Ce-ti doresc eu tie…

Exercitiu de imaginatie (bolnava):

Se facea ca m-am trezit de dimineata si am gasit pe noptiera un betisor usor sclipicios, cu un led la capat. Si alaturi un bilatel:”Aceasta e bagheta magica si iti poate indeplini zece dorinte. Garantam executie de calitate si in termen urgent (fiindca termenul „deindata” se pare ca nu e bine delimitat de lege!) In caz de nefunctionare sau alte reclamatii si nemultumiri rugam returnati produsul in ambalajul original si sunati la numarul de telefon xxx…” M-am gandit ca e teapa, ca nu era nici un ambalaj, dar daca tot nu mi s-au cerut bani n-aveam nimic de pierdut, deci puteam sa testez „divaisul”.

Bine, bine, dar ce sa cer, cam ce dorinte sa mi se indeplineasca? Daca as fi cerut sa castig marele premiu la Loto si bagheta ar fi dat rateu as fi fost tare dezamagita, nu voiam sa risc o depresie la inceput de an. Asa ca m-am gandit sa cer chestii obiective, nu in interesul meu personal. Ca asa-s eu, o persoana altruista si empatica… Si modesta, evident!

Am facut repede lista:

Sa devin brusc un specialist in inginerie genetica si sa reusesc sa extrag din ADN-ul uman gena invidiei si a rautatii, aia care se evidentiaza prin negrul din cerul gurii. Recunosc, nu mi-as pierde timpul sa depistez si sa anihilez si gena prostiei, mi-ar fi luat prea mult timp si am chestii mai importante. In plus, daca n-ar exista prostii cum s-ar mai umfla in pene aia destepti?

Sa dispara in neant feisbucu’ si toate retelele de socializare, ca sa ne intoarcem la socializarea adevarata. Omule, nu te mai lauda ca ai o lista cu sute de prieteni cand tu n-ai cui da un telefon sa te ajute sa cari un frigider pe scari pana la etajul 4! Si nici nu-ti creste cota de popularitate si admiratie daca te pozezi ragaind mici langa un gratar. Decat daca gratarul ala e facut pe Everest…

Sa se interzica prin lege reclamele la medicamente. Cum e posibil ca intr-o pauza publicitara cu 12 reclame 10 sa fie la medicamente si dispozitive medicale? Ma fac sa ma simt prost ca in tineretea mea (da, ma, am avut si eu o tinerete!) , daca-i spuneam buicii ca m-a luat frigul la plimbare, imi facea repede un ceai de cimbrisor si foi de ceapa, nu un Gripovit Max C; si bine ca m-a ferit Dumnezeu de hemoroizi dupa nastere, ca mama habar n-avea sa-mi recomande Proctinum…

Sa se consemneze in contractul colectiv de munca inceperea programului de lucru dupa ora 9. Bai, e inuman sa dai omul jos din pat inainte de ora 8 si sa nu-i permiti o jumatate de ora de leneveala semi-treaza pe diagonala patului! Cum naiba sa fie cu zambetul pe buze la ghiseu cand el, bietul om, nu si-a inghitit nici galbenusul, nici cafeaua?

Ca punct doi in acelasi contract as introduce obligativitatea anului sabatic: ai muncit sase ani, al saptelea esti obligat sa fii liber (si platit, normal!) si sa te plimbi prin lume. Eventual cu tichetele de vacanta aferente…Daca nu te prezinti la sfarsitul acelui an cu un jurnal de calatorie consistent, somajul te mananca!

Sa se scoata gradinita si clasa zero. Cum sa mai aiba copiii astia „cei sapte ani de-acasa” daca ei sunt institutionalizati (si spalati pe creier) de la patru ani?Pentru orice femeie din lumea asta nu cred ca exista cariera mai de succes decat aceea de MAMA, deci sa faca bine doamnele sa se ocupe mai intai de copiii lor si apoi de joburile banoase.Bine, hai sa nu fiu prea dura: in cazuri exceptionale se accepta si bonele tailandeze, ca moldovencele strica accentul odraslelor de sange albastru…

Daca tot se da un examen pentru orice, de la carnet de conducere la ocuparea unui post de liftier, sa se introduca si examenul obligatoiu de aptitudini de parinte inainte de de a decide ca ai dreptul sa perpetuezi specia. Ca mai avem putin si o sa devenim specie mutanta de asa perpetuare cu defect…

Pentru maxima corectitudine, sa se dea subventie si pentru alte animale din curtea omului, cum ar fi caini, pisici, testoase, arici, etc. Ce, gura lor nu mananca? Si poate asa ar fi oamenii incurajati sa-si tina patrupedele in ograda, ba chiar sa mai adopte, nu sa le abandoneze  pe strazi. N-ar fi rea nici o reducere din impozitul pe proprietate…

Sa se desfinteze partidele politice (da, m-am lamurit cum e cu beneficiile pluripartitismului, e o colectie de sigle puse in fruntea unor grupuri care ar trebui , mai degraba, sa se afiseze cu numar „de inmatriculare” ca la politie, in catalogul infractorilor!) si sa se instituie un Sfat al batranilor, oameni cu experienta profesionala si de viata, nu „fata lu’ tata”sau produs de laboratoare straine, ambalat frumos si vandut noua ca marfa de caliate fiindca e „de import”. Si votul sa fie obligatoriu la orice referendum, chiar daca te intreaba doar la ce inaltime e obligatoriu sa se tunda iarba pe peluze!

Na, ca nu mai stiu ce sa cer! Hai sa ma risc la sfarsit si sa cer si chestia aia cu castigat marele premiu la Loto. Daca iese, promit sa impart banii cu voi, sa ne bucuram impreuna. Daca nu iese…Pot sa restitui bagheta fara ambalaj si sa cer inlocuirea ei? Ca nu cred ca dureaza mult pana vine containerul din China cu noul stoc…

 

Voi? Ce ati pune pe lista daca va treziti cu bagheta magica la capul patului?

 

Doar o povestioara

La inceput de an, fix ca nuca in perete, o sa va povestesc o intamplare. Nimic spectaculos, ba chiar de o sfanta banalitate, doar ca e o dovada ca viata, cand vrea ea sa faca misto, te duce in locul potrivit, la momentul potrivit, ca sa fii martor la clipele marete din viata altuia.

Asaaa:

Era in septembrie, zi minunata de toamna varatica si ne intorceam de la Turnu Severin spre Herculane, la locatia de baza. Aproape de intrarea in statiune am tras putin pe dreapta intr-o parcare goala. Adica aproape goala; La nici 4 metri in fata, venite din sens invers, deci dinspre Herculane, erau parcate doua masini cu portierele deschise. Si intre ele, in lateral spre camp, un El si o Ea, foooarte tinerei si frumusei, se sarutau de zor, invartindu-se ca-n carusel. Un al treilea El, de aceeasi varsta filma scena. Ciudat, nu?

Sa fie vreun spot publicitar, o reclama cum te scoate Tic-tac-ul din incurcatura daca te intalnesti cu iubita dupa ce ai mancat usturoi? Noo, nu parea…Si nici a film indian nu semana, ca n-avea muzica si nu se zvarcolea nimeni in dansuri lascive.Deci n-am scos batista sa ma pun pe bocit, doar am privit mai atent.

Asa am observat ca intre doua pupaturi patimase fata isi tot admira inelarul mainii drepte dupa care iar se incolacea de flacau ca un sarpe boa flamand. Ba, la un moment dat, flacaul scapat pe termen scurt din inclestare s-a repezit in masina trasa in fata si s-a intors la iubita cu o punguta de cadouri. Nu mi-au aratat si mie ce era acolo, doar am vazut reactie de extaz a fetei , urmata de inca o suta de pupaturi. Si mi-am dat seama ca e vorba de o cerere in casatorie! Emotionant, nu? Ca nu in fiecare zi esti martor la preludiul unei caZnicii!(asta vine de la „cazna”, deci se scrie cu Z, nu? 🙂 )

Am avut imboldul sa ies din masina si sa aplaud dar mi-a fost teama sa intru in cadrul filmat si peste vreo 20 de ani sa se intrebe protagonistii scenei „cine-i babaciunea aia care ne-a aplaudat in loc sa-si foloseasca palmele sa ne dea cate una dupa ceafa si sa ne trezeasca la realitate? ”

Deci am ramas la locul meu, am privit spectacolul pana la capat si le-am urat in gand „casa de beton armat”, sa fie fericiti si entuziasti cat mai multa vreme.Dar n-am putut sa nu ma intreb cam cata imaginatie si romantism e in mintea unuia care isi cere iubita in casatorie intr-o parcare prafuita , cand in jur ai atatea locuri minunate intre Dunare si munte? Ba sa mai si imortalizeze momentul, de parca ar fi fost pe varf de Everest sau la cascada Niagara! Sper ca viata lor impreuna sa dureze mai mult decat o stationare pe dreapta pana se racesc ferodourile…

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea exact cum era!