Cand mi-era lumea mai draga (adica mai aglomerata), pica netu’. Incerc sa-i dau de cap, nu merge, asa ca anunt specialistul. Vine, mestereste ceva, face o ciumecareala si-i da drumul. Intre timp, ca sa nu tin lumea degeaba la usa in asteptarea rezultatelor pe care trebuia sa le inregistrez in registrul electronic, scriu de mana, pe o foaie, sa le transcriu ulterior; si sa-mi aduc aminte de vremurile cand pixu’ era cea mai utilizata scula.Ce vremuri! Ce caligrafie!…
Ajung acasa si-mi zice Sotu’ ca nu ne merge netul , n-a mers de dimineata, a facut solicitare de depanare si c-o sa vina mesteru’ maine. Mai sa fie, cred ca ma saboteaza cineva, Mamare are iar chef de glume proaste! A doua zi, chiar foarte matinal, vine nenea de la Telekom. Verifica in casa, totu-i in regula, apoi pleaca pe retea. Se intoarce si ne spune ca a gasit defectiunea: cineva a taiat firele! Sabotaj, act terorist, prostie omeneasca! Ca o pura intamplare nu putea fi, nu cred ca au ciugulit ciorile noaptea firul de internet. Dar nici nu cred ca a fost cu dedicatie, putin probabil sa fi stiut cineva ca firul ala ne deserveste pe noi (restul vecinilor n-au avut probleme) si sa se fi cocotat noaptea pe stalp numai asa, de-al naibii, sa nu ma pot eu juca on-line.
In fine, problema s-a remediat, am net.
De dimineata ma intreaba Sotu’ daca am vazut cum ne-a fost arata gradina. Mai intai ca n-am mai fost cam de multa vreme prin gradina, mai apoi ca noi n-am arat gradina niciodata fiindca e numai iarba pe care o tundem cu masina (zicem ca ala e locul de aterizare pentru elicopter; sau pentru ozn, depinde cu ce vin oaspetii nostri!) Ma duc si eu sa ma uit. De departa gandesc ca a fost vreun congres mondial al cartitelor de pretutindeni, pare ca e o „cultura” de musuroaie. De aproape sesizez ca nu-s musuroaie, mai degraba sunt transee si cratere. Ce mai, gradina noastra arata ca Sarajevo dupa bombardament!O bombardea nord-coreeana mai lipsea ca sa faca si-o groapa Marianelor in mijloc!
Analizand atent, ca niste Serloci Holmi , tragem concluzia ca a fost o turma de mistreti. Am mai auzit povesti ca s-ar afla mistreti in padurile de peste Teleajen, dar am crezut ca-s doar povesti, n-am vazut urma de mistret de cand locuim noi aici. Iaca, nu-s povesti, iaca, sunt mistreti! Dar ce naiba de mistreti prosti intra intr-o gradina in care nu creste decat trifoi si papadie, cand alaturi au altii si porumb, si cartofi, si livada? Poate avem noi trufe in pamant si n-am stiut? Sau aveau vreo indigestie si au venit sa adune sunatoare? Da, da’ s-o adune cu radacini cu tot?Si cu pamant? Poate ca voiau sa-si puna in ghivece?…
Am admis ca au navalit mistretii. N-am inteles ce cautau.Si n-am inteles de ce n-am auzit latraturi de caini, ca Max face scandal si daca zboara vreo turturica mai jos. Iar eu dorm (de fapt mai mult NU dorm!) iepureste, aud si daca tropaie furnica pe parchet. E ceva necurat la mijloc. Daca n-au fost mistreti si au fost stramosii mei, martieni, veniti intr-o vizita de lucru, sa caute oarece vestigii prin gradina? Si daca ne-au sedat telepatic pe toti , de n-am auzit nimic? Si daca au plantat ceva in gropile alea, de ma trezesc la primavara ca-mi cresc gogonele albastre si pepeni patrati in gradina? Si daca….?
Nu, nu, prea multe dileme. Ma duc sa mai serlocholmuiesc odata, sper sa fi fost , totusi, mistreti. Si poate o fi fost si vreunul cu colti de argint si si-o fi pierdut coltul prin iarba, sa incropesc si eu de-o salba si un inelus!…
PS. Daca lipsesc cateva zile din peisaj nu va ingrijorati, nu m-au rapit nici mistretii, nici martienii, doar ca am plecat in concediu la Sovata. In functie de cum merge netul acolo (ei promit ca merge, da’ nu te pui cu Mamare cand vrea ea sa ma saboteze), ne auzim. Numai bine si gradini intacte!
PPS. Stie cineva cum e la Sovata, poate sa-mi dea vreun pont cam ce as putea face acolo? Ca nu ma duc nici „sa-l cunosc pe tata”, nici sa vad „unde face Nicu-armata”. 🙂
O zeama de cuvinte 