Săptamâna Patimilor a adus oarece liniște în Cernobâlia; durerile de șale mai pot să aștepte, important e datul cu var, săpatul în grădină și spălatul perdelelor. Așa că mai răsuflăm și noi . Adică avem „numai” vreo 40-50 de pacienți într-o tură… 🙂
Ce am constatat zilele astea!?
Ca școala e mai periculoasă decat tranșeele din linia întâi de pe front! Adică vin cel puțin 3-4 copii aduși de urgență de parinți îngrijorați fiindcă odrasla lor s-a îmbrâncit cu un coleg și-l doare o coastă sau că a alunecat pe minge și i-a înțepenit un degețel. Mai întotdeauna radiografiile arată ca nu-i nici o problemă, toate oscioarele sunt la locul lor, lucru ce ar putea fi constatat și fără investigații radiologice (de care se abuzeaza fără să se conștientizeze riscul!), se vede cu ochiul liber că articulațiile funcționeaza normal, nu e nici un edem, nici măcar o vânătaie. Dar profesorii se tem atât de tare să nu fie acuzați de neglijență sau indolență, încat pun mâna pe telefon și sună imediat părintele, pentru orice zgaibă , orice cucui. Când erați voi mici (că sigur ați fost și mici odată!), tot așa repede pupați clanța ușii spitalului când vă juleați genunchii?
Și a doua constatare, care e , de fapt, o mare dilemă: cum se adună scamele-n buric?!?
Nu râdeți, pe mine chiar m-a bulversat întrebarea asta, după ce am constatat la trei pacienți consecutivi că aveau bombilicu’ ca un cuibar, doar o lighioană pe ouă mai lipsea. Doi pacienți erau tineri, aproape adolescenți, al treilea era de vârstă adultă, chiar matusalemică, deci scamele nu vin odată cu vârsta. Să nu mă întrebați ce m-a apucat să mă uit la buricul lor, că n-am făcut-o de curiozitate morbidă, ci pentru ca orificiul ombilical e un punct de reper în unele radiografii, deci e fost o curiozitate profesională bine justificata. Acu’ nu m-a învățat nimeni la cursuri dacă pufoșeniile alea adunate acolo influențeaza cu ceva imaginea, mă îndoiesc ca razele X pot fi folosite ca andrele, deci nu cred că interacționează în vreun fel…
Restul poveștilor din Cernobâlia le las după sărbători, acu e vremea de p(r)ost și rugăciune, să nu ne abatem de la cele sfinte pentru cele lumești. Numai bine, dragilor! Și nu vă „scamoșați”! 🙂
O zeama de cuvinte 