Spirit naţional-veterinar

Tocmai am ascultat cea mai patriotică reclmă. Mie mi-a plăcut, n-are cum să nu-ţi rămână în memorie. Vouă? Sper că măcar aţi zâmbit, chiar dacă o să vă trataţi pisicile cu Frontline. 🙂

Hobby de weekend

Ce-am mai făcut? Iaca, asta:(care cică e 3D)

 

Vă doresc relaxare şi vreme bună!

Voi ce planuri aveţi pentru weekend?

 

Să luăm aminteee!

Nu sunt prea îndemânatică, am două mâini stângi şi alea cu falange fracturate. Bine, asta când nu ne referim la jocuri pe calculator, goblen sau puzzle… 🙂

Dar în bucătărie sau la alte treburi casnice n-o să iau niciodată vreun premiu. Aşa că îi invidiez şi îi admir pe descurcăreţi şi pe inovatori. Şi încerc să învăţ de la ei. Ceea ce vă doresc şi vouă!

Dacă mai aveţi idei, împărtăşiţi-ne şi nouă.

Electorală

Am descoperit cea mai corectă definiţie a procesului electoral:

Când trebuie să te hotărăşti pentru cine votezi e ca atunci când te duci la toaletă într-un loc public şi  cauţi cabina care e mai puţin scârboasă.

Anul acesta, pentru prima dată de când am drept de vot, nu mă interesează care sunt candidaţii pentru primăria comunei mele. Şi nici nu voi merge să votez. N-am de ce, nu se schimbă nimic. În mandatul trecut cea care a căştigat a fost declarată imediat incompatibilă, au urmat vreo 2-3 ani de proces, timp în care s-au perindat pe scaunul de primar toţi viceprimarii, de câte ori mergeai la primărie găseai pe altcineva să spui ce probleme ai. Numai să spui, că de rezolvat…nici pomeneală, toţi erau interimari şi nu erau interesaţi să facă ceva. După trei ani s-a instalat şi doamna primar în scaun. Şi nimic nu s-a schimbat.  Ba nu, mint:a apărut un rondou cu flori şi o troiţa în centrul comunei, unde se intersecteză asfaltul judeţean(singurul din localitate!) cu pietrişul şi noroiul rural! Plus o ghirlandă de beculeţe în plus de sărbători!

Da, veşnicia s-a născut la sat. Şi toate rămân veşnic neschimbate!

Voi aţi decis pe cine veţi vota?Sau ştiţi măcar cine sunt candidaţii?

O seară la ţară

Seară de mai. Friiiggg. Sunt sărbători pascale, stomacul plin apasă pe creier şi dă somnolenţă. Stau înfofolită-n pilotă, aproape că am adormit. Şi mi-e biiinee!Doar că mi-e dor de Dormeo al meu de acasă, beneficiem de un recamier nou care ne face acomodarea cu viitoarea scăndură de coşciug.

Dar!… Brusc, mă confrunt cu două probleme. De fapt, trei. Unu: e musai să mă duc la tăuletă, adică-n fundu curţii. Am vezică de capacitate cilindrică mică, trebuie golită des. Doi: trebuie să mă şi pijămălesc, nu mă pot culca în trening şi trei: abia m-am încălzit şi acu o să mă răcesc fiindcă pijamalele sunt reci. Dar toate trei problemele trebuie rezolvate, n-am de ales. Mă foiesc ce mă foiesc, mă hotărăsc să părăsesc căldura aşternutului.

Îi zic soţului, care era şi el bine împachetat:

-Tu nu mai ieşi din casă?

-Nu, n-am nevoie.

-Sigur nu mai ieşi?

-Sigur!

-Sigur-sigur?

-Sigur-sigur, ce tot insişti? Ţi-e frică să te duci singură? Că e încă lumină…

-Nu, nu mi-e frica, dar dacă tot nu te mai dai jos din pat, mă gândeam să-mi încalzeşti şi mie pijamaua până mă întorc, să nu mă ia cu frisoane. Deci: pot sa-mi pun si eu pijamalele sub tine puţin?

Se uită omu’ la mine de parcă fusese martor ocular la proaspat sărbătorita Înviere si zice:

-Bine, pune-le!

Înşfac repede pijamaile , le fac ghem şi aştept să se întoarcă intr-o râna în decubit lateral.Zdup, le arunc.

-Nu aşa, că nu pot să stau pe mormanul ăla, aşeaza-le frumos.

Da, bine. Încep şi împachetez: una bucată maieu, doua bucaţi sosete, una bucată bluza, una bucată pantaloni…

-Hai mai repede, că pană-ţi pui tu pijamalele la încalzit mă răcesc eu de tot!

În fine, fac un balot frumos, îl pun la clocit încalzit şi ies.

Aici urmează să deschid o paranteză. Ba nu, mai întâi deschid o acolada în care să bag şi o paranteză şi în paranteză să bag un banc. Vechi şi prost, dar pentru mine de foarte mare actualitate.

Cica se întalnesc două blonde:

-Fată, mi-am luat şi eu perie de veceu.

-Şi? Cum e?

-Nu prea mă încântă. Parcă tot mai bine era cu hartie igienică…

Acu’ închid paranteza şi continui cu acolada în care vă spun că tocmai o văzusesm pe soacră-mea ducând la veceul din curte o perie nouă pentru curaţat toaleta. Dar ce naiba să curaţi cu peria dacă n-ai un vas de porţelan ci un ditamai tronul de scânduri, ştiţi voi de care, de-ală model clasic , cu gaură-n mijloc şi un abis de kkt materii organice reziduale dedesubt? Aşa că mi-a venit în minte bancul ăsta şi m-am gândit o clipă dacă-s blondă sau doar uşor grizonată. 🙂

M-am întors zgribulită in casa, dau să-mi iau pijamaua din „incubator”. Doar că până am scos bluza mi s-a racit maieul, până mi-am recuperat şosetele mi s-au racit pantalonii. Deci m-am culcat îmbracată tot in haine reci…

Cristos a înviat şi eu i-am salutat învierea cu doua salve de strănuturi. Restul de salve le trasesem in gradină, lângă peria de veceu…

Râdem fără discriminare

Avem bancuri cu olteni?Oleleee, avem! Da’ bancuri cu moldoveni avem? Cam avem! Şi bancuri cu ardeleni avem? D-apoi cum nu!

Păi dacă tot e să avem concetăţeni arabi, de import, e musai să avem şi bancuri cu ei. Că altfel o să fim acuzaţi de discriminare. 🙂

Numele dumneavoastra?
– Abdallah Hamid.
– Sex?
– De 4 ori be sabtamana…
– Nu, domnule, barbat sau femeie?
– Barbat, femeie, cateodata si una camila.
–––––––––––––––––––––––––––––
Un seic arab se plimba in desertul Arabiei Saudite.
Cu 50 de metri in fata e sotia cestuia.
Se intalneste cu un alt seic,  care suparat intreaba:
– Ce faci Ahmed? E scris in Coran ca femeia e cu 50 de
metri in spatele barbatului, nu in fata.
– Ai dreptate prietene, dar cand era scris Coranul nu
existau mine in desert.
–––––––––––––––––––––––––––––
O femeie nu voia sa-si marite fata cu Abdul.
Incercand sa-l faca sa se razgandeasca, ii spune:
– Daca vrei sa te mariti cu fiica mea, adu-i un Mercedes.
– Abdul iubeste, Abdul doreste, Abdul aduce Mercedes!
Aduce Abdul Mercedesul, mama, disperata, incearca
din nou :
– Fata mea nu se marita cu tine decat daca o
sa aiba vile la munte si la mare.
– Abdul iubeste, Abdul doreste, Abdul cumpara vile!
Cumpara Abdul vile, mamei ii vine o ultima idee  :
– Fata mea nu poate sa se marite decat cu cineva care o
are de 30 de centimetri!
– Abdul iubeste, Abdul doreste, Abdul mai taie!

 –––––––––––––––––––––––––––––
Stiti de ce a castigat Bin Laden partida de sah cu Bush?
Pentru ca arabul i-a luat doua turnuri.
–––––––––––––––––––––––––––––
Un arab batran traia langa New York . Ar fi vrut sa cultive
cartofi, dar era singur si garbovit. Fiul sau studia in
Paris , asa ca decise sa-i scrie un e-mail.
„Draga Ahmed, sunt foarte trist ca nu pot planta cartofi in gradina. Sunt convins ca daca ai fi fost aici, m-ai fi ajutat si am fi sapat toata gradina.”
Ziua urmatoare primi raspunsul la mail.
„Draga tata, te rog nu te apuca sa sapi in gradina.
Acolo am ascuns „CHESTIA”. Ahmed”
La 4 dimineata se trezeste batranul cu CIA, FBI si Armata
in gradina.Cauta si  scotocesc fiecare milimetru din gradina, dar nu gasesc nimic.
Dezamagiti, pleaca toti.
A doua zi primeste arabul un mail de la fecior:
„Draga tata, sper ca intre timp gradina noastra sa fi
fost sapata sa poti cultiva cartofi. Mai mult decat atat nu am putut face pentru tine”
–––––––––––––––––––––––––––––
Ambasadorul irakian la Natiunile Unite tocmai a terminat un
discurs si iese pe hol, unde se intalneste cu presedintele Bush. Isi strang mainile si irakianul zice:
– Stiti, am si eu o intrebare apropo de cultura Americii.
– Excelenta, daca pot sa va ajut o sa o fac cu mare placere,
raspunde Bush.
– Fiul meu se uita la filmul asta, Star Trek, si acolo sunt si rusi, si negri, si asiatici, dar niciodata arabi.
La care presedintele Bush rade, se apleaca la urechea
irakianului si-i sopteste:
– Pai asta e din cauza ca actiunea se petrece in viitor…
–––––––––––––––––––––––––––––
Un cetatean, care arata ca fiind de origine araba, merge la
casa de bilete a aeroportului J.F.K. si ii spune domnitei de acolo:
– Un bilet pana la Pentagon as dori si eu, va rog!
– Pai, stimabile, avionul asta nu merge la Pentagon…
– Pui pariu ca merge ?…

Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?!

Fiindcă Oana e foarte îngrijorată de iminenta distrugere a creierului ei, iată o variantă optimistă.

Dacă faceţi testul vă rog să-mi comunicaţi şi mie rezultatul, să văd dacă fac o asociaţie de juniori sau o ligă de seniori (sau deschid un muzeu de antichitaţi plin de mumii. 🙂 )

Cum calculeaza chinezii varsta creierrului! Un test care verifica varsta creierului daca este egala cu varsta…corpului sau… mai in varsta!!! 1. click pe „Start” 2. Asteapta numaratoarea inversa: 3, 2, 1 3. Memoreaza pozitia numerelor pe ecran si click pe cercurile de pe ecran in ordinea crescatoare a numerelor, de la cel mai mic la cel mai mare. 4. La sfarsit calculatorul va va da virsta creierului vostru. Succes! http://flashfabrica..com/f_learning/brain/brain.html

Reportaj din fundu’ curţii

Bine v-am regăsit, dragii mei! Sper ca aţi petrecut bine şi cumpătat şi că vă bucuraţi din plin de Săptămâna Luminată.

M-am întors şi eu la căsuţa mea.E ciudat că am plecat cu aerul condiţionat pornit la maşină şi m-am întors să fac focul în sobă, de parcă am fi petrcut Crăciunul, nu Paştele.

Pe unde am fost_?Păi aş fi  vrut în Brazilia, să văd cum stau ăia cu pregătirile pentru olimpiadă, dar am ajuns în…Prazilia! Ei, bun şi aşa, ce să ne mai luăm acu de la o singură literă!Tot loc exotic e şi ăsta. Nu vă înşir nici un şirag din perle+n foi de praz, le las pe altă dată.

La venire, vremea însorită, curtea plină de bujori şi stânjenei înfloriţi. La plecare, ploaie cu bulbuci, vijelie şi şosete groase. Ciudată vreme, ciudate vremuri! Noroc că în prima zi de Paşte  ne-a îngăduit Domnul cer senin şi temperaturi blânde, să putem face un grătar tradiţional cu mici şi fleicuţe de porc şi să stăm mai mult pe afară, în prispa casei. Ziua a început mai ciudat pentru mine. M-am trezit, am salutat creştineşte cu Cristos a înviat şi am fost direcţionată către ligheanul cu apă în care erau două oua roşi şi nişte bani. Să-şi fi făcut soacră-mea imitaţie de acvariu era exclus, deci am dedus că e vreun obicei şi că trebuie să mă spăl pe ochi cu apa aia. Da cu banii ce o fi, trebuie să-i iau sau trebuie să plătesc şi eu vreo taxă?În fine, nici n-am dat, nici n-am luat, doar m-am spălat cu acea apă micelară de ouă pascale.N-am observat să aiba vreun efect antirid…

Cănd să ies din casă mai să mă împiedic de o tufă mare de iarbă, scoasă cu rădăcină cu tot din pământ şi aşezată pe prima treaptă. Că, cică, trebuie să calci pe iarbă proaspătă. Nu mi-a explicat nimeni simbolistica sau dacă ajută cumva la platfus, aşa cum nu mi-a explicat ce rost avea tufa aia dacă dincolo de scări e ditamai tarlaua de iarbă…

La biseică n-am fost, am luat lumină de la cele muuulte candele poziţionate strategic în toate colţurile casei şi care m-au ţinut în alertă maximă să nu izbucnească vreun incendiu, fiindca ele ard non-stop, mai ca laminoarele de la Galaţi.

Apoi au venit musafirii, am mers noi în vizite, şi tooot aşa am ţinut-o cu mesele întinse şi cu ciocnitul de ouă. Ouă rosi n-am mâncat decât două, prăjituri nu spun câte am mâncat.De, trebuia să mă bucur şi eu cumva de Învierea Domnului şi cum cu sângele lui nu prea mă împac, am ales să compensez cu trupul, cât mai îndulcit…

Am avut şi o sesiune de poveşti fiindcă am stat la masă şi la vorbă multă cu o bătrâna de 90 de ani, fostă învăţătoare, o femeie cu multă luciditate şi cu multe poveşti de depănat şi care spune că secretul longevităţii ei, atât fizice cât şi intelectuale, constă în muncă dar şi în ceaşca de ţuică şi paharul de vin băute zilnic.Nu suportă uleiul, consumă numai gătit cu untură, ronţăie la fiecare masă ceapă, usturoi sau ardei iute, n-a ţinut post sau vreo dietă în viaţa ei şi nu vrea să audă de viaţa de apoi, se bucură cât poate de viaţa asta, chiar daca n-a fost întotdeauna roz, ba dimpotrivă…

Cam aşa am petrecut eu Sărbătorile Pascale. De ce mi-am intitulat postarea  „din fundu’ curţii” ?Păi fiindcă la stradă e doar praf şi un alai de ipocrizie. În fundul curţii un ieduţ alb zburdă neastâmpărat, nici nu ştie ce aproape a fost să se transforme în meniu de Paşte. Şi au înflorit salcâmii!Iar timpul s-a oprit în loc!

 

Na, că era să uit ce era mai important! Toate zilele astea am avut o veşnică controversă: în ce zi a săptămânii se înroşesc ouăle? Din câte ştiu eu pretutindeni se vopsesc in Joia Mare, sau, dacă nu e timp, sâmbăta. Doar în Oltenia se vopsesc vinerea, adică in Vinerea Seacă, ziua în care nu se găteşte nimic pentru masa de Paşte! La voi cum e? Că aşa-s de curioasăăă…