Arhivele lunare: Martie 2015

De la noi din batatura

Standard

Merit si eu un moment de reverie dupa multe momente de enervare? Zic ca merit.

Si la ce e mai relaxant sa visezi decat la niste plimbari prin locuri noi, straine, in cautare de minunatii si de cunoastere? Drept e ca as prefera sa ma plimb aievea, nu in vis, dar…vrabia malai viseaza! Acum, de exemplu, as face ceva bataturi la picioare batand piatra cubica a Pragai si facand popas pentru o „sedinta” de hidratare cu o bere neagra sau una cu lamaie. Nu ca as refuza vreo alta excursie pe Champs Elysees sau o croaziera pe Tamisa, orice loc nou ma tenteaza la fel de mult!

Si tot gandindu-ma eu la calatorii de vis m-am lovit (in minte) de o dilema. De obiectivele turistice demne de vizitat vorbesc toate ghidurile turistice, toate cartile sau blogurile de calatorii, toate ilustratele sau magnetii de frigider; dar de locurile mai putin cunoscute , dar foarte practice, unde sa poti face un popas de odihna, de mancare sau de o simpla cafea, nu prea stim mare lucru, de obicei mergem la nimereala sau, mai rar, la un pont servit de cunoscuti. Bun, sed ce sed la coada la Louvre, ma mai ratacesc si prin galerii cateva ore, dar un escargo, un millefeuile, unde servesc? Ca la prima pravalie de langa muzeu sigur ma costa masa cam cat jumate din pretul excursiei, ca buricul targului parizian nu cred sa fie ieftin…

Dar hai sa nu vorbesc de Paris, n-am viza de flotant acolo, nici macar n-am vreo matusa aristocrata care sa ma invite la un tabinet solitaire, nici nu-s  muscata de varful limbii cat sa graseiez elegant, deci sa nu ma duc cu gandul prea departe, sa raman in granitele statale. Nici matusi la Vaslui nu mai am, la Mangalia sunt ca si acasa, la Caracal sunt ca si navetista, scrumbie in Delta am la cine sa mananc si o bere la Ploiesti nimeresc si singura de unde sa-mi cumpar. Dar ce ma fac daca ajung la Timisoara (unde n-am fost niciodata)  si poftesc la o inghetata in Piata Operei? Sau daca mi se face foame vizitand Gradina Botanica din Cluj?Sau fac o pana de cauciuc cand trec prin Bacau si taman pe la ora pranzului?

Nu stiu pe unda ma vor purta pasii in viitorul apropiat (ca de dor de duca nu duc lipsa) dar mi-ar fi utile niste recomandari . Asa ca va rog: ce-mi puteti recomanda sa vad, dar mai ales unde sa poposesc, in urbea voastra? Ca nu-mi plac mall-urile si nici shaormeriile…

Si ca sa nu raman datoare, dau eu tonul recomandarilor. Daca treceti prin Valenii de Munte puteti vizita Complexul Muzeal Nicolae Iorga, o veritabila pagina de istorie dar si o pagina de etnologie locala, Muzeul Vaii Teleajenului (pe care, recunosc rusinata, nu l-am vizitat nici eu de la repunerea in circuitul turistic), va puteti relaxa in parcul central al orasului si puteti bea o cafea la Pergola, un local cochet aflat in apropierea garii (unde mi-a placut mult modul haios de prezentare al meniului, asortat cu citate amuzante despre mancare si bautura) sau puteti manca o pizza buna, la cuptor de lemne, la Pizzamania, o pizzarie aflata la etaj si cu vedere frumoasa catre dealurile din imprejurimi. De covrigarii nu spun nimic, le gasiti singuri, sunt la tot pasul. 🙂

Iar daca veniti pe DN1A dinspre Ploiesti, de cum intrati in oras, imediat ce treceti de cimitir ( 🙂 ), puteti intra in curtea Spitalului Orasenesc , recent renovat si modernizat. Nu ca sa ma intalniti pe mine (desi mi-ar face placere!) , ci ca sa pot sa ma laud si eu cu un spital frumos, curat, bine dotat, care, daca n-ar avea insemnele de institutie, ar parea mai degraba o pensiune bine intretinuta. Ca sa ma laud pana la capat va spun doar ca vara, din pricina abundentei de jardiniere cu muscate si a trandafirilor de pe alei, locul poate fi usor confundat cu o manastire. In definitiv, nu tratam doar trupuri ci si suflete.

Baner-Nou3-2

(scuzati fotografia, n-am nici una mai proaspata, am folosit-o pe cea de pe site-ul spitalului)

Deci… unde beau si eu o cafea cand trec prin localitatea voastra?

De la rabin citire

Standard

Va era dor de o doza de intelepciune plina de farmec si umor? Iata una formata din proverbe evreiesti:

1. Daca o problema poate fi rezolvata cu bani aceasta nu e o problema, e o cheltuiala de bani.

2. Adam- primul om fericit pentru ca nu a avut soacra!

3. Dumnezeu i-a dat omului doua urechi si o singura gura ca sa asculte mai mult si sa vorbeasca mai putin.

4. Sa te fereasca Dumnezeu de femeile rele, ca de cele bune te feresti singur!

5. A intrat vinul, a iesit taina!

6. Dumnezeu nu poate sa fie pretutindeni in acelasi timp, de aceea a creat mamele.

7. Nu fii dulce- te vor manca; nu fii acru- te vor scuipa!

8. Toti se plang de lipsa de bani dar de lipsa de minte, nimeni.

9. Pazeste-te de o capra din fata, de un cal din spate iar de un prost din toate partile.

10. Cunostintele nu ocupa mult spatiu.

11. Oaspetii si pestele peste trei zile incep a mirosi.

12. Omul trebuie sa traiasca cel putin de dragul curiozitatii.

13. Alegand intre doua rele pesimistul le alege pe amandoua.

14. Surdul a auzit ca mutul a povestit ca orbul a vazut cum schiopul alerga foarte repede!

15. Daca caritatea nu ar costa nimic toti oamenii ar fi filantropi.

16. Cand o fata batrana se casatoreste ea se transforma imediat intr-o tanara sotie.

17. Parintii ii invata pe copii sa vorbeasca iar copiii ii invata pe parinti sa taca.

18. Nu e atat de bine cu bani cat e de rau fara ei.

19. Poate oul e mult mai destept decat gaina dar se strica mai repede.

20. Barbatii ar face mai mult daca femeile ar vorbi mai putin.

21. Caruntirea- semn al batranetii, nu al intelepciunii!

22. Sa taci bine e mult mai greu decat sa vorbesti bine.

23. Sotia rea e mai periculoasa decat ploaia: ploaia te incuie in casa, sotia rea te alunga din ea!

24. Doamne, ajuta-ma sa ma ridic in picioare, sa cad in genunchi pot si singur!

25. Oricat de dulce ar fi dragostea, compot din ea nu iese!

26. Cand nu mai este nimic de facut oamenii se apuca de lucruri mari.

27. Cine nu are copii stie cum sa-i educe.

28. Mai bine sa mori de ras decat de frica!

29. Experienta- cuvant cu care oamenii numesc greselile lor!

30. Imbatranind, omul vede mai slab dar mai mult.

safe_image

 

Sa aveti un weekend placut si plin de intelepciune!

Talmes-balmes nocturn

Standard

„Orologiul suna noaptea jumatate”

Mie-n tampla stanga gand narod imi bate…

cand-nu-pot-dormi1Nu pot sa dorm. Nu-i nimic nou, de mirare ar fi fost daca dormeam. Ia sa-mi fac eu ordine-n cap, sa golesc toate sertarasele, sa scutur toate gandurile, sa sterg toate amintirile de peste zi si sa ma scufund in linste si armonie. Ete, zen ma fac, nu alta!

Deci:

Ma asez frumos cu fata-n sus, pe o perna mica si moale, las bratele inerte pe langa corp, respir raaaar, cu inspir de 8 secunde, stau 4 secunde cu plamanii plini, apoi expir tot 8 secunde, iar pauza de 4 secunde… Hai ca mai am putin si ma invinetesc, inspir repede ca inca nu-s anaeroba! Si repetaaaam… Si nu ne gandim la nimica-nimicuta, doar ne relaxaaaam…

Picura robinetul in baie sau mi se pare mie? Hai, ca nu picura nimic, iti picura tie mintea-n creier si face baltoci, nu te mai gandi si respira! Resiram raaaar…

Cred ca iar bate vantul afara, i-auzi clopoteii de vant cum clopotesc! Aia nu-s clopotei de vant, ti-am mai spus, sunt pentru alungat duhurile rele. Deci respira si taci! Respiram raaaar…

Simt cum mi se relaxeaza bratele si tot corpul devine greu, ca de plumb. Ca de plumb de George Bacovia. Mi-a placut Bacovia in scoala, mi-a placut tot simbolismul. Eh, „liceu, cimitir al tineretii mele!” Iti dai seama ca am terminat liceul acum 30 de ani? Maaamaaa, ce batrana sunt! Si ma doare si-n cot, de-aia nu pot sa-mi relaxez bratele cum trebuie… Trebuie sa mai iau ceva antiinflamator, ca trebuie sa ma apuc de greblat in gradina, s-a incalzit vremea, s-au infrunzit capsunile… Abia astept sa se coaca capsunele, sa ma duc sa-mi adun zilnic si sa mananc proaspete! Trebuie sa-mi pun si in congelator, sa am pentru prajituri, la iarna… Na, ca n-am scos nimic din congelator sa fac maine de mancare! Da’ ce sa fac? Ca daca iar intreb ce sa gatesc mi se raspunde „ce-o fi” si „ce-o fi”n-am. Lasa ca vad eu la ce oi pofti maine dimineata, acu nu ma gandesc la nimic, doar respir raaaar…

Poimaine sunt de serviciu, poate pana atunci terminam cu mutatul in sectia noua, m-am saturat de carat mobilier si de praf, deja ma mananca pielea. Degeaba iau atata antihistaminic, tot mai fac alergii. Oare am luat Ketotifenul ?cred ca nu l-am luat, ca daca-l luam, adormeam ,naibii, pana acum! Lasa, ca dorm si fara, uite cum ma relaxez si respir raaar… Da’ ce sectie frumoasa avem acu! De drag sa te duci la munca, de drag sa aterizeze si berzele!… Oare s-au intors berzele? Randunicile nu s-au intors sigur, ca nu le-am vazut…

Si cainele ala ce are de tot latra? Cred ca-si da SMS-uri cu aia din capul satului, nici el n-are somn…De cand n-am mai fost la plimbare prin capul satului! Nici nu mai stiu ce-i pe acolo, ar trebui sa mai dau o tura…Nu mai da nici o tura, respira raaar si taci!

Parca se aude ceva scartaind. Tropaie vreo furnica pe parchet. Trebuie sa dau cu niste Raid -spuma, in curand ies furnicile de prin musuroaie si dau navala in casa… Si gradina e plina de musuroaie de cartita, zici ca-i camp minat, nu alta. Oare cartitele dorm la ora asta sau sapa tuneluri? Poate de-aia nu pot eu sa dorm, trepideaza pamantul de la sapaturile de cartita si eu am seismograful fin. Ca si cutremurul de saptamana trecuta l-am simtit, nici nu m-a crezut omu’ ca a fost cutremur pana n-a vazut la televizor. Sunt prea „sensibiloasa” si eu, ia sa ma fac mai nesimtitoare, sa nu ma gandesc la nimic si sa respir raaar, pana adorm.

Hai, femeie, adormi odata, ca mi-a amortit umarul de atata relaxare! Si de atata respirat rar mai am putin si nu mai respir deloc, intru in apnee! Ete, nici nu ma gandesc la nimic, doar ma uit la ceas cum se scurg minutele. Greeeu se mai scurg, frate!Decat sa-mi iau ceas cu afisaj luminos si rosu mai bine imi luam clepsidra si ma uitam cum curge nisipul, macar ala curgea constant si nu beculea. Ma uitam la nisip si ma gandeam asaaa, la o plaja tropicala, la niste palmieri, niste ghirlande de orhideea, un cocktail exotic, delfini, corali, aloha…

Ce naiba mai tiuie acu? Alarma de incendiu sau senzorii de gaz? Stai,  ca nu-s la serviciu, acasa n-am nici un fel de senzori, ma bazae doar pe simturile proprii. Da’ tiuie ceva totusi.

La naiba, e desteptatorul! Aloha , bre, ca a mai trecut o noapte!Bine ca nu m-am gandit la nimic, am mintea foooarte odihnita. Trupul lasa ca s-o odihni el cand s-o caza „la loc de odihna, la loc cu verdeata”…

Asa ma relaxez eu cam in fiecare noapte. Nici nu dorm, da’ nici nu cuget, numa sed!  Asta daca nu ma apuc sa enumar dinastiile egiptene, capitalele lumii, anii de domnie ai vreunui domnitor, citate celebre, simptomatologie medicala, distributii de film, retete de prajituri sau teorii ale conspiratiei. Voi?

 

O picatura, doua picaturi

Standard

Mai ca n-as fi scris nimic, sunt si obosita, si in pana de inspiratie. Da’ e musai sa scriu! Ca m-a luat mama la rost: „ai fost bolnava? ca n-ai mai bagat nimic pe blog…” Ete, nu stiam ca sunt monitorizata cu blogu’. 🙂 Dar decat sa intre mama la idei, mai bine bag ceva, orice, ca semn ca sunt in deplinatatea facultatilor fizice si mintale (asta in traducere libera inseamna ca nu mi-am fracturat aratatorul drept si ca mai zvacneste macar un neuron sub calota).

Tocmai am venit de la farmacie. Nu, mama, nu-s bolnava, mi-am luat ratia de ketotifen-somnifer, ba chiar m-am intors de la vizita medicala anuala unde am fost declarata (iar!?) aproape perfecta si apta sa profesez.

imagini-3d-picaturi-colorate-t2In fata mea, la ghiseu, o doamna tinerica solicitase niste picaturi pentru copii. Ii ofera farmacista ceva si da sa-i scrie pe cutie cum sa administreze medicamentul; in timp ce scrie si zice cu voce tare: de trei ori pe zi o picatura, in nas. „Ii pun odata intr-o nara si data viitoare in cealalta nara?”, intreaba femeia. „Nu, ii puneti in fiecare nara”, zice farmacista. „Pai ati spus o singura picatura, cum pun o picatura in ambelele nari?”…

Sterge farmacista ce scrisese si reia: doua picaturi de trei ori pe zi, cate una in fiecare nara!

Desen nu i-a facut…

Dar pentru mai multe „perle” din farmacii contactati-o pe Renata, ea are un tezaur intreg. 🙂

Numai unul

Standard

cafea si tigariToti avem mici sau mari placeri ale vietii. Si, a naibii viata, face ea cum face si ne obliga sa renuntam la ele de parca am fi venit pe lume numai cu obligatii si interdictii, nu si cu drepturi si recompense! Uneori placerile astea sunt nevinovate, alteori se cheama vicii si se platesc scump.Nimeni nu-si numara tigarile, paharele de bere, cestile de cafea, portiile de cotlet  sau feliile de tort pana cand cineva nu zice : destul, pana aici!

Dar hai sa zicem ca sunteti dispusi sa platiti pretul si sa nu renuntati la hobby-ul sau viciul vostru. Doar ca ati avea voie sa pastrati unul si numai unul dintre ele, restul e musai sa le taiati de pe lista.  Ca alegerea sa fie mai usoara hai sa presupunem ca ati avea o boala (una destul de severa, dar nu fatala) si ati merge la medic iar el v-ar  pune in fata ochilor lista cu restrictii, la ce trebuie sa renuntati pentru a va imbunatati sanatatea. Si lista asta ar contine exact ceea ce catalogam drept „micile placeri ale vietii”: o tigara, o cafea, un pahar de vin, o ciocolata, o friptura buna, multa sare si condimente… Si vazandu-va medicul cat de intristat sunteti ar decide sa va faca un „favor”, sa va ingaduie sa pastrati NUMAI UNA dintre aceste bucurii.

La ce ati alege sa renuntati si ce ati pastra aproape cu orice pret?

Eu am lasat tigara de vreun sfert de veac, de baut nu beau decat bere cu lamaie, pot sa mananc si o friptura de cartofi in loc de una de porc. Dar ciocolala…De-o fi sa fac jacuzii-n iad , atata dorinta am: in loc de smoala sa-mi puna ciocolata!

Calorii

Standard

Ieri sedeam la masa cu fetele, colege de tura. Vorba vine „masa”, ca era de fapt o masuta mica pe roti, si vorba vine „sedeam”, ca inca suntem pe santier, deci mancam ca la bufetul garii, adica in picioare. Da’ bine ca aveam ce manca si bine ca era un moment de liniste, n-avem pretentii de Hilton!

Si incepe o discutie in care fiecare ba se vaita ca s-a ingrasat cateva kilograme in ultimii ani, ba ca mancarea aia are calorii, ba colesterol, ba ca unele tineau post, ba ca altele nu por fara carne, ba ca vrem sa ne mentinem silueta, ba aoleooo, deja ma strang hainele… Ce mai, numai de siluete, calorii si alte chestii de-astea enervante! Eu tac ce tac, ca nu-i frumos sa vorbesti cu gura plina si nici nu merita sa renunt la bunatate de carnita de porc afumata numai ca sa particip la o conversatie cu un subiect ce nu (prea) ma mai intereseaza.  Da’ cat sa taci, frate, cand vezi ce mare lucru e un kilogram in plus si ce drama pot produce 100 de calorii! Asa ca inghit cam nemestecat si zic tare:

-Sa stiti ca si eu am avut candva numai trei kile jumate, ca nu m-am nascut cu 70 si ceva, da? Si am facut si balet cand eram la gradinita! Ca dintre toate lebedele eu eram aia care plutea mai greu nu conteaza, se cheama ca nu m-am scufundat!… Si mie tare-mi place pinguinul!!

Se uita fetele cam mirate, ca nu era nimic de pinguin in meniu, numai de porc sau de post, dupa preferintele si evlavia fiecaruia.

-Ce pinguin, fata?

-Pai nu stiti ce-i pinguinul? Pinguinul e o randunica_care a mancat dupa ora sase seara!Eu imi tratez insomniile cu dulciuri. Vi se pare ca mi-ar sta mie bine cu codita despicata si stand la sueta pe firele de inalta tensiune?…

pinguinSi ca sa intaresc cele spuse am mai insfacat o slaninuta, sa moara de ciuda alea care n-au fost prevazatoare sa-si cumpere hainutele cu un numar mai mare.Lasa, randunicilor, nu vine ea, Foametea, sau Ebola peste noi, va vad eu atunci cum o sa tanjiti disperate dupa rezerva strategica a unui pinguin! 🙂

Mamare loveste din nou!

Standard

ghost_animatedUnii trec prin viata meteoric: nici nu se nasc bine si pleaca fara sa lase urme. Altii nu se dau dusi din lumea asta nici dupa ce li se canta Prohodul. Cam asa e Mamare! In loc sa zburde pe „vesnicele pajisti ale vanatorii” tropaie nestingherita prin casa si face ce vrea ea; ba sparge ceva neatins de nimeni, ba darama o hota, ba scartie un dulap, ba ascunde ceva ce tocmai ai lasat din mana…De, poate n-a avut si ea jucarii cand a fost mica! Si daca n-au speriat-o razboaie, foamete, comunisti, legionari, boli si alte necazuri, n-o sa se speria acu de busuiocul cu aiazma scuturat de popa prin casa odata pe an, de Boboteaza. Mai ales ca ea o fi baut vreo trei cisterne de aiazma la viata ei!

In ultima vreme cred ca s-a cam plictisit sau a fost in hibernare, nu prea ne-a mai deranjat. Pana mai alaltaieri…

Ies din tura de noapte si pic rupta de oboseala la asternut, mai ca o diva intoarsa dintr-un turneu mondial. Ma trezesc dupa vreo 2-3 ore. Primul gest, reflex, e sa ma uit la ceas (intotdeauna mi se pare ca am dormit prea mult si ma mustra constiinta). Ceasul la care ma uit eu e cel afisat electronic pe ecranul receiver-ului tv. Afisaj…pauza! Na, o fi picat curentul, imi zic. Ma duc la baie si apas, tot reflex, intrerupatorul. Ete ca e lumina! Deci n-a picat curentul! Ma intorc la receiver, il scot din priza, il bag iar…nimica, nimicuta.

Raportez sotului defectiunea constatata si-mi vad de ale mele. Las’ ca stie mesteru’ ce sa-i faca, daca nu-i cu injectii, nici cu zarzavaturi, nu-i treaba mea… Mai tarziu, dupa ce butoneaza indelung, imi zice Sotu’ ca s-a ars scula, n-are ce-i face. Ce-i drept mai facuse ceva probleme, in sensul ca-i sarea ora dar isi revenea imediat. Asta e, suna la Telekom, zice operatoarea ca vor veni baietii in maxim 72 de ore. Se chinuie Sotu’ sa treaca pe antena terestra, schimba si televizoarele intre ele ca nu se vedea mai nimic, in cele din urma se lasa pagubas, putin suparat ca nu poata sa vada finala nationala a Eurovisionului. Si plecam sa mancam, bem o cafea, ne mai invartim prin curte.

Cand intram in casa sesizez niste luminite rosi. Receiver-ul nostru functiona normal, fusese doar in moarte clinica, nu chiar mort-mort de tot. Asta e explicatia stiintifica, da’ eu cred ca s-a jucat Mamare de-a sabotatul tehnologiei si a zis ca daca nu vrem sa ne uitam pe Trinitas, nici Eurovision sa nu vedem!

Ieri a venit nenea depanatoru’ de la Telekom. N-a mai stat sa verifice nimic, a zis ca inlocuieste receiver-ul si gata, ca oricum e cam vechisor. Foarte bine, nene, sa ne innoim si noi cu ceva in prag de primavara!

Pleaca nenea, dau sa ma uit la noua jucarie. Oroareeee! N-are ceas afisat, bre! Pai si eu la ce ma uit toata noaptea, cand n-am somn, sa vad cat mai am pana trebuie sa ma trezesc? Ce sa fac cu un led mic si rosu ca un ochisor de dragon miop?

Am avut o noapte de cosmar, nici nu mai stiu de cate ori m-am uitat la ecranul telefonului mobil sa vad cat e ceasul. Iar pentru asta trebuia sa intind mana, sa apas butonu’, sa inchid un ochi(ca_cu doi nu vad bine de aproape), iar sa pun mobilul pe noptiera… Am facut fitness toata noaptea. Ba chiar am facut si o incantatie catre Mamare, poate ca ea, cu puterile ei paranormale face cumva si-mi pune si au ceas digital pe receiver, pe tavan, pe ce vrea ea, numai sa pot sa vad si eu cat mai e pana dimineata fara sa ma mai deranjez din pat. Da’ ti-ai gasit sa faca Mamare ce o rogi! Diseara pun si un Ceaslov si o Biblie pe noptiera, poata ca daca-i dau ceva de lecturat nu se mai tine de glume. Numa sa nu vrea sa citeasca cu lumina aprinsa sau cu voce tare…tumblr_mcfqmnIEg31rfjowdo1_500

Ptiuu, drace! Fix 666 de cuvinte scrisesem. Vedeti ca-i ceva necurat la mijloc?…