta de contrast, deci ma va scoate cu masa afara. Aliluia, ca va umpleam tunelul de muci daca-mi dadeam drumul sa tusesc!

Mi-am primit injectia in vena, mi-a lipit un metru de leucoplast ultra-lipicios ca sa tina un crampei de tampon (mi-am epilat juma’ de mana cand a trebuit sa-l dezlipesc acasa), m-a lasat sa tusesc pe saturate si m-a mai bagat vreo 5 minute la cuptor sertar. Apoi m-a anuntat ca procedura s-a incheiat, m-a scos din harnasamentul de custi si casti si m-a ajutat sa ma ridic. Vreo doua minute am fost zombi, nu puteam sa-mi tin echilibru, dar mi-a explicat ca e din cauza zgomotului intens, procedura nefiind agresiva, nici radianta.

Mi-am pus haina pe mine si mi-am luat sutinelu’ in buzunar, n-am mai fost in stare sa ma echipez ca o doamna, am preferat atitudinea de „centurista” grabita spre casa dupa prestarea de servicii. Daca n-a murit Udrea fara sutien, n-oi muri nici eu pana acasa! Mai ales ca merg cu masina, nu alerg in mars fortat. 🙂

Joi ma duc sa-mi iau rezultatul si sa-l arat neurologului. Abia astept sa vad cata materie cenusie am in tartacuta! Daca n-o fi bagat prea multa substanta de contrast si o sa iasa  vreun terci laptos. Daca pe dinafara nu-s deloc fotogenica,  macar pe dinauntru sa arat bine, vreo 2-3 circumvolutiuni tot s-or evidentia cat sa ma aseman cu bazinul Amazonului.Sau, fie si cu Delta Dunarii, ma multumesc si doar cu trei brate, numai sa fie senalul navigabil…

Sper sa nu-mi scrie pe rezultat strofa aia din Cosbuc:

Si ce cap frumos rasare/Nu-i al meu? Al meu e oare?/Dar al cui? Si la ureche? uite-o floare.

…mai ales ca pe mine in tampla dreapta ma doare, cam deasupra la ureche…

creierul-unei-femei