Arhivele lunare: August 2015

Numai pentru destepti!

Standard

E cam ora 3 a.m. Adica e noapte de-a binelea, toata lumea doarme. Cred ca si voi dormiti, mai ales ca stau eu planton sa va apar de strigoi, vampiri, talhari la drumul mare, nuntasi beti, berze chioare si ce-o mai bantui la ora asta pe strazi.

Si fiindca eu nu-mi permit sa dorm, trebuie sa fiu  desteapta vigilenta, imi tin mintea in alerta facand teste de matematica si perspicacitate. Vreti sa incercati si voi? Asa o sa incepeti saptamana mai vioi si mai destepti. Doar sa-mi spuneti si mie daca v-au iesit sau nu calculele.

Sa aveti o saptamana minunata si o minte agera! 🙂

Anunțuri

Noua migratie

Standard

…Si iar ma minunez cat de adevarata e zicala cu „istoria se repeta”! Am invatat despre popoarele migratoare si cum au venit hoarde de cotropitori „cata frunza, cata iarba”. Stiu ca cei mai multi veneau de la rasarit, dinspre stepele mongole , sa jefuiasca si sa parjoleasca, dar se mai rataceau pe aici si unii veniti din nord in cautare de pamant rodnic si clima blanda, sa se aseze si sa-si intemeieze tinut prosper.

Si iata ca iar au navalit migratorii. Doar ca nu vin tinandu-se de coama calului ci agatati cu disperare de o barcuta ce infrunta Mediterana. Sunt flamanzi, speriati, aproape ca nici n-au ce pierde. Si nu pot fi opriti. Sau cel putin asa ni se spune. Nu se mai numesc navalitori ci imigranti sau refugiati. Si cineva ii aduna in tabere iar mai apoi le da drumul in fascinanta Europa pentru care si-au riscat viata…

Oamenii astia traiesc o drama, ii goneste din spate razboiul si foamea. Odata ajunsi pe taram european  , rasufla usurati, spera ca vor incepe o noua viata, ca vor fi primiti cu bratele deschise, ca vor fi ajutati. Eu cred ca drama lor abia acum incepe. Si odata cu drama lor va incepe si drama noastra.

Nu e ciudat cum a inceput brusc exodul asta? N-a fost asa nici cand nordul Africii era parjolit de primavara araba, nici cand luptele si teroarea erau cu mult mai aprige decat acum. Am senzatia ca cineva ii manipuleaza, ii ademeneste spre mirajul european, pare o invazie controlata. Nu pot sa cred ca nu pot fi opriti. N-ar fi mai simplu sa se monitorizeze porturile africane de unde se stie ca pleaca ambarcatiunile cu imigranti si sa fie intorsi din drum inainte de a se aventura in larg riscandu-si viata? Cum se face ca pe tiganii nostri ii urca toti in avioane si ni-i returneaza ca sa nu le tulbure civilizatia iar pe amaratii astia de africani nu se poate?Sau nu-i mai practic sa inlaturi tirania dintr-o tara decat sa „importi’ intreaga populatie a acelei tari si sa lasi tiranii linistiti acolo? Zic si eu…

Care va fi rostul lor aici? Se vor integra, vor munci si-si vor creste copiii respectand regulile occidentale? Nici vorba! Nu stiu limba, nu se pot adapta, nu vor sa renunte la nimic din ce tine de traditia lor. Nu vor vrea sa se integreze, vor vrea sa ne integreze ei pe noi. Si, brusc, vor descoperi minunile democratiei si faptul ca sunt cetateni europeni si au drepturi!

Au dreptate sa nu-i doreasca cei pe teritoriul carora tranziteaza sau chiar se stabilesc. Ce poti sa faci pentru ei, oricat de empatic ai fi , cand ei nu pot face nimic pentru sine sau pentru noua lor tara? De asistati sociali nu duce nimeni lipsa, e o problema pentru toata lumea…

Si cand aceasta invazie islamica va ajunge la apogeu cineva ii va zgandari sa inceapa revoltele, sa fluture semilunile impotriva crucii crestine. Iar pe cei ce le-au oferit temporar adapost ii va zgandari sa le puna in carca toate pacatele omenirii. Si uite asa vom fi martorii noilor cruciade!

Degeaba se inalta garduri, degeaba se aduna oaste, ei continua sa treaca peste toate frontierele. Oare nu era eficienta metoda stramoseasca a parjolirii campiilor si otravirii fantanilor? Poate asa ar sta fiecare la el acasa…imigranti

Cele doua orfeline

Standard

La unii vine Mos Craciun, la altii  Zana Maseluta,  la unii vine unchiul bogat din America, la altii Pestisorul de Aur… La mine nu stiu cine a venit (doar banuiesc ca-i mana vecinului!) dar ce mi-a adus e cel mai frumos cadou. Mai ales ca e in dublu exemplar!

Ieri dimineata ne-am trezit pe terasa din spatele casei cu doua pufosenii mici cat pumnul. Frumoase foc, sociabile si dornice de comunicare. Si moarte de foame!

Judecand dupa aspect si dupa comportament as putea sa jur ca-s progeniturile lui Yeti dintr-o relatie statornica cu pisica vecinului (care ultima data cand am vazut-o prin curtea noastra, acum vreo doua luni, statea sa fete). Nu stiu daca mama lor mai e sau nu in viata, banuiesc ca nu, altfel venea dupa ei pana acum. Asa ca vecinul cred ca s-a gandit ca are si Yeti partea lui de vina, deci trebuie sa-si asume niste responsabilitati si sa-i ia in intretinere, ca pensie alimentara n-are din ce plati. Tot e o dovada de maaare generozitate, de obicei astfel de probleme se rezolva simplu cu o punga si un butoi cu apa…

Inca nu-s foarte lamurita ce sex au, am studiat atent problema; doar ca problema e atat de mica si ambigua incat n-a fost un studiu edificator. 🙂 Dar presupun , cu oarecare marja de eroare, ca cel mai mare si mai zapacit e baietel, iar cel mai mic si mai lipicios e fetita. In concluzie, au fost botezati, sper sa nu trebuiasca sa le schimb numele cand imi voi da seama ca m-am inselat ( am mai patit-o cu un caine luat de la stana, cand am crezut c-o sa fie un dulau ciobanesc zdravan  si l-am botezat Smart si s-a dovedit a fi o catelusa zapacita si piticoata. 🙂 )

Si acum sa cante trompetele, sa bata tobele pentru marea prezentare. Taa-naa-na-naaaa!!

El e Taz! Si-a primit numele pentru ca asta mi-a sugerat de cand l-am vazut prima data, ca seamana cu un diavol tazmanian, nu are astampar, e mereu la panda,vigilent si gata de decolare verticala la orice sunet mai strident.Nu-i e frica de nimic si sare de la inaltime, exact ca Yeti.

IMG_4576

IMG_4569

Ea e Pitzi! E dragalasa foc, miniona (aproape minuscula), se spala toata ziua, se rasfata si vooorbeste, nenica, de zici ca e curtea plina de jucarii de-alea chitaitoare! Se lipeste de noi si vrea conversatie non-stop, exact ca Yeti.

IMG_4564

IMG_4572

Fiindca aveam o casuta pregatita pentru Yeti dar ramasa nefolosita fiindca puslamaua aia batrana are prea multe locuri in care sa stea tolonit, acum pisoiasii au si locuinta. Pe care si-au luat-o imediat in primire, mai ales ca le-am pus inauntru si un ursulet pufos, sa le tina de cald si de urat.

Ce vom face cu ei? Pai deocamdata ii mai tinem pana mai cresc putin, sa invete sa se descurce singuri. Si sa ma bucur si eu de ei la maxim. Intre timp le voi cauta stapani, deja i-am deparazitat (Doamne, ce de purici colcaiau pe ei, mititeii!) si sunt la cursuri de bune maniere; adica invata ca in castronul cu lapte nu trebuie sa te bagi cu picioarele si perdeaua de la usa nu-i facuta pentru alpinism felin. 🙂

IMG_4584

Stirea zilei

Standard

ziarePresa e cea mai buna arma de manipulare. Daca una din regulile de baza ale jurnalismului e sa verifici orice informatie din trei surse diferite, tot asa ar trebui sa stea lucrurile si din punct de vedere al cititorului. Dar oamenii sunt ocupati, superficiali, prind din zbor o stire si o iau de buna, nu-si dau seama cand e o intoxicare sau o perdea de fum care ascunde cu totul altceva.

Mai nou informatia se obtine exclusiv pe facebook, spusa concis, in cateva randuri, cat sa nu oboseasca cititorul plimbandu-si prea mult privirea pe litere, sub un titlu-capcana, cat sa-l atraga ca un magnet, eventual cu o poza bine aleasa, ca sa nu se mai oboseasca sa mai si gandeasca, sa vada „cu ochiu’ lui adevarul” si musai insotita de multe like-uri, sa capete consistenta si sustinere, ca si cum ar fi ceva stiut si aprobat deja de toata lumea. Si uite asa, creierele spalate , clatite cu jet de apa cu bulbuci de la gargara eficientului postac-manipulator si molicite cu Kklino frumos mirositor, se imbiba cu toate laturile, gogosile si cianurile din care se naste o noua generatie de fraieri ganditori.

Acesta e doar un banc, dar e muuult adevar in el:

 

Un om se plimba prin Central Park din New York. Deodata vede o fetita atacata de un pitbull. Alearga spre fetita, se lupta cu cainele si reuseste in cele din urma sa-l omoare salvand astfel viata copilei. Un jurnalist aflat in zona vede scena si vine la el si-i spune:

-Esti un erou, maine vei citi in ziarele din intreaga tara „Un brav newyorkez a salvat viata unei fetite”.

-Dar nu sunt newyorkez.

-Ok, in acest caz vei citi in ziarele de maine dimineata : „Un brav american a salvat viata unei fetite”.

-Dar nu sunt american, sunt afgan!

A doua zi in ziare scria:  „Un extremist islamist a ucis un caine american!”…

 

Sa aveti un weekend linistit! Si sa cititi si printre randuri…

Si totusi ,voi schimba de drum!

Standard

Cu ceva vreme in urma, cam acum un an, ma batea gandul sa incerc o reconversie profesionala. Adica sa-mi schimb specializarea si sa ma mut de la maternitate la…morga. Cam ca impiegatul de miscare de peronul garii, adica destul am dat semnalul de sosire, sa-l mai dau si pe cel de plecare. Si sa mai scap de turele de noapte, care incep sa ma marcheze din ce in ce mai tare. Dar cum nu s-a infiintat post pentru noua morga, am ramas si eu neschimbata de profil…

radiografieDa’ n-am renuntat la idee. Si-am prins eu din zbor o informatie ca va fi nevoie in viitorul nu prea indepartat de un asistent la serviciul de radilogie. Nevoie va fi, dar specialitatea asta nu prea se mai face de multa vreme, asa ca nici personal calificat nu se gaseste, trebuie scolarizat din vreme. Si ce mi-am zis eu? Baba-baba, da’ inca nu m-am senilizat de tot, as putea sa mai invat ceva nou, ca doar nu-i vorba de operatii pe creier! Asa ca mi-am pus gandul in aplicare si m-am dus cu jalba-n protap la onorata conducere, ca as fi amatoare sa ma specializez eu, daca n-are nimeni ceva impotriva. Si n-a avut! Ba am gasit intelegere si sprijin, asa ca am inaintat deja cererea pentru paticiparea la cursurile de dobandire de competente suplimentare in domeniul radiologie si imagistica medicala. Suna misto, nu? Mai putin misto e ca va trebui sa fac naveta la Bucuresti cam vreo opt luni, ceea ce nu prea era prevazut in planurile mele. Dar asta e, am intrat in hora, trebuie sa joc, nu pot sa fiu neserioasa si sa bat in retragere…

Dar pana ce voi face cursurile oficiale am cerut sa fac un fel de voluntariat la mine la spital, adica sa ma invete colegii mei cam despre ce-i vorba, nu sa ma duc la curs si sa ma uit ca_curca-n craci, ca nu pricep ce predau oamenii aia. Si colegii, oameni cu vechime de 30-40 de ani in domeniu, profesionisti adevarati, m-au acceptat de ucenic!

Cum mi s-a parut, la prima impresie si primul contact cu serviciul de radiologie? Pai, cam ca-n Star Trek! enspemii de butoane, de becuri si leduri, tot felul de afisaje, totul se misca, se regleaza, ba dai click cu degetu’, ba dai click cu picioru’. Of, si eu care ma sperii de orice are mai mult de doua butoane si nu-s in stare nici sa descarc niste fotografii in calculator! Greu, nenica, greu!…Dar am negociat cu „seniorii”, cica pe primii 100 de pacienti ma lasa sa-i iradiez, numai sa nu-i rumenesc prea tare. 🙂

Si uite asa, de vreo luna imi fac ucenicia intr-o specialitate in care nu m-am gandit niciodata ca voi lucra. Dar sunt optimista, nu poate sa fie mai greu decat o reanimare de nou-nascut. Si voi lucra numai in tura de zi, ceea ce imi da sperante ca voi apuca, totusi, pensia. Cat voi fi de priceputa, ramane de vazut. Tura trecuta ma uitam si eu fascinata la o radiografie pe care o studia medicul si colega care o facuse. Si tot ziceau ei acolo ca parca ar fi o fractura veche, ca nu stiu ce linie e usor intrerupta, chestii de-astea complicate. Dupa ce m-am holbat si eu , doar-doar voi descoperi secretul fracturii, am concluzionat: oricat de mult m-as uita mai mult decat chipul lui Isus sau al lui Arsenie Boca , tot nu vad! 🙂 Eh, mai intai sa invat sa FAC radiografiile, apoi sa le si citesc (ceea ce nu-i treaba mea, desigur!).

Asa ca, dragilor, sa-mi tineti pumnii sa deprind meseria asta. Si cand o sa fac prima radiografie, eu singura si numai cu manuta mea, o s-o fac in dublu exemplar, una s-o pastrez amintire. Si s-o pun pe blog, desigur! Sper sa nu fie vreuna cu un cui batut in freza sau cu vreun stiulete-nfipt in…ma rog, in orice orificiu! 🙂

PS. Nu mi-am facut in viata mea un selfie, oare cum ar fi sa mi-l fac pe primul alb-negru si pe interior? 🙂

Luni, pe baricade

Standard

Prima zi de munca dupa doua saptamani de concediu! Si luni, pe deasupra! Azi am fost cam bezmetica, noroc ca n-a fost decat munca de rutina, n-a aterizat nici o barza (nu de alta, dar mi-era ca nu mai stiu pe care gaura vine copilu’, riscam sa ma uit ca proasta in gura gravidei! 🙂 )

Si n-am venit singura! Odata cu mine a venit si controlul de la DSP Prahova. Apai, daca-i bal, bal sa fie, nu? Dar a fost bine, n-am luat nici o amenda. Noroc ca ne-am ‘indulcit” ziua cu o inghetata, ca a fost ziua doamnei doctor (, Doctor de Romanica, cred c-o stiti!), motiv pentru care ii mai urez odata ani multi (si buni!), sanatate, bucurii si bomboane la copii!

Acu e liniste. S-a potolit si agitata, si canicula, timp potrivit pentru o pauza. Si pentru un moment de reflexie asupra motivelor care genereaza certuri conjugale.

 

Cum incepe cearta 🙂

 

Urmaream in pat, langa nevasta-mea, „Vrei sa fii miliardar?”

Ma intorc spre ea si o intreb: „Vrei sa facem dragoste?”

„Nu”, mi-a raspuns ea.

„Asta-i raspunsul tau final?”, am intrebat-o. De data asta nici nu m-a privit cand mi-a raspuns ca da.

Asa ca am spus :” Atunci as vrea sa sun o prietena”… si atunci a inceput cearta.

 

Nevasta-mea statea langa mine, pe canapea, in timp ce eu zappam canalele.

M-a intrebat: „Ce mai e pe televizor?”

I-am raspuns: „Praf”… si atunci a inceput cearta.

 

Nevasta-mea tot incerca sa-mi sugereze ce-si doreste pentru urmataarea aniversare. Mi-a spus : „Vreau ceva stralucitor, care sa ajunga de la 0 la 100 in 3 secunde.” I-am daruit un cantar…si atunci a inceput cearta.

 

Cand am ajuns aseara acasa nevasta-mea mi-a cerut s-o duc intr-un loc scump. Am dus-o in benzinarie… si atunci a inceput cearta.

 

Nevasta-mea m-a intrebat daca rochia ii face fundul mare. I-am raspuns ca nu asa de mare ca cea de ieri… si atunci a inceput cearta.

 

Nevasta-mea s-a dus la supermarket. Am rugat-o sa-mi ia un bax de Tuborg, de 18 lei. A cumparat in schimb o cutie de L’Oreal Derma Genese de 24 de lei. I-am spus ca berea ar fi ajutat-o sa arate mai bine in noaptea asta decat crema…si atunci a inceput cearta.

 

Nevasta-mea statea goala in fata oglinzii din dormitor. Nu se bucura deloc de ce vedea si mi-a spus: „Ma simt oribil! Atat de grasa si de batrana! am nevoie de un compliment.”I-am spus: „Vederea ti-a ramas perfecta”…si atunci a inceput cearta.

 

 

O vorba-n vant aruncata la nervi sau doar o gluma nevinovata e scanteia care aprinde samanta de scandal.  Voi din ce motiv v-ati certat ciondanit ultima oara?

Saptamana pasnica si racoroasa sa aveti!

Bai, am fost la bai!

Standard

Bun gasit, dragilor!

Nu stiu daca a observat cineva ca am fost lipsa din peisaj. Cred ca nu prea s-a bagat de seama, toata lumea a fost ocupata fie cu_concediul, fie cu_canicula. Dar daca a fost totusi cineva care mi-a dus dorul trebuie sa-mi motivez absenta: am fost plecata din „garnizoana” si n-am avut laptopul la mine.

Daca anul trecut am hoinarit putin, fooarte putin (vorba unei reclame) prin Europa, in vara asta, ca sa am totusi parte de ceva multiculturalitate si multilingvism dar sa n-am (inca!) nevoie de pasaport, am fost la…Covasna. Trebuie sa spun  din start ca n-am avut nici o clipa impresia ca ma aflu in Tinutul Secuiesc, n-am vazut decat un singur steag secuiesc pus in prispa unei vile, in rest am vazut chiar foarte multe steaguri tricolore arborate fie in balcoane, fie in curti. E drept ca limba maghiara se vorbea preponderent dar n-am sesizat nici o urma de discriminare sau de raceala fiindca noi n-o vorbeam, toata lumea e foarte amabila, am auzit mai multi de multumesc si sa va fie de bine decat am auzit in „regat”. Asa ca m-am convins inca odata ca problemele interetice sunt artificiale, create si intretinute de clasa politica, nu fac parte din agenda omului de rand.

Asaa, am lamurit aspectele socio-politice si etnice, sa trecem mai departe! Ce am facut la Covasna? Pai, am facut bine! Adica m-am facut ceva mai bine decat eram la plecare, adica am facut tratament fizioterapic. E prima data cand merg intr-o statiune balneara, aveam mari rezerve ca n-o sa-mi vina sa ma urc pe pereti dupa primele trei zile, asa ca am luat bilet pentru o perioada mai scurta, a fost un fel de tatonare in vederea unor concedii viitoare, cand o sa fac o cura completa de minim 12 zile. Pe pereti nu m-am urcat, am preferat sa ma odihnesc, sa incerc sa dorm (ceea ce tot nu mi-a iesit fara sprijinul industriei farmaceutice), sa „behai”, cu alte cuvinte. Si, fiindca n-am stiut ca voi avea acces la internet , n-am avut laptopul (si i-am dus dorul…)

Ati facut vreodata o cura balneara? E ca ITP-ul la masini. Mai intai te verifica, da cu ciocanelul pe ici, pe colo, sa vada daca mai zvacneste ceva (la mine nu prea…), te asculta, te interogheaza si apoi da verdictul si recomanda procedurile. A fost prima data in viata cand am vazut ce-i aia o mofeta sau o baie cu CO2. Plus o cura de curenti diadinamici si magnetoterapie, doar-doar s-o mai potoli spondiloza si durerile de cap. Ce m-a enervat cel mai tare a fost ca mi-a recomandat gimnastica medicala, in traducere libera 10 minute de bicicleta zilnic. Ca, cica, imi trebuie miscare si ar trebui sa mai slabesc. Pai ce, am venit in cantonament pentru un concurs de Miss? Prima zi i-am facut doctoritei pe plac, am incalecat bicicleta si am pedalat constiincios dar am ajuns la concluzia ca asta nu-i de mine, prea ma durea fundul muschiul fesier din cauza ca saua era prea tare! Si n-a fost singura chestie tare ce m-a deranjat, am avut nemultumiri si fata de salteaua de pe pat (sa-i oblige, frate, pe toti hotelierii sa puna numai saltele Dormeo!) ,dimineata gemeam si icneam pana mi se potolea durerea de sciatici de ziceai ca ori m-a calcat trenul, ori am petrecut o noapte de orgii.

Dar dincolo de micile neajunsuri (cum ar fi faptul ca doctorita „m-a oferit voluntar” la dieta pentru diabetici , adica ar fi trebui sa mananc multe legume de-alea care nu-mi plac, dar am fentat-o lejer fiindca aveam peste drum o cofetarie cu niste prajituri fenomenale si o ciocolata de casa, cu nuci…yamm-yamm!) si ca intr-o zi a fost oprita apa in tot orasul fiindca se facea racordul la noua retea de canalizare (va dati seama cum e intr-un hotel de 5 etaje sa te ia prin surprindere, dupa proceduri, nespalat, nekkt si fara nici o rezerva de apa? Dar au gasit oamenii o „solutie de avarie” si au pus butoaie mari cu apa (minerala, desigur!) langa lifturi, pe fiecare etaj si galeti, sa se serveasca fiecare), per total a fost bine, imi misc si eu capul fara sa-mi scartie fiecare vertebra cervicala.

Gata, ca v-am facut capul mare cu terapiile mele! Dar o sa revin cu amanunte benefice, poate mai intereseaza si pe altcineva o cura balneara ieftina, odihnitoare si eficienta. Va mai spun doar (ca sa va starnesc interesul) ca un sejur de 10 zile , casa, masa si tratament costa 815 lei, pret foarte convenabil. In care intra si scutirea de canicula, fiindca acolo n-a fost nici un „cod”! 🙂

Asa ca m-am intors curentata, magnetizata, gazata si spalata cu bulbuci, intinerita cu 10 ani zile si cu garantia extinsa macar pana anul viitor, cand am programat o noua vacanta in Orasul celor 1000 de izvoare.

Voi? Sanatosi, voinici, cu revizia tehnica la zi?