Arhivele lunare: iulie 2013

Iar cer ajutor!

Standard

Sa ma laud sau sa ma rusinez? Ca am dormit 12 ore azi noapte.:)) Dupa oboseala si canicula indurate ieri la munca (cum naiba era sa umble doamna asistenta imbracata sumar spre deloc, cu parul strans ca samuraii in varful capului si desculta pe pardoseala?) aseara am facut un dus rece-recisor si am picat la asternut. Si picata am fost pana in zori cand o melodie divina mi-a gadilat timpanul: ploua, nenica! Si de bucurie m-am culcat la loc…:)

Azi e rezonabil, s-a racorit cat sa poti respira cu usurinta si aman cat pot momentul in care trebuie sa ma joc de-a gospodina in bucatarie. Si astept niste beri de la cei carora le-am trimis ploaie.:))

M-am nascut blonda, de parca tata ar fi fost suedez si mama finlandeza. Ei, suedez de Vaslui si finlandeza de Ploiesti dar … Pe urma s-a gandit Dumnezeu ca nu ma avantajeaza blondul si m-a brunetit treptat, doar ochii mi i-a lasat tot de Hasky, albastri. Am spus asta ca sa mi se ierte ca nu stiu cui trebuie sa-i multumesc pentru aceasta minunata inventie, internetul! Zau ca i-as multumi, i-as da si un colac de pomana daca nu mai e printre noi, ca mare bucurie a adus in viata mea. Altfel cum va mai intalneam pe voi, minunatilor?

De la voi aflu lucruri interesante, cu voi rad sau lacrimez, voi ma scoateti din kkt noroi cand ma impodmolesc…Credeam ca lumea e mare de n-o poti cuprinde si uite cum se aduna toata dintr-un click! Numai lumea buna , vreau sa zic, ca neamurile proaste se cam feresc de noi.

Hai, gata, ca v-am lingusit laudat destul, acu sa trec la problema mea, pentru care strig iar dupa ajutor. Peste vreo trei saptamani poate se indura cerul si onorata conducere si capat si eu cateva zile de concediu. Ar cam fi cazul, zau, ca deja manifest niste tulburari de comportament, marai cam des si fac spume-n coltul gurii, plus ca dau peste cap dozatorul de apa.:)

Si daca reusesc, in sfarsit, sa-mi vad semnata cererea de concediu(nu va spun ca o sa ma duc la semnat cu pistolul in buzunar!)  nu stiu incotro s-o iau. Dar trebuie s-o iau intr-o directie, altfel o iau razna!

Nu vreau peste hotare (zic nu vreau ca suna mai bine decat nu pot), nu vreau la mare, nu vreau de lux, nu vreau prea departe.Vedeti, stiu ce nu vreau dar nu stiu ce vreau! M-am gandit la Sovata, ca n-am fost pe acolo, e aproape si pare a fi linistit. Ma gandisem si la Herculane, ca nici acolo n-am fost dar e cam departe si a fost canicula si acolo… De gandit ma tot gandesc dar nu ma hotarasc.

Asa ca: ajutaaati un om amaraaat, sa pleaca si el in conced, sa se recreaza si creieru’ lui si sa mananca si gura lui o inchetaaaata nestresata! Bogdaproste, amin!

PS. Daca m-as pricepe as initia si un concurs cu premii pentru cele mai bune sugestii de concediu, Da’ nu ma pricep, n-am gasit decat sloganul:

Ai o nuca de la mine

Sa-mi spui unde mi-o fi bine!

Voi-il-simtiti

Ca la meteooo…

Standard

caniculaSe topeste inghetata in cornet. Se topeste asfaltul sub tocuri de-mi inghite flecurile. Se parjoleste iarba in gradina si cad frunzele aramii ca la sfarsitul toamnei. Se evapora apa din lac, se urca furnicile pe pereti. Se scutura trandafirii, se scutura pisicile de purici morti prin asfixie.

Se moleseste lumea si cade la asternut, se molesesc babele si cad in strada. Fierbe bera in sticla, fierbe sangele in creier. Se incing trasformatoarele si ies scantei, se incing spiritele si ies batai…

E canicula! E parjol,e  cod portocaliu. Daca iarna nu-i ca vara atunci, de-al naibii, nici vara nu-i ca iarna!

Stau la poale de munte si ma vait de caldura. Daca stateam la poale de zgarie-norii de ce ma mai vaitam? Cam ce infern o fi in centrul marilor orase din sudul tarii? Cam ce iad o fi prin Oltenia?…

La mine macar seara e placut, e racoare. Stau in balansoar, numar stele, ma imbat de miros de „mana Maicii Domnului” (ca de bere cu lamaie e mai greu!), ascult greierii si…respir! Apoi se face noapte si pot sa dorm, spre dimineata caut si ceva sa ma invelesc.

Daca toate ard de atata canicula oare ard si caloriile mele? Macar mi-e mai usor sa beau apa, am un motiv in plus. Iar la dozator curge rece-rece! Hai ca nu-i chiar asa rau, o sa supravietuiesc. Dar voi,cum indurati?

Mie imi miroase a ploaie, nu stiu unde, pe undeva prin Mediterana sau prin Atlantic sigur ploua. Si vine spre noi. Va spune paparuda de serviciu. Daca mint va dau banii inapoi. Daca nu mint, sa dati o bere. Lamaie am…:)

Capodopera divina

Standard

Ce sentiment incerci cand te uiti in oglinda? Nu esti cuprins de admiratie ca esti OM, fiinta superioara, varful lantului trofic? Nu esti mandru ca esti OM, creatie suprema a lui Dumnezeu, cel iesit ultimul de pe banda de productie? Si nu te uiti cu superioritate la reprezentantii celorlalte regnuri, ca tu ai niste neuroni in plus, sentimente nobile, compasiune si degete opozabil? Eee, zi, matale ca nu esti mandru!

Dar ia fii putin atent in jur si fa un exercitiu de imaginatie si vezi cum te percep pe tine restul vietatilor. Eu am stat, m-am uitat, am ascultat si…hai, mai coborati nasul ca nu prea aveti cu ce va mandrii, OMii nu sunt chiar asa capodopere ale divinitatii!

Ce zice un miriapod cand vede un om:

-Amaratul, n-are decat doua picioare! Si alea incep sa scartie de la o vreme! Ce sa mai zic daca-si rupe unul mergand pe tocurile alea de neam-prost, ca pe urma are nevoie de proptele ca sa se deplaseze…

Ce zice o barza:

-Halal de el, da ca prostu’ din alea doua maini si nu se ridica un centimetru de la sol! Ca sa treaca granita in zbor trebuie sa dea o caruta de bani pe un bilet in cutie de-aia zburatoare. Unii nici copiii nu stiu de unde le vin, mi-i pun tot mie in carca…

Ce zice o pisica:

-Cine sa-i mai inteleaga pe-astia?! Femelel lor tanjesc toata viata dupa o blana si cand o primesc nici nu-s in stare s-o linga corespunzator, o tin in dulap pana le-o mananca moliile.Si mai zic de mine, ca am purici…

Ce zice un caine:

-Astia-s mai negrii in cerul gurii ca mine, care, cica, trebuie sa fiu eutanasiat! Caut si el un os sa nu mor de foame dar nu ma bat pentru un ciolan asa, fara scrupule, ca ei. Si sar la beregata doar daca-s incoltit si-mi incalca cineva teritoriul, pe cand ei o fac de placere, sunt mai insetati de sange decat vampirii. Ati vazut voi caini-vampiri? Si noi avem bunul simt sa ridice cateaua intai coada, nu ne napustim cu violul, ca niste brute…

Ce zice un magar:

-Rad de mine ca am urechi mari dar eu le ciulesc la vedere, nu ascult pe la usi , nu spionez la telefon si nici nu ma laud ca ar fi muzicale, cum se lauda altii care au umplut scenele desi sunt la fel de vocali ca mine. Ca sunt eu incapatanat si ma opresc in mijlocul drumului cand ma supar? Macar nu ma parchez pe locurile pentru handicapati sau in intersectii…

Ce zice o cartita:

-Eu sunt chioara? Pai eu traiesc numai in tuneric si lucrez cu ochii inchisi sa nu-mi dau pamant in ochi cand sap. Da’ pitipoancele astea care umbla cu ochelarii de soare si noaptea-n cluburi de se impiedica si de umbra lor? Plus ca eu cand sap am grija sa ne se prabuseasca toata galeria peste mine, nu ca Dorel…

Ce zice un guvide:

– Sunt mic si urat? Asa, si? Mai bine urat decat prost cat sa stai ore in sir cu undita in mana pana faci insolatie ca sa ma prinzi pe mine! Eu am nevoie de apa, altfel nu pot traii ca functionez pe baza de branhii, dar macar eu tin lichidele in jurul meu, nu le torn pe gat sticla dupa sticla pana nu mai incap nici in vezica nici in creier.Vai de creierii tai!…

Ce zice un extraterestru:

-Cum? Astia mai traiesc? Bine ca-s mai natangi decat gandacii aia de bucatarie, ca altfel infestau tot Universul.Lasa-i, nu da cu omicide, se extermina singuri, asta e singurul lor talent…

As mai fi stat sa ascult dar deja m-am rusinat prea tare. Si am realizat ca daca, din greseala, lasa Dumnezeu deget opozabil si altcuiva decat maimutelor acu eram de rasul planetei, faceau si mormolocii misto de noi. Capodopera divina? Hmm, poate era Creatorul coleg cu Picasso la scoala picturii abstracte si a iesit o …caricatura!

Zi, Omule, mai ai cu ce te mandrii?

LE. Daca omul e o capodopera a lui Dumnezeu si ca sa dau lumii intregi de stire iata, inscriu aceasta capodopera editoriala in competitia pentru un banner pe blogul Marelui Spanac (pe care n-o sa-l iau ca o sa ma sabotati voi si n-o sa ma votati de ciuda ca nu v-am ridicat in slavi!)

images

Fara sange pe pereti!

Standard

E ora 03:40. Se simt zorii, cam intr-o ora se vor iti peste deal…

Sunt la serviciu, in ragazul dintre doua simfonii ale piticilor mei si o manea de la o nunta de prin vecini. De, lumea chefuieste, nu sta planton ca aia de-au baut cerneala! Rasfoiesc bloguri. De obicei nu trec dincolo de granita cunoscutilor mei, imi place aici, intre ei si im sunt de ajuns. Ei sunt clubul meu de elita, ma onoreaza si sa-i citesc si sa ma citeasca.

Dar azi am luat-o putin razna, pe taramuri neumblate. De la cineva apropiat , din blogrollul meu, am trecut la cineva intalnit ocazional pe la comentarii; de acolo m-m dus la un click distanta in necunoscut spre cineva nou si tot asa. Am pasit timid pe nisipuri miscatoare si m-am impotmolit in niste mlastini.

N-am avut rabdare sa citesc pana la capat sirul destul de lung al comentariilor. nu era o discutie, era o batalie. Nu, nici macar batalie nu era, era un linsaj al celor multi impotriva cuiva care ‘isi permisese’ sa aiba o alta parere decat restul haitei. Caci haita mi s-a parut a fi! Una radicala, fanatica si insetata de sange. Nu esti cu noi? Atunci mori! Tavaleste-te in chinuri, sa-ti savuram agonia!

varcolaci703Am plecat oripilata de acolo. Nu vreau asa ceva. Nu era scris pe frontispiciu  ca e interzisa intrarea celor ce gandesc si vad lucrurile altfel.Si nici in poza posesorului de blog nu se vedeau coltii de vampir sau negreala din cerul gurii.Si ce m-a socat cel mai tare e ca am gasit comentarii ale unor blogeri pe care i-am intalnit si prin alte locuri doar ca acolo comentau civilizat si pertinent iar aici aveau acelasi ton intransigent si agresiv ca restul ‘haitei”. Oare ne molipsim de rautate? Devenim insetati de sange numai pentru ca altcineva a muscat primul si avem in fata pe cineva mai vulnerabil?

Am realizat  ce norocoasa am fost eu ca am dat doar peste oameni cu bun simt si deschisi dialogului, ca n-a venit nimeni sa ascuta topoare pe blogul meu. Poate ca se mai gaseste cineva mai suparat, poate nu-i place ce sau cum am scris, poate a mai marait printre dinti dar capete sparte si sange pe pereti n-am vazut. Decat sa ne injuram fara sa castigam nimic, doar de amorul artei, nu mai bine sa glumim putin? Intre umor si incrancenare eu aleg umorul. Si pe blogurile alea nu ma calc, nu vreau sa aduc vreun virus de-ala acasa!

Iar cand m-am intors la „zeama” mea am mai avut o bucurie pe care nu pot sa n-o marturisesc. Daca altii au cititori care intra zilnic numai ca sa scuipe venin, eu am din cei care intra mai rar dar stau si citesc in liniste, ca intr-o biblioteca! O data pe saptamana vin si iau la puricat tot ce am scris de la ultima lor vizita si lasa un cuvant, o parere, o impresie. Asa e Elly, un om deosebit care ma onoreaza cu prezenta ei, un blogger adevarat , plin de sensibilitate si decenta. Multumesc, Elly,, ca dincolo de miezul noptii iti faci timp sa rasfoiesti balivernele mele!

Asa ca eu nu mai umblu hai-hui pe bloguri.Nu vreau sa stranut pe undeva si sa ma treazasc cu o piatra in cap ca mi-am permis asa neobrazare desi pusesem batista la gura. Raman sa va citesc doar pe voi si recomandarile voastre…

Pregatiri pentru Craciun

Standard

De frumoasa, nu-s urata

Si de grasa nu sunt slaba.

Dar de azi sunt hotarata

Sa ma subtiez degraba!

 

Dar e-o graba prelungita-

Cam de-acu pan’ la Craciun.

In oglinzi privesc spasita

Si doar „Graso!” pot sa spun.

 

Cand oi decora bradutul

Si-o sa sed la Mosu-n poala

O sa vada el, dragutul,

Ca-s un fulg, nu-l bag in boala.

 

Am redus putin painica,

S-a dus naibii savarina

Si ma-njura si pisica

Ca a disparut slanina.

 

Dar in schimb ii trag cu apa,

Beau pahar dupa pahar.

Unde duse mutul iapa

  E si micul cu mustar…

 

Tot acolo-i ciocolata

Si ecleru-n serbet tras…

Off, ce sa manance fata

Ca doar pepenii-au ramas?

 

Hai, ca-s numai sase luni,

N-o sa mor fara halvitza!

De Craciun v-arat minuni:

Cea mai sexy craciunitza!

 

Si cand vin  sa va colind

„Leru-i ler” si-„aho, mai, frati”

Voi sa m- ascultati zambind

Numai apa sa nu-mi dati! :))

 

 

Semnalmente

Standard

Dupa tata as fi urmasa lui Stefan cel Mare si Penes Curcanul…

Dupa mama as fi de-a fratilor Buzesti si de pe langa casa lui Nicolae Iorga…

Dupa sot as fi prietena cu Mihai Viteazu  si consumatoare de praz…

Dupa copil as fi fan Bill Gates si intemeietoare de Macrosoft…

Dupa dragostea de cuvinte as fi stranepoata de Eminescu si Creanga…

Dupa dorul de culori as fi ucenica lui Picasso…

Dupa abilitati tehnice si talente tehnologice sigur sunt sora celebrului Dorel…

Dupa trup as fi iubita sau macar muza lui Rubens…

Dupa suflet as fi  ucenica lui Isus fara a intra in vreun lacas de cult…

Dupa meserie as fi imblanzitoare de berze si gazda de ursitoare…

Dupa pasiuni as fi…casa fara tigle.

Dupa toate astea ma duc sa mai beau un pahar de apa…

 

Si pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume (scuzati plagiatul!) s-au numit…Adelina! :))

Fluture_Abstract_big

 

Se poate!

Standard

Asa-i ca va miroasa a weekend?

Si mie imi miroase ceva. Ca mi-au transpirat picioarele-n papuci alergand de dimineata pana acum. Da’ mi-a spus mie cineva, om destept, ca picioarele e normal sa miroasa urat, ca doar pornesc din c**! :))

Doar ce am deschis laptopul si m-am bucurat de impactul pe care l-a avut  articolul meu de ieri despre cantar si diete. Bravo, fetelor, imi place cum va mobilizati, nu mai putem da nici un pas inapoi. Aloo, blondo, scuipa bomboana ca te-am vazut, nu trisa!! Ai inghiti-o? Sta-ti-ar in gat ca ai mancat-o singura, nu te-ai gandit si la mine!

plinuta si sexyDaca o tinem in ritmul asta cred ca o sa punem in curand piciorul pe grumazul tuturor manechinelor alea de se bataie pe podiumuri cu picioarele in X de parca-s girafe care abia invata sa paseasca. Sa moara lebedele de ciuda si sa le sece si lacul cand ne-or vedea ce talii de bale(ri)ne o sa avem! Hai, doamnelor, ca se poate!

Iata, eu sunt dovada vie cat de eficienta e gandirea pozitiva. Abia am doua zile de cand am decis sa descotorosesc vreo 10 kilograme de pe mine si deja se vad rezultatele. Pe bune!

De dimineata, la intrarea in sectie doua persoane (care nu-mi citesc blogul!) m-au intrebat cum de am slabit. Zau? Sa mori tu ca am slabit? Hai, una sa zicem ca a dormit bine azinoapte si a simtit nevoia sa fie amabila (si mincinoasa) de dimineata… Dar cand am auzit-o si pe a doua colega deja m-am gandit ca ceva nu e in regula. Ca doar stiti, femeile nu prea se complimenteaza gratuit, mai ales cu noaptea-n cap.

Mai sa fie? sa se vada asa, cu ochiul liber, ca am dat jos vreo…100-200 de grame? Deja ma mustra constiinta pentru cele cateva arahide in ciocolata pe care le savurasem seara (ca recompensa ca n-am mancat dulciuri doua zile), poate azi as fi fost si mai slaba, ar fi sarit in ochi tuturor…N-am avut in ce oglinda sa ma admir (foarte critic, desigur) asa ca m-am oglindit in usa cu geam a unui dulap. Bai, n-aratam rau asa, in penumbra. Apoi mi-am dat seama unde e schepsisu’: in bluza in care eram imbracata! Avea o croiala usor evazata de sus, cu decolteu adanc si tivul in colt lung in fata si in culori pastelate dispuse oarecum pe vertical. Asa ca paream mai inalta si mai slaba.;))

Da, binee, e doar iluzie optica…SI?  Si ce, n-am voie sa ma bucur cand imi spune cineva ca am slabit? Si 100 de grame in minus tot slabit se cheama. Inca nu m-am suit pe cantar dar maine dimineata o sa ma torturez la o consultatie pe cantarul ala destept si obraznic de acasa. N-ar fi bine sa ma imbrac tot cu bluza de azi, poate il pacalesc si pe el?:))

Pa, fetele, ma duc sa beau o cana de apa rece de la dozator! In cinstea frumusetii si ambitiei voastre, desigur!

negru slabeste

Cum se baga mortu’-n casa

Standard

La aniversarea celor 50 de anisori a primit Sotu[‘ cadou un cantar. Ce mare lucru un cantar, ca am stricat  vazut o gramada la viata mea! Ei, asta e un cantar deosebit, o unealta diavolului, zau. Iti introduci datele precum inaltime, sex si varsata si el iti spune, pe langa greutatea exacta si gradul de hidratare, masa musculara, masa sunculara :)), cat de bine sau prost stai in raport cu baremul si cate calorii ar trebui sa consumi. Doar iq-ul nu ti-l zice…

femeie_cantar_nemultumita_45952600 Si face Sotu’ reglajele, se cantareste, isi face autocritica pentru cele vreo trei kilograme in plus aflate in dotare apoi ma invita pe mine sa ma cocot pe postament cantar. Eu ca nu, ca n-am timp, ca am un carcel, ca una, ca alta…Presimteam c-o sa fie nasol si o sa doara. Dar n-am incotro si pasesc. Cantarul odata se zburleste si da „eroare”. Uf, zic c-am scapat dar nu, Sotu’ insista (zau ca nu inteleg de ce, ca doar nu ma cumpara la kilogram!). Ma mai urc odata, iar „eroare”. Si inca odata. Iar „eroare”… Deja se enerveaza , zice ca asa antipatie intre un om si un cantar n-a mai vazut. Zic si eu la fel si-l blestem in gand (pe cantar, desigur) muriti-ar bateria, jivina!

In cele din urma ne lamurim, nu era vorba de o respingere categorica ci de proasta exploatare; adica eu stationam prea putin si ma si bataiam tot aplecandu-ma sa vad prima catastrofa afisata. Asa ca zapacisem senzorii. Ca in folclor se mentioneaza numai „mersu’ leganatu’ ” nu si „statu’ bataitu'”.:)) Ordona Sotu „urca, stai, nu misca, nu respira, gata!”.

Si incepe dracia electronica sa ma improste cu noroi: ca cica sunt (multin!) peste standard, ca nu-s hidratata, ca -s prea impanata, ca-s prea hipercalorica…Bre, sunt prea suparata, asa sa stii! Si ce, am zis eu ca vreau sa castig vreun concurs de Miss? Mi-s asa cum sunt si nu intentionez sa-mi traiasc viata numai cu apa plata cu lamaie. Cu bere cu lamaie s-ar mai putea…

s-a-cam-ingrasat-doamna-de-pe-cantar_poze_haioase_prietenas.ro_1-150x150Dupa ce imi trece supararea si ascund cantarul in cutia lui (unde va sedea la loc de odihna pana mi s-o face mie dor de el) meditez totusi ca are si el dreptate si nu-i baiat rau, a vrut numai sa traga un semnal de alarma. Ca de-aia m-o fi durand si coloana vertebrala tot carand suplimentul asta de kilograme si de-aia nu pot sa-mi iau si eu niste rochite sexy cum vad prin mall…

Asa ca am decis ca e timpul sa mai slabesc. Ideal ar fi sa dau jos vreo 15 kilograme dar nu ma simt in stare sa-mi propun asa o tinta, ma multumesc cu vreo 10. Pana la Craciun, nu intr-o luna, ca nu vreau sa-mi adun pieile in falduri. N-am mai tinut diete de multi ani(se si vede!) asa ca nu stiu ce efect va avea intentia mea de acum. Si nu vreau metode drastice, n-am stofa de martir la capitolul asta. Pur si simplu incerc sa respect orele de masa, sa iau micul dejun(ceea ce nu obisnuiam), sa iau cina devreme si sa nu mai mananc o punga de arahide in ciocolata pe la 11 seara.Si sa beau apa! Asta mi-e cel mai greu, cica ar trebui sa beau 2 litrii pe zi iar eu nu beau atata nici pe saptamana, incluzand si cafeaua si berea cu lamaie.Dar spun specialistii ca doi litrii de apa bauti zilnic cresc consumul de calorii cu 30% asa ca merita.

Dar sunt de serviciu cu o colega mare bautoare de apa asa ca am facut o conventie cu ea: de cate ori se duce cu cana la dozator sa strige ca sa vin si eu.Vreau, nu vreau, beau ca Grigore….apa. Va inchipuiti cam ce crede lumea cand aude o nebuna strigand pe holul spitalului „aaaaaapaaaa!” si alta raspunzand „aaacuuu!”Chiar i-am sugerat sa mai schimbe tonalitatea si sa cante precum Loredana „apaaaa-apaaaaa”.:))

Asa ca dragilor, am imbulinat-o! pana la Craciun  trebuie sa fiu cu 10 kilograme mai usurica. Usuratica mi-era mai simplu!:)

Dar sa nu mai indrazneasca careva si sa aduca drept cadou aparatura de masura si control sau alte chestii cu apropouri la gabaritul meu ca il tai definitiv de la inima mea! Si de la portia de tort, desigur….

M-am tot gandit…

Standard

M-am tot gandit sa scriu un testament

Sa-i  las posteritatii un noian de vise,

Sa scrijelesc in galben pergament

Cuvant langa cuvant silabe stinse…

 

Si-am mai gandit ca bine-ar fi sa cant

Chiar daca trilul mi-e mai mult un croncanit

Caci notele se tes in aripa de vant

Si se strecoara spre timpan mai serpuit…

 

Ori sa pictez poate-ar fi fost mai bine,

Sa inventez culori neinventate

Cu tente de-ntunerice straine

Si cu sclipiri de astre scapatate…

 

De scriu, de cant ori risipesc culoare

Ceva in urma poate o sa ramana!

Cand pasul mi s-o pierde pe carare

Din  stropi de suflet versul fie dara…

Help, bre!!

Standard

Ma aflu intr-o situatie tare neplacuta. Mai exact o sa ma aflu ma aflu! Dar stiti cum e romanul prevazator si se jeleste anticipat, ca in povestea cu drobul de sare…

Eu, de felul meu, sunt latifundiara sau curajoasa doar in parametrii fizici ai fizicului meu generos (wow, ce frumos am zis-o pe-asta!) dar in spatiul real si in cel virtual fac economie cat pot, nu ma intind prea mult (ma si credeti, nu-i asa, ca doar stiti ca scriu numai telegrafic!) . Dar cu toata economia mea sunt pe cale sa-mi mut bagajele in drum ca nu mai am loc.

Mai exact mai e putin si mi se termina spatiul alocat de wordpress! Cica as mai avea dreptul la vreo 3, 071 MB, ce-or fi aia nu stiu dar e cam pe sfarsite. Si ce ma fac pe urma? Ca am sters pozele din urma (oricum stersesera ei cam tot, ca sunt gazde de-alea care fac si curatenie in camere), am mai sters si din comentarii dar n-am castigat mai nimic, MB-itii astia raman mai ficsi decat cursul dolarului  in timp de stabilitate economica.

Deci…ce-mi ramane de facut? Sa-mi cumpar domeniu si sa ma lafai cat vreau in casa mea? Habar n-am cat m-ar costa si ce mi se asigura de banii astia. Daca imi luam ferma m-as fi numit fermiera; daca-mi iau domeniu cum o sa ma numesc? Domenicoasa? Domeniciana? Dominicana? Si pot sa port si coroana? Sa numesc ambasadori, sa bat moneda? adica sa va platesc in ” zeamiloti”?:)))

Sau sa ma mut pe alta platforma? Eventual pe aia continentala, ca tot ne-a ramas noua Insula Serpilor…Pai atunci pierd tot ce am scris? Nu prea imi convine, ca altii au pastrat si manuscrisele de la Marea Moarta. Ce ne faceam daca epopeea lui Ghilgames era scrisa pe un blog si se pierdea?

Sa-mi mai fac un blog si sa-l las pe asta asa, in adormire, cu un link pe noul blog? Nici asta nu-mi place, sa o iau de la zero. Cand imi mai refac eu cununa de lauri? 🙂

Asa ca, dragi oameni intelepti si priceputi, dati-mi si mie o povata. Dar mai repede, ca daca mai bat campii mult halesc si aia trei amarati de MB si ma trezesc executata silit si bocind in fata portii.

PS. Nu merge ca la romani sa dau si eu o atentie, o maslina, la WordPress si sa dam la pace sa-mi mai dea ceva spatiu? Daca le spun ca sunt claustrofoba ii induiosez? Ca am avut si pojar cand am fost mica…