Arhivele lunare: Decembrie 2013

Un ochi rade, un ochi…

Standard

De-njurat as injura

Da’ mi-e ca n-oi termina

Si-mi adoarme-auditoriu’

Pana termin repertoriu’

Stau sa-mi bata zorii- geam

Si eu de-njurat mai am…

Fir-ar sa fie de amnezie si de graba ca mi-am uitat ochelarii acasa, pe birou! Asa ca sunt ca o cartita pusa brusc in lumina farurilor, noroc ca mai tin minte pe unde sunt literele pe tastatura ca nici nu vad ce naiba scriu. Deci sa ma iertati, boieri dumneavoastra, daca o sa cam mananc litere. Ciudata mai e si vederea oamenilor! n-am nici o problema sa urmaresc cum se zbenguie o musca pe turla bisericii dar nu deslusesc niste litere pe monitor, desi am marit imaginea cat am putut.

Si fiindca, vara voia mea, m-am gandit la ce importanta e vederea o sa va spun, pe scurt o povestioara de acum cativa ani, de cand abia ma angajasem aici.

Lucram de cateva luni, nici nu cunosteam pe toata lumea din spital si cu atat mai putin din pacientii „celebrii” ai spitalului. Celebrii insemnand cei pe care nu-i poti uia si a caror poveste te marcheaza cumva. Intr-o zi vine un nene si ma roaga daca vreau sa-i pun cercei fetitei lui. De principiu nu refuz pe nimeni, prefer sa fac eu manevra asta steril decat sa ajunga pe mana vreunei babe atoatestiutoare care sa inroseasca un ac mare de cusut si sa-i traga copilului doua gauri, una hais si una cea.Adica exact cum am eu amintire de la Tzatza Tudora , de la botez! :))

Si-l intreb pe tatic cate luni are fetita, gandindu-ma ca o fi vreun sugar careia abia acum i-a adus nasica cercei. Omul se fastaceste putin si-mi zice ca are aproape 4 ani .

-Pai si de ce u i-ati pus cercelusi pana aum?

-La inceput n-am putut , ca avea niste probleme de sanatate si am umblat mult prin spitale, apoi asta mica a inceput sa se sperie de halate albe si sa tipe de cate ori se apropia cineva in halat de ea si acum nu vrea nimeni sa-i puna ca-i prea mare. Am incercat la toate doamnele din spital, n-a vrut nimeni…

Cand imi spune de probleme de sanatate ma gandesc la niste boli nasoale, poate ceva usor transmisibil de nu vrea nimeni sa puna mana pe bietul copil. Nici mie nu-mi place sa am de-a face cu un copil de varsta asta, e destul de mic sa nu te intelegi cu el si destul de mare cat sa nu-l poti imobiliza si sa opuna maximul de rezistenta. Il intreb pe tata ce probleme are copilul ca sa stiu daca ma incumet sau nu. Sunt tentata sa zic si eu „pas” , ca restul colegelor.

copiiorbi-Fetita noastra s-a nascut fara un ochi. Nici nu ne-am dat seama in primele zile, ca nu-i deschidea.Dar abia cand sa plecam din maternitate, ca aici e nascuta, au vazut asistentele. Si am umblat printr-o multime de doctori, nu s-a putut face nimic, nu avea globul ocular deloc. I-au tot pus proteze care trebuiau schimbate pe masura ce va creste dar erau proaste, ba cadeau, ba se infectau, asa ca acum sta fara, cu ochisorul gol…

Mi s-a zburlit pielea pe mine. Cunosteam povestea din auzite, ba chiar avusesem de-a face cu o alta membra a familiei, o cumnata, ceva, care nascuse un copil cu multiple malformatii si care decedase imediat dupa nastere. E clar, aveau o gena defecta in neam.

Si-mi mai spune omul, cu multa tristete in glas:

-Noi, acu, n-am vrea sa-i punem cercei, ca numai astia i-ar mai lipsi, dar e disperata, e obsedata de cercei! si in parc daca o ducem nu vrea decat sa mangaie cerceii fetitelor cu care se joaca. Acasa, daca e suparata si plange nu vrea mangaiata, vrea numai sa-i dea maica-sa cerceii ei sa-i tina in mana. Ma doare sufletul cand o vad cum se duce la oglinda si se uita cu un ochisor si-si mangaie urechile ca vrea si ea cercei… Dar n-a vrut nimeni sa ii faca gaurele, le e teama sa n-o sperie prea tare, le e si mila…

Of, ca mila mi-e si mie! Ii spun barbatului ca eu ma incumet dar numai daca o sa poata el s-o tina bine sa nu se agite tare si s-o intep aiurea. Omul e convins ca o s-o tina. Si vine cu micuta.

E un copil perfect normal, chiar frumusica. Doar ca tine un ochi inchis si se agata disperata de gatul tatalui cand ma vede in alb. Ca sa n-o sperii prea tare imi pun peste halatul alb unul bleu, de vizitatori si incep sa vorbesc cu ea. O servesc si cu niste napolitane, ca atata aveam si „socializam” cateva minute. In cele din urma ne apucam de treaba. Tatal o ia in brate vorbindu-i bland si spunandu-i ce printesa frumoasa o sa fie ea cu cercelusi in ureche. Eu ma apropi dinspre partea cu ochiul orb, cat sa ma vada cat mai putin. Fac repede prima gaura. Copilul tipa scurt, strange napolitana in pumn pana o face o pasta lipita de degete. Tatal vorbeste in contiunare si eu, cat pot de repede, ii inchid cercelul. M-au taiat transpiratiile, nu cred ca o sa pot sa i-l pun si pe celalalt; ma gandesc cum va urla cand voi incerca sa ma apropi iar de urechiusa ei.

O lasam putin sa se linisteasca. E crispata, tremura toata dar…nu tipa! Ca sa nu-i prelungesc suferinta repet operatiunea la cealalta ureche. O simt incordata ca un arc si-i vad lacrimile innodate in barba.Are noroc, nu sangereaza mai deloc asa ca-i pun repede si al doilea cercel.

In timp ce eu simt ca ma ia cu lesin tatal o duce in fata unei oglinzi e deasupra chiuvetei. Asa un zambet printre lacrimi n-am vazut in viata mea. Si-a dus fericita mainile la urechi mozolindu-se cu napolitana storcosita si-si intorcea capul intr-o parte si alta probabil neputand sa cuprinda cu un singur ochisor frumusetea ambilor cercei.

Un lucru minor a adus o mare fericire unui copil necajit. Un tata a zambit fericit ca si-a vazut copilul indeplinindu-si o dorinta arzatoare. Si eu am fost fericita pentru u ochisor inlacrimat, doua urechiuse vesele cu cercei si un zambet larg cat tot Universul…

Lumea poate fi frumoasa si privita cu un singur ochi. Mai nasol e cand iti uiti ochelarii de vedere acasa…

 

Anunțuri

Darul Mosului (in capul babei)

Standard

Aleluia c-am scapat si de Craciunul asta! Il mai suport 2-3 zile pe Hrusca si pe urma comut pe simfonii.Sau pe Metalica, pe orice numai de leru-i ler si florile dalbe sa nu mai aud.

Ia sa iesiti frumos la raport si sa va laudati cu ce ati primit cadou de la Mosul! Uite, incep eu prima, sa va stimulez.

14312x5Dupa ce-am tot carcotit si dupa ce m-am simtit neglijata sau chiar abandonata de intaiul cetatean al Laponiei mi-am primit, in cele din urma rasplata. Ca daca a adus Mosul fiecaruia cate-o atentie, cate-o maslina de ren  m-a gasit si pe mine in josul listei, acolo, dupa etc. Si-a zis sa nu raman discriminata, sa-mi dea si mie ceva.

Care „ceva”  fost o mandrete de durere de cap, de-aia festiva care te loveste numai odata-n an. Am iesit ieri din tura de noapte usor avariata si cu tamplele pulsand. Ei, asa-i cand ti se zbenguie neuronii si ti se dilata materia cenusie! Am zis ca un somn bun e suficient sa ma refac si sa pot sa atac oala cu sarmale. De unde, nenica! Dupa trei ore de somn imi venea sa urlu ca Tarzan cand rata aterizarea de pe liana si dadea cu bretonul in baobab. Daca puneam capul pe perna ma durea ceafa, daca puneam perna pe cap ma durea fruntea.Si tamplele ma dureau constant, pentru echilibru. Asa frumusete de migrena numai in fundul sacului lui Mos Craciun puteam sa gasesc, cred ca era de la lichidare de stoc si mi-a dat doua portii la pret de una…

Deci am petrecut a doua zi de Craciun picata rau la asternut, in pijamai, cu fesul tras pe ochi mai ca aia de la antitero si cu un prosop infasurat strans in jurul gatului. Nu sunt foarte sigura daca era in scop terapeutic pentru spondiloza sau in scop de eutanasiere ca sa nu ma mai chinui.

Spre dupa-amiaza am capatat si un bonus: o durere de stomac fiindca nu ingersasem nimic. Asa ca am luat un pranz festiv, am ciocnit o cupa de iaurt de o felie de placinta si la desert am luat doua ibuprofene de-alea babane, de 600 de miligrame. Ca doar e Craciun, ce naiba, ne permitem sa facem risipa!

Si iar la asternut, si iar perpelit pe toate partile. Eu,tanara si nelinistita, iaurtul si mai nelinistit se inghesuia sa iasa pe unde a intrat , placinta se pusese de-a curmezisul sa-i blocheze iesirea, ibuprofenele se duelau intre stomac si esofag, tot o agitatie in patul meu!

mos craciun reni imagini animateDupa inca vreo trei reprize de somn fortat, spre seara, nu-mi mai venea  sa urlu; ma multumeam sa plang duios doar ca si lacrimile imi pareau prea dureroase. Nici vorba sa mai am energie sa-i multumesc Mosului pentru cadou.Vede el pe dracu’ la anu’! De nu i-oi imbata eu renii sa-l duca numai in zig-zag si-n lupinguri pana i s-or scurtcircuita toate sinapsele…

Bai ce Craciun frumos am petrecut! Leru-i ler! Si ibuprofenu-i apa de ploaie…

Pe la voi cum a fost? Bucurosi de daruri multe?Colebilul a fost eficient?

Miracol de Craciun

Standard

Daca as fi secretara personala a lui Mos Craciun (desi nu-l cred asa de fraier sa angajeze pe cineva care tateaza cu un singur deget si gaseste nod in papura la orice) oare ce as citi in scrisorile cu dorinte ale oamenilor mari si mici? Ca vor o masina bengoasa, o diva blonda si sexy, o croaziera de lux, un trenulet electric, o tableta fie pentru jocuri fie pentru potenta, o bicicleta…Ca doar n-o sa ceara cineva un upgrade de IQ sau un surplus de generozitate!

mos_craciun_animaleDar prietenii necuvantatori din jurul nostru oare ce si-ar dori? Eu i-am tras putin de limba pe ai mei si am aflat. Yeti isi dorea o idila cu o mustacioasa din vecini dar cred ca si-a satisfacut aceasta dorinta ca a lipsit trei nopti consecutiv de acasa si s-a intors in zori epuizat, insetat si cam jigarit. Aseara a dormit neintors pe scaunul de la birou doar spre dimineata framanta spatarul din piele de vinilin natural cu gherutele dar n-a apucat sa-mi povesteasca daca era un vis erotic sau un cosmar in care il alerga motanul „ala negru de respira greu al vecinilor” ca l-am dat afara fara comentarii fiindca mi-a stricat bunatate si raritate de somn.

Max visa un kilometru de carnati si un copanel-doua de pui, daca se poate montate la pozitie si in miscare pentru satisfactia de a le jumuli personal. Dar cum e analfabet si n-a apucat sa-i dea nici un semeseu Mosului s-a multumit , saracul, sa crantane mancarea lui obisnuita de la sac…

Saptamana trecuta am facut cumparaturile pentru masa de sarbatori. Dupa ce am luat tot felul de „porcarii”, adica chestii din carne de porc, am zis sa iau si ceva produse traditionale de la un magazin de profil.  Printre altele am achizitionat si vreun metru jumate de carnati traditionali, de-aia afumati in casa.Bucuroasa ca am fost prevazatoare si am evitat cozile din ultimele zile am pus alimentele in frigider.Buuun…

Azi scot carnea s-o pun la prajit in traditionalul dry-cooker, asa cum s-a pomenit din mosi-stramosi. O portionez, o condimentez, deja imi ploua in gura. Scot si punga cu carnati. Astia nu mai trebuiau condimentati ca aveau deja un praf fin de penicilina sub forma de mucegai. Nu cine stie ce, doar cat sa capete o nuanta placut-primavarateca de verde. Cum sa va spun eu, erau exact in stadiul ala in care comerciantul i-ar fi luat si spalat cu apa cu otet,i-ar fi sters bine, i-ar fi pus frumos inapoi in galantar si i-ar fi vandut a doua zi drept carnati proaspeti.Dar cum nu-s negustor si nici nu-mi fur singura caciula am decis ca marfa asta nu mai e comestibila. Dar nici de tomberon nu era.

Asa ca am prajit pentru noi alti carnati ne-traditionali iar pe cei verzulii i-am gatit in alta tigaie si i-am servit un pranz copios lui Max. Care i-a infulecat fara comentarii si apoi si-a ridicat privirea ragaind recunoscator spre cer:”Mos Craciun chiar exista!”

Sa speram ca Mosul nu se va lasa induplecat sa-i trimita in a doua zi de Craciun si o gaina din cele cateva care i-au mai ramas vecinului…

Ajun

Standard

Ajun. Buna dimineata la Mos Ajun, buna seara la Mos Ajun!  Orice, numai buna sa fie.

Unii impacheteaza de zor sarmale; altii impacheteaza lacrimi.

Unii cauta coronite de pus la usi; altii cauta jerbe si coroane funerare.

Unii se uita pe cer dupa sania Mosului; altii se uita in zare dupa un dric.

Unii inca nu si-au terminat lista de cadouri de cerut de la Mos Craciun; altii se chinuie sa-si scrie ultimele dorinte intr-un testament.

Unii asteapta sa se intoarca cei dragi de deaparte; altii nu stiu cum sa nu-i lase pe cei dragi sa plece departe, prea departe.

Unii viseaza stele; altii asteapta sa cada stele.

Unii primesc colindatori; altii gonesc duhuri rele.

Unii fac planuri frumoase pentru viitor; altii isi ingroapa viitorul…

Nu vreau sa va intristez Craciunul. Vreau numai sa constientizati cat de norocosi sunteti, ca putinul pe care credeti ca-l aveti e enormul sau imposibilul altora. Bucurati-va de sarbatori! Bucurati-va de prieteni! Va rog numai ca, atunci cand va asezati cu toti in jurul mesei imbelsugate, sa trimiteti un gand bun pentru cei aflati in suferinta, pentru cei deznadajduiti. Nimeni nu trebuie sa fie singur de Craciun, nici cel la inceput de drum, nici cel la capat de linie.

Sarbatori luminoase, dragilor! Si ganduri bune pentru toti!

***

Pentru un Alex necunoscut dar cu sufletul cernit in prag de sarbatori, pentru iubita lui careia deja au inceput sa-i creasca aripile de inger si pentru toti cei ce mai spera intr-un miracol de Craciun, chiar daca stiu ca-i ultimul Craciun.

imgWutSjm

O brad frumos, doua brazi frumosi

Standard

Si daca vreau si daca nu vreau Craciunul tot vine. Si daca tot vine zic sa-i ies in intampinare chiar daca nu simt nevoia sa-i intind covorul rosu si sa chem fanfara. Oare colinde de fanfara s-or canta?

Asa ca m-am scuturat de sictir amorteala si am trecut la treaba. Am sters geamurile cu o viteza care l-ar fi facut invidios si pe Superman, am terminat cumparaturile si am impodobit bradul. Fara Fuego si fara ma-sa. 🙂

IMG_3208In cinstea Mosului am facut un brad maricel si incarcat cu de toate (ca am eu o supertitie ca daca nu-i IMG_3204bradul incarcat o sa fie anul sarac!)Da, stiu, e cam varza dar Mosul oricum e miop, nu vede bine si daca mai si beculeste putin instalatia o sa i se para perfect.

In cinstea mea (ca am si eu o cinste, nu?) am impodobit bradutul mic. Cu ce? cu margele si cercei, desigur! Cine n-are margele sa-si cumpere; si cine are sa le agate in brad! 🙂

Bre, Mosule, eu partea mea de treaba am facut-o, acum fa-ti-o si tu pe-a ta. Accept si numerar! :))

PS. Ete ca m-a mai lovit o curiozitate! Stiu ca leru-i ler da’ pana la urma ce naiba e lerul?Lamuriti-ma si pe mine , sa nu ma prinda noul an tot ignoranta.

Spiritul sarbatorilor s-a ridicat la cer

Standard

Din nou tura de noapte. Cred ca e al o suta-lea revelion din acest an. Realizez acum ca am stat mult mai multe nopti langa copiii altora decat am stat langa propriul meu copil. O fi bine, o fi rau?…

Netul merge ca de obicei, adica mai mult sta. Asa ca daca va dori Dumnezeul mamii lui de net sa mearga tehnica si sa nu sucombe „firlesul” o sa postez, daca nu…nu!

poze_haioase_mos_craciunNu reusesc sa intru in atmosfera si-n spiritul sarbatorilor.Poate mi-ar trebui o sedinta de spiritism? Cand toti vad beculetele sclipind la geamuri eu vad ca geamurile (mele) sunt nespalate si pline de praf. Cand altii viseaza petreceri zgomotoase de Revelion eu visez numai sa dorm. Cand unii se uita cu jind dupa trecatorii incarcati cu cadouri si sacose „de firma” eu vad numai batranica cu sacosa plina de pufuleti…

E ceva in neregula cu mine, nu reusesc sa-mi scutur zgura de pe suflet.Ieseam zilele trecute din supermarket. Facusem si eu o piata destul de consistenta, cat sa-mi umplu camara pe termen lung, sa nu ma prinda vreo foamete sau vreo apocalipsa  nepregatita. Nu luasem caviar si nici somon, ma indignasem si de faptul ca cele mai ieftine bombone de pom erau de la 20 de lei cutia de nici juma de kil si nici pe la standul cu bauturi rafinate nu trecusem. Sunt un amarat de bugetar si-mi respect conditia; nu ma sparg in figuri, nu urla snobismul in mine dar nici nu inghit in sec langa raftul cu cozonaci. Cand am traversat strada spre un alt magazin mi-au picat ochii pe un batran cu o sacosa transparenta in mana. N-avea dulciuri pentru nepoti, avea o traista plina de medicamente. Poate nu erau numai ale lui, poate avea si o sotie macinata de varsta si de boala dar totusi imaginea m-a socat. Astea sa fie cumparaturile de sarbatori pentru unii batrani? Oare pentru astea trecuse intai pe la CAR-ul pensionarilor? Si, deodata, Craciunul mi s-a parut trist.

Azi a trebuit sa trec prin mall. Am cautat un cadou pentru cineva, n-am luat nimic.Standurile aproape goale desi multi au facut reduceri, ca niciodata. Alaturi, la traditionalul „38” e aglomeratie de nu poti intra. De acolo isi cumpara romanul de rand cadouri de sarbatori. Sau de la tarabele de pe trotuar pline de chinezisme ieftine. Asa de sarac e Mosul anul acesta? Ca parca guvernul raporteaza cu mandrie ca avem cea mai mare crestere economica din Europa…

Cea-mai-simplă-cale-către-fericire-este-să-lași-în-urmă-ceea-ce-te-face-tristăNu pot sa ma bucur.Sa-mi fi amortit mie sufletul? Poate maine, cand voi impodobi si eu bradul, imi voi inocula o doza minima de optimism. Sau poate voi manca toate bomboanele inainte sa le pun in brad, mi se va face greata si ma voi culca. Si ma voi trezi dupa Boboteaza…Ho-ho-ho!…Ho!

Ultra scurte

Standard

Zic sotului:

-A inceput sa se desprinda tencuiala de pe un perete.Cred ca la anu’ ar trebui sa facem izolatia exterioara si sa zugravim.

-Facem, zice el. Renunti tu la excursia la Viena si de banii aia facem zugraveli…

-Ia mai da-o naibii de tencuiala! Poa’ sa cada toata, ca nu ne vin petitorii acu!

****

Azi la chioscul de peste drum.

imagesO colega tocmai luase o coronita ornamentala de craciun foarte frumoasa si ne-am dus repede sa mai luam si noi.

-Coronitate de-alea cu Mos Craciun, de pus la usa, mai aveti? intreb.

-A, alea cu mosi s-au terminat…

-Dar coronite pentru cimitir aveti? zic tot eu aducandu-mi aminte ca trebuie sa trec si pe la raposati.

-A, si alea cu morti s-au terminat!

-?!?!?!

****

produse-0245Acelasi chiosc, aceeasi tanti:

-Aveti bomboane de pom?

-Avem, la bucata, trei mii bucata.

-Cum trei mii?

-Adica treij ‘de bani…

Vad in raft ca aceleasi bomboane se afla si in pachete.

-Vreau o cutie, zic.

-Nu pot sa va dau, ca se vand la bucata.Si nu stiu cate bucati sunt intr-o cutie.

-Pai incepeti o cutie, numarati bomboanele si apoi imi dati o cutie neinceputa…

-Si daca in cutia aia sunt mai multe bomboane?

-Pai au acelasi gramaj, cucoana, tot atatea trebuie sa fie! Dar iti dau treij’ de bani in plus, pentru orice eventualitate…

****

Netul meu de la munca palpaie ca o lumanare, motiv pentru care nu pot sa citesc sau sa scriu mai nimic. Oare asteapta coronita cu Mosi sau cu morti?