Arhivele lunare: Noiembrie 2015

Drame ne-colective

Standard

Uneori, mai rar, asistam la drame pe care le traim in mod colectiv, tresarim de durere si indignare, varsam o lacrima si sfarsim prin a cauta vinovati, a ne elibera de emotie si revolta prin infierare si pedeapsa. Si, odata aplicata o pedeapsa, ne linistim si ne vedem de treaba noastra pana loveste urmatoarea napasta.

Alteori e mult mai complicat, trebuie sa-ti traiesti durerea singur si revolta ramane sa mocneasca in infioratorul ganed ca n-ai o vina sau un vinovat pe care sa-ti versi mania.

In urma cu vreo trei saptamani, cand drama colectiva era in sufletul si in lacrima tuturor, eram de serviciu si am fost chemata de urgenta pana in sectia de pediatrie; atat mi-a strigat o infirmiera, in fuga, din usa: „haideti repede, avem un copilas in stop cardiac!” (se intampla sa ne ajutam intre noi si sa colaboram, nu fiindca ar fi unii mai priceputi si altii nu, ci pentru ca in astfel de cazuri orice mana in plus conteaza, sunt multe de facut si personal putin). Mi-am lasat sectia in grija colegei din maternitate (nu aveam mai nimic in sectie, era liniste) si am fugit.

Primul lucru pe care l-am vazut in hol au fost doi oameni imbratisati, mai bine zis inclestati, si impietriti intr-o durere muta. Am intrat in cabinetul de consultatii si, printre toata lumea care se agita in jurul canapelei, am vazut un ingeras straveziu, blond si bucalat, cu ochii larg deschisi spre cerul care-si deschisese portile sa-l primeasca. Trecuse cam o ora de cand colegele mele tot reanimau, nu voiau sa renunte la masaj si ventilatie, tot sperau intr-o minune. Am vazut imediat ca minunea n-o sa se intample, copilul era deja livid, incepeau sa apara petele cenusii,  parafa mortii. Am facut si eu ce am putut, mi-am inlocuit colega epuizata la masaj, am stat cu ochii lipiti pe monitor pandind fiecare modificare a liniei care se incapatana sa curga dreapta, zvacnea doar in ritmul masajului cand inima era presata. Era o pacaleala de care ne agatam cu toti, desi stiam ca-i pacaleala…

Dupa inca vreo 20 de minute s-a decis ca e inutil si s-a declarat ora decesului. M-am dat un pas in spate si m-am uitat la frumusetea de copilas, o fetita cam de sase luni, cu zulufi blonzi, ochi albastri  si niste cercelusi cu pietricele roz. Asta mi-a ramas pe retina si pe creier: cerceii roz si ochii albastri fara nici o scanteie de viata!

Atunci mi-au si spus colegele, in cateva cuvinte, ce se intamplase. Copilul nu avusese nici o problema, mama il hranise cu mar ras si biscuiti, se jucase putin cu el, apoi adormise; l-a lasat in patut si a plecat sa-si vada de treburile case si cand s-a intors, dupa vreo jumatate de ora, l-a gasit fara suflare. Nu in alta pozitie, nu cu varsaturi, in nici un fel alfel decat il lasase.Cei de la Ambulanta il gasisera in stop cardio-respirator, venisera tot drumul (cam 20 de kilometri) cu metode de resuscitare, facand masaj in continuu, dar nici monitorul lor nu inregistrase nici o functie vitala prezenta. Apoi au intrat colegele din pediatrie in actiune, cu perfuzii, medicatie si tot ce prevede protocolul. Degeaba…

Nu mai avea rost sa stau, trebuia sa ma intorc in sectia mea. Ultimul lucru pe care l-am auzit cand am iesit din cabinet, a fost vocea doamnei doctor: „cum le spun eu acum parintilor ca nu le-am salvat copilul?”…Off, Doamne, cum??

Am iesit din sectie fara sa am curajul sa-i privesc pe parintii din hol si toata ziua numai la asta m-am gandit: cum poti sa intelegi vreodata ca Dumnezeu ti-a dat un copil sanatos si frumos si apoi ti l-a luat brusc, fara nici un avertisment, fara sa-ti lase timp sa-ti iei ramas bun si fara nici o explicatie medicala?

moartea-subitaE al doilea caz de moarte subita a sugarului (cel putin eu asta cred ca este diagnosticul!) pe care il intalnesc si parca tot nu pot accepta ca exista asa ceva.Si daca eu nu pot accepta, cum sa accepte niste parinti devastati de durere?

Astfel de drame trec nestiute, nu le vedem la televizor, nu putem iesi revoltati in strada si nici nu putem cere demisia lui Dumnezeu pentru neglijenta sau abuz in serviciu. Putem doar sa plangem. Singuri si neconsolati.

O companie placuta

Standard

Un chipes ofiter bate la usa unei domisoare…disponibile:

-Domisoara, sunteti draguta sa-mi acceptati compania?

-Desigur, domnule! zambeste duduia.

Barbatul se intoarce din prag si striga:

-Companieee, inainte mars! Hai, c-ati fost acceptati.

 

***

 

O femeie inteligenta stie sa aprecieze compania unui barbat matur. Mai ales daca barbatul e proprietarul companiei…

 

nu-am-chef-de-munca

Tatuaj

Standard

M-am trezit de dimineata si…surpriza: Dumnezeu jumulea de zor gaini! Ba, dupa cat de mari erau fulgii, cred ca erau chiar curci, sau struti, sau ce alte zburatoare mari mai misuna prin ograda raiului.

Si stand eu si numarand fulgii de zapada ( ca parca ma pusese cineva sa le fac inventarul!) m-a izbit un gand. M-a izbit asa de tare ca mi-a lasat si o vanataie pe creier. Peste 3 luni fac juma’ de secol , deci trebuie sa fac ceva revolutionar, o schimbare radicala, ceva memorabil! La fiecare schimbare de prefix mi-am propus chestia asta; ba sa-mi vopsesc parul verde, ba sa ma tund periuta…numai sa slabesc 15 kile nu! De data asta m-am orientat spre altceva, mai modern: ce-ar fi sa-mi fac un tatuaj? Ar fi ceva!

Mai intai trebuie sa stabilesc daca sa-l fac la vedere, pe brat, pe glezna sau pe gat, sau sa-l fac intr-un loc mai ascuns, interzis publicului larg.Cam cum ar fi un vierme care iese din buric? 🙂 Pe gat este exclus din start, n-as vrea sa greseasca  maestrul si sa-mi injecteze niste vopsea albastra in jugulara.In fine, la locatie ma mai gandesc…

Si cam ce s-ar potrivi sa-mi tatuez? Un citat celebru, ceva „intelectual” si de impact emotional? Ceva gen Semper fidelis sau Sic transit gloria mundi? Sau ceva care se poate citi in ambele directii, ca epurasul usa rupe? No, ca nu-s sala de lectura, sa se chinuie lumea sa citeasca, mai ales daca n-are ochelarii la indemana…

Un delfin? Sau doi, ca sa respect semnul meu zodiacal? Pai delfinii sunt legati de mare si mie nu-mi place marea. Si atunci sa aleg ceva legat de munte, gen capra neagra sau cocosul de munte? Hai, bre, la varsta mea niste coarne si-un cocosel imi mai trebuia!…

Sa trec data nasterii si cea de la implinirea centenarului, ca sa se vada termenul de valabilitate? Degeaba, ca certificat de garantie tot n-am si nici nu mai schimba Sefu’ marfa chiar daca face cineva reclamatie ca-s cam expirata…

Un fluturas sau o libelula delicata? Aha, si peste inca 50 de ani sa-mi strige stranepotii: mamaie, ti-ai scos insectarul la plimbare? vezi ca-ti zboara moliile!Nu!

O inima strapunsa de o sageata? Nu, ca nu-mi plac interventiile agresive pe cord iar sageata se poate interpreta ca simbol electoral.Asa ca o inima si-un cateter sau un defibrilator n-ar avea nici un haz, iar trandafirul, marul, acvila si alte sigle de partid sunt excluse, vreau sa raman neinregimentata politic.

Ceva astral, un soare, o luna, o stea?… Pai daca-i o stea o sa zica lumea ca-s nostalgica dupa comunism sau simpatizanta de-a lui Putin, daca-s trei stele se oftica Oprea ca l-am egalat, daca-s cinci o sa para ca ma dau aristocrata si vreau sa-mi etalez valoarea, daca-s sapte o sa semene cu Carul Mare, daca-s doisprezece o sa se creada ca vreau sa ma fac comisar european, daca-s cincizeci se confunda cu steagul Americii, daca-s fara numar… Da’ ce-s eu, Planetariul din Constanta? Fara stele, ca-i mai sigur!

Am vazut ca unii si-au tatuat enspemii de pete de leopard, as putea incerca si eu. Da, dar eu vreau tatuaj, nu imprimeu! Si s-ar putea sa nu ma mai primeasca la munca, o sa ma intrebe de ce-s asa plina de bube si daca-s contagioasa…

Sa-mi tatuez un ingeras pe un umar? Pai atunci trebuie sa dau si opozitiei un drept la replica si sa admit si un dracusor pe celalalt umar. Numai cu epoleti nu mai umblasem! Si poseta cine sa o care, ingerasul sau dracusorul? Vezi, oricum faceam discriminare ,ma puneam rau cu cineva si eu inca n-am trecut puntea…

Greu, foarte greau sa fac o alegere. Pana ma decid, ia sa fac un experiment: iau pixul si-mi trag o alunita pe obraz, cumva deasupra buzei superioare, precum inaltele doamne de la curtea regala! Sau ca Marilyn Monroe. E si reversibil, predispus schimbarii, e si la vedere si e si interpretabil. Pot sa zic ca e inceputul universului, un fel de Big Bang static, sau ca un graunte de intelepciune, sau un diamant negru… Sau un rahat de musca, la o adica. Da’ e tatuaj, da?

Aveti vreun tatuaj? Sau intentionati sa va faceti? Daca da, sper sa nu va inspirati din pozele urmatoare. 🙂

4-spectacular_tatto

 

9168_tribal_ladybug-tattoos

 

download

 

Gg0Gx0khIx1ba59d56f3f5c551f6f0c3b278e43cc4

 

monkey-tattoos-

 

tatuaj

 

tatuaj pe limba

 

tatuaj urat

 

tatuaj-6

Fisa postului

Standard

Cand sunt de serviciu in tura de zi plec cu pachetel de mancare de acasa; ca nu pot sa mananc din mancarea bolnavilor si nici firma de caterinca nu avem. Din punctul meu de vedere as putea trai foarte bine cu o cafea si un corn dar nu pot sa nu pun si eu mancare pe masa, ca doar mancam la comun, masa tovaraseasca. Nu suntem simandicoase , mancam care ce avem, rar mai facem comanda de vreo pizza sau mai cumparam niste covrigi.

Cel mai tare ma enerveaza zilele de post. Odata ca n-am tinut post niciodata, nu-i inteleg logica, si in al doilea rand ca nu stiu ce naiba sa-mi iau de acasa si sa fie fara proteine animale. Mai cumpar cate un pateu de post, o caserola cu fasole batuta, niste biscuiti de post sau fructe. Dar asta-i mancare? Nu-mi impune nimeni sa tin post, as putea sa-mi mananc linistita snitelul sau iaurtul, dar nu mi se pare fair play si nici nu vreau sa duc pe cineva in ispita. Asa ca eu ma ridic intotdeauna prima de la masa (si flamanda!) fiindca nu ma atrage meniul.

Acum e postul Craciunului. Off, Doamne, mai am o luna de mancat covrigi si cartofi fierti!(Asta la serviciu, ca acasa…tocmai am lichidat restul de gratar cu mici si fleicute de ieri.) Si nu cred ca asta imi garanteaza o rezervare in Rai…

Asa ca vreau sa va intreb: voi tineti post? Si de ce, din motive religioase sau medicale? Ca, daca e din motive religioase, eu sunt adepta ideii ca „e pacat ce scoti din gura, nu ce bagi in gura”si nu cred ca indopandu-te cu fasole ti se iarta gandul rau, egoismul si aroganta. Si cred ca nici tigara nu ar acceptata, chiar daca tutunul e o buruiana. Iar daca e din motive de sanatate ma uit numai la cat cresc glicemiile in aceasta perioada (dar cica scade colesterolul!) , cat „infloresc” anemiile si cati batrani nu-si mai continua tratamentul fiindca tin post negru si nu pot sa-si ia medicamente  pe stomacul gol.Ca sa nu mai vorbesc de efortul digestiv cand incepe dezmatul culinar de Craciun…

Si inca o intrebare: daca postul are conotatie religioasa de ce e atat de diferit de la o religie la alta? Organismul musulmanului functioneaza altfel, pe baza de repaus digestiv ziua si de indopare seara?Unii trebuie sa rumege numai ierburi si altii pot sa roada oscioare?

Oare cati oameni „postitori” respecta si celelalte reguli are religiei lor si cate fapte bune face fiecare in post?Nu e postul doar o ipocrizie pentru unii, un fel de a-l pacali pe Dumnezeu?… Noroc ca Dumnezeu e bun si iarta!Chiar si pe mine.

adevaratul-post-milostenia

Vesnicele plaiuri ale vanatorii

Standard

Sa va spun cat sunt de dezamagita de noul guvern de „tehnocrati”? Nee, pai pentru a fi dezamagita ar fi trebuit sa fiu mai intai amagita, ceea ce nu e cazul; stiu exact ce praf in ochi ni s-a aruncat si cat de orbi vom fi o vreme, cat sa-si faca unii jocurile si sa ne rada-n nas ca ne-au mai fraierit odata. Deci nu, nu voi vorbi nimic despre ceata lui pitigoi Ciolos.

Mai bine vorbesc despre Pitzi, e mai interesant, mai sincer si mai de weekend.

Pitzi are cam trei luni (cine mi l-a aruncat in curte nu i-a lasat si CNP-ul, sa stiu cand e nascut!) si a descoperit farmecul vanatorii. De la muste la coada lui Yeti (care ii suporta cu greu neobrazarea si tupeul), orice trebuie pandit si vanat. Ca un mare vanator ce va sa fie, a decis ca nu mananca decat ce vaneaza. In traducere libera asta inseamna ca orice gaseste in castronel nu poate fi ingerat direct, trebuie mai intai resuscitat, alergat de trei ori in jurul mesei, aruncat de patru ori in sus, prins numai de trei, tavalit bine-bine sa nu indrazneasca sa se mai ridice si abia apoi, cand decesul e constatat oficial si fara dubii, mestecat tacticos. Poti sa stii cat de vie e inca chifteaua aia fierbinte?Ca doar mortii sunt reci, e dovedit stiintific…

Cam asa sunt toate mesele lui Pitzi; nici nu stiu de ce ma mai obosesc sa-i pun mancarea in castronel, oricum meniul e intins prin toata bucataria.Si uite asa a ajuns bucataria mea un fel de „vesnicele plaiuri ale vanatorii”! Iar daca chifteaua aia semi-moarta mai are si sos, satisfactia mea e garantata! 🙂

Acu stau si ma intreb cand va incepe sa vaneze si laptele si cum va reusi sa-l paseze de la o labuta la alta…

 

Sa aveti un weekend linistit si bucurati-va de vremea buna, cat mai este!

felicitare-speciala-animata-toamna-si-ploaie

Lim_uzina mea

Standard

Salutare, lumee! Iaca, m-am devirusat. Sunt aproape de foarte bine, doar ca nu las cartierul sa doarma noaptea fiindca sforai ingrozitor.Imi cer scuze pe aceasta cale, n-am scapat inca de fabrica de muci si sper sa nu primesc si o amenda pentru tulburarea linistii publice.Sau o perna pe fata…

In alta ordine de idei (de parca ideile mele ar fi avut vreodata vreo ordine!), fiindca tot am dat lovitura si m-am pricopsit in urma majorarii de salariu si ca sa profit de ea pana ce nu mi-o taie Ciomu Ciolos, m-am gandit ca ar fi timpul sa-mi iau masina. Visul meu de-o viata era sa-mi iau un Volvo X80 sau macar un Audi Q7, dar m-am razgandit. Din patriotism, evident, ca nu ma uitam eu la bani si la softuri modificate… Asa ca m-am decis sa-mi iau un Duster. E cel mai potrivit pentru strada mea si pentru viitorul autostrazilor din Romania. De care Duster? Ete, de-asta:

Deci, care vrei sa faci „liniute” cu mine? Hai, ca pe islaz e liber. Si poate avem noroc sa si ploua. 🙂

Fac

Standard

Ce mai fac eu? Pai, aproape bine, daca n-as face rau. Adica fac o tura de noapte, fac niste migrene, fac niste guturai, fac niste galci, fac niste frisoane, fac niste nervi, fac riduri…Mai fac o cafea si ma abtin sa nu fuck niste politicieni.Da-le-as lor toti mucii mei si vedea-i-as plin de virusi de nici mama lu’ Norton si tata lu’ Avira sa nu-i mai salveze! (asta cu termeni tehnici era pentru tehnocratii lu’ Bruxelles peste, sa vada ca nu suntem chiar prosti de tot)

Cred ca m-au ajuns blestemele; de vreo luna tot umbla igienista spitalului cu oferta de vaccinare antigripala si eu tot zic „pas”, ca in toti anii, ba mai si rad de aia de s-au inghesuit sa se vaccineze DUPA ce mai zilele trecute zaceau de ziceai ca trag sa moara; asa ca acu o sa laude eficienta maxima a vaccinului dupa ce si-au pus singuri imunitatea la incercare. Eu, nu si nu, ca nu-mi bag virusi si mercur in mine! Iaca, virusii mi i-am procurat singura, din marea generozitate a sotului, care n-a putut sa si-i tina numai pentru el. Iar „argint viu” nu servesc, port destul de-ala mort… Asadar sunt virusata! Dar o supravietuiesc, nici de-a naibii nu trec in nefiinta acum, sa fiu umbrita de drama „colectiva”. Am ochii rosii, nasul rosu, gatul rosu , deci nici un pericol sa ma deochi cu atata rosu. In rest…sunt super, ba! Pardon, ca eu nu vorbesc cu „ba”! Si am scapat si o virgula aiurea…

Va doresc sanatate si weekend placut. Si va las si niste „culmi”; nu-s de progres si prosperitate (pe alea ni le promit minunatii tehnocrati), dar sper sa va starneasca un zambet.Si sa va sporeasca imunitatea.

Culmea auzului: sa auzi cum se crapa de ziua.

Culmea auzului (2) : sa auzi viteza sunetului.

Culmea inghesuielii: Parlamentul Romaniei; Sunt peste 500 de oameni in numai doua camere.

Culmea zgarceniei: sa-ti dai ceasul inapoi ca sa faci economie de timp.

Culmea agronomiei: sa faci sa infloreasca un boboc de rata.

Culmea politetii: sa bati la usa si cand iesi afara.

Culmea lacomiei: sa mananci bataie si sa nu te mai saturi.

Culmea tehnologiei:

-In Argentina dimineata intra cireada de vite pe poarta abatorului si seara ies conservele.

-In Japonia dimineata intra nisipul pe poarta fabricii si seara ies microprocesoarele.

-La noi in sat la ora 9 au inceput sa toarne fundatia la noua fabrica de spirt si la 10 erau toti beti-morti.

Culmea globalizarii: moartea printesei Diana.

O printesa britanica, cu un amant egiptean, a avut un accident intr-un tunel francez, intr-o masina germana, cu motor olandez, condusa de un belgian care bause whisky scotian, urmarita fiind de niste paparazzi italieni, pe motocicleta japoneze; tu citesti asta pe un monitor corean, la un calculator taiwanez cu tehnologie americana, asamblat de muncitori din Bangladesh intr-o fabrica din Singapore, transportat de indieni, descarcat de sicilieni si vandut de romani.

942533_459322057487434_528787757_n