Logica lingvistico-gastronomica

M-a strapuns un fior de geniu gastronomic. Si am decis sa-mi iau titlul de masterchef cu o delicatesa frantuzeasca: pomme de terre frites a l’ail! Adica, pentru profanii nefrancofoni cartofi prajiti cu mujdei de usturoi! 🙂

Si in timp ce macelaream cartofii imi da tarcoale o problema de logica. Ca doar ma stiti, logica e punctul meu forte… „Prajit” sau „fript” e acelasi lucru?  Adica, daca pui ceva in ulei incins, frigi sau prajesti? Ca daca pui o bucata de carne de porc in tigaie cica faci „friptura”, adica frigi… Daca prajesti n-ar fi mai corect sa spui „prajitura de porc”?

Cat timp am executat prajitura sau friptura de cartofi m-au napadit toate dilemele lingvistice posibile. No, ziceti si voi!…

De ce curentul intotdeauna „te trage” si niciodata „nu te impinge”?…

De ce „romanul are sapte vieti in pieptu-i de arama”? Parca eram crestini si crestinismul nu accepta metempsihoza… Si Darwin a zis ca ne tragem din maimute, nu din pisici, ca numai de alea se zice ca au vreo noua vieti…

Daca tot sunt la moda problemele de localizare explicati-mi si mie cum gasiti pe GPS coordonata „unde a intarcat mutu’ iapa”! Rationamentul meu zice asa: se localizeaza intai Mutu, care stim ca joaca acum la Petrolu (deci e vecin cu mine, are cu ce se mandri!), se presupune ca Mutu si-a luat un Ferrari sau un Mustang(alte marci auto cu martoage nu mai stiu!), se subintelege ca-i merge asa de naspa incat nu mai are bani de combustibil deci si-a tras limuzina pe dreapta, adica „a intarcat-o”…Sa se afle latitudinea si longitudinea!!

De ce cand stai degeaba cica „tai frunza la caini”? Ca eu, daca stau, apoi stau, nu simt nevoia sa-l transez pe nashu’ Frunza chiar daca tocmai si-a luat caine …

De ce un om poate fi „in floarea varstei” dar nu si in „mugurul varstei” sau „in vestejirea varstei”?…

De ce zicem ca „ni s-a luat o piatra de pe inima” si nu o piatra de pe rinichi, de pe colecist sau de pe vezica urinara? Ca de „litiaza cardiaca” n-am auzit…

De unde vine expresia „praful de pe toba”? Ca eu stiu ca pe toba ies gaze de esapament, nu prafuri…

De expresia  „ca un coi intr-o caldare” m-am lamurit singura. Stati, nu dati cu „bip”, nu vorbesc urat, doar sunt o doamna! E vorba ,desigur, de un koi, adica un crap de-ala rosu japonez, ornamental! Ca daca era vorba despre altceva romanul sigur inlocuia caldarea cu o sticla, ca sa ne minunam cum naiba a intrat acolo…

Tot rezolvand probleme de logica era sa fac cartofii scrum, ceea ce m-ar fi scutit de o dilema fiindca inlocuiam „prajit” sau „fript” cu „ars”, fenomen pe deplin lamurit. Dar n-a carcotit nimeni, mujdeiul de usturoi a compensat orice defect de fabricatie. Stiu despre usturoi ca are uleiuri volatile persistente, contine arsenic si omoara microbii si parazitii intestinali. Daca omoara si dilemele lingvistice inca nu stiu, o sa aflu.

Voi, care aveti o minte ordonata si o logica imbatabila, poate ma lamuriti si pe mine cum e cu „mitaforele” astea trase de par. Alo, Antonela, esti pe receptie?

Poveste chimica de sub nameti

E trecut de miezul noptii, sunt obosita dupa o tura dubla si ma doare si-n cot. La propriu ma doare, zau! Initial nu voiam sa postez nimic, imi propusesem sa ma mai joc putin pe un site de jocuri cu scor unde ma enerveaza un meserias foarte tare. Dar gandul ca in zori plec acasa, intru iar sub nu stiu ce cod de vijelie si n-o sa am net m-a determinat sa las cateva randuri pentru binevoitorii ce imi vor trece pragul. Pragul blogului, ca pe al casei probabil ca il vor trece doar posesorii de senilate daca incepe iar sa ninga…

Afara-i alb totul (bine, e si negru ca doar e noapte!), agentul termic trosneste in tevile caloriferelor, copiii dorm, e vremea tocmai buna pentru o poveste. Una din ciclul „prost sa fii, noroc ca sunt sa ai”.

In scoala am fost un copil de-ala fraier caruia ii placea sa invete. Orice imi placea, mai putin latina si chimia! La ce imi trebuie mie sa vorbesc o limba moarta?Ce, fac sedinte de spiritism cu stramosii? Si ce ma intereseaza pe mine din ce-i alcatuita materia? Daca la latina m-am descurcat onorabil, chimia mi-a facut multe zile amare. Sa mai zic ca am facut liceu sanitar si a trebuit sa dau examen de treapta la materia asta? Ei, am dat…

Si cand ziceam ca nu mai vreau sa aud de chimie in viata mea ne anunta ministerul ca vom fi prima promotie care vom da un examen in plus la BAC, dar ni se face „favoarea” de a da numai din materia de clasa a XII-a. Si, culmea ghinionului, s-a decis ca dam la chimie! Unde eu eram tufa de Venetia! Singura consolare era ca mai toti ne aflam in aceeasi situatie si ne faceam iluzii ca se vor indura de noi si ne vor da ceva usor.

Asa de usor ne-a dat ca din 72 am picat vreo 60! Printre care si eu, cu putin sub nota 5. Dar cum oricine mai merita o sansa ,urma sa dam si un examen oral si sa ni se faca media din notele obtinute.

Prima zi ne-am bocit . In a doua ne-am apucat de invatat. Nici nu m-am mai intors acasa, am decis sa raman in internat si sa facem un efort colectiv, sa punem burta pe carte.  Cum examenul oral urma peste inca doua zile nu prea aveam timp mult la dispozitie.

Acum sa va spun cum invatam. Luam manualul, il deschideam si citeam atent prima lectie. Foooarte atent! Cand se termina lectia ma lua somnul de nu mai puteam citi nici un rand. Si o luam de la capat… Si iar adormeam. Nu treceam neam la a doua lectie! Mi-am luat cartea si m-am dus intr-o sala de cursuri, sa fiu mai vigilenta. Efectul era absolut acelasi: citit prima lectie, adormit instantaneu! Cred ca-mi facuse cineva farmece.

Doua zile m-am chinuit sa invat pentru examen si n-am reusit sa citesc decat prima lectie: numarul lui Avogadro! Deja ma resemnasem ca n-o sa iau bac-ul, c-o sa ma fac de ras, c-o sa ma goneasca de acasa, c-o sa dorm prin canale sau o sa-mi tai venele…Sau ca o sa ma fac vanzatoare la cofetarie!

Si ma duc la examen. Intru printre primii, zen complet. Nu mai stiam cum ma cheama dar stiam cat e numarul lui Avogadro. Atat! Trag un biletel, il despaturesc, citesc si…Subiectul nr. 1: numarul lui Avogadro! Subiectul nr. 2: chimizarea carbonului. Cam ce sanse are un om sa stie un singur lucru dintr-un manual si tocmai ala sa-i pice la examen? Cam aceleasi cu a castiga la 6/49!

M-am retras in banca si m-am prefacut ca-mi scriu notite pe o ciorna. Ce naiba sa scriu, ca lectia cu Avogadro puteam s-o recit si-n metru antic sau s-o pun pe note! Iar de carbon habar n-aveam ca se chimizeaza, nu scria asa ceva in prima lectie din manual! Si cum stateam eu asa in banca, cu un aer de intelectual tamp concentrat numai ce se ridica unul din profesori si incepe sa treaca printre banci. Cred ca miroseam a prosti de la o posta si i-a fost omului mila de noi, a vrut sa ne ajute.

Se opreste langa mine, vede ca subliniasem subiectul 2 cu vreo suta de linii si zice:

-Stii?

-aaaa…oarecum….

-Ce simbol are carbonul?

Hai, bre, ca atata lucru stiu si eu! Si scriu frumos un C mare, caligrafic!

-Bravo! si cate valente are?

Da’ ce, sunt eu indiscreta sa-l intreb chestii de-astea? cate vrea muschiu’ lui! Ridic spre profesor o privire nevinovata, de parca l-as ruga sa ma scuteasca de umilinta de a ma face de ras. Omul priveste bland de parca ar avea in fata un gandac fara un picior si incepe sa traseze o linie de la C-ul meu in sus. Eu, repede cu pixul dupa degetul lui! Apoi mai traseaza una in jos, eu dupa el; la fel la dreapta, apoi la stanga. Hai ca m-am prins, il crucificam pe carbon! Si in exces de zel si ca sa arat a nu-s un crestin habotnic, dau sa-i mai trag niste sageti, sa fac un soare frumos….

-Ajunge, zice domnu’, n-are decat patru valente.

Amaratu’, numai patru? Doar n-o sa contrazic acum specialistul!

-Si cu ce il chimizam?sopteste profesorul.

Iar ma ia cu chestii intime, de unde sa stiu eu cu ce se combina, ca nu-s proxeneta lu’ Carbon!

-Cu c…si lasa cuvantul neterminat, sa-mi etalez eu cunostintele. Dar cum eu nu etalez decat la canasta zice tot el susurat:

-Cl…

Clopot nu, clatite nu, clipsuri nu, cloramfenicol nu… Aaa, clor!!!

-Bravo! deci sa-i adaugam un clor.Ce rezulta?

Probabil ceva dezinfectant, naiba sa-l ia! Nu se stie exact ce rezulta din doi oameni normali si legati prin sentimente nobile, dara-mi-te dintre doua chimicale dubioase ce-si unesc valentele!

-CCL!

-Aha, ingan si eu.

-Si daca mai adaugam un Cl?

Lasa-l, bre, c-o sa-l ia ameteala de atata clor, asta si pute urat…Dam examen sau spalam veceuri aici?

-CCl2! zice profu’

-Si daca mai adaugam un Cl?

Hai ca de-aici stiu, m-am prins cum e cu imbarligarea asta!

-CCl3!

-Bravo!

Numai bravo, un premiu nu-mi dai? Ca uite ce desteapta sunt…

Ce s-o mai lungesc! Omul a fost un domn pana la capat si m-a ajutat s-o scot la capat cu carbonul asta si cu clorurile lui. Slava domnului ca n-avea mai multe valente ca faceam o lucrare mai ca sala polivalenta din oras!

In schimb cu numarul lui Avogadro i-am dat pe spate, nici popa in altar nu predica Evanghelia asa frumos cum am recitat eu! Nu mai stiu exact ce reprezinta numarul asta, am avut grija sa resetez informatia de cum am iesit victorioasa din examen (e ceva cu numarul de molecule sau particule dintr-un mol, parca) dar retin si in ziua de azi valoarea lui: 6,o si ceva x10 la puterea 23! Este ca se vede ca-s o persoana cu BAC? :))

Mai tineti minte un examen dificil, o cumpana trecuta cu bine? A mai avut cineva asa noroc? Ca sa stiu daca a mancat acelasi aliment ca mine cand a fost mic…

***

La cat de mult am scris puteti citi in foileton, sa va ajunga pana ies de sub urmatorul val de nameti. Si daca e careva indragostit de chimie sa dea Dumnezeu sa se innameteasca mai rau ca mine! Si sa-si taueze numarul lui Avogadro pe gat!

Iarna ati vrut? Iarna aveti!!

Aoleoo, ca nu mai vine iarna! Valeuuu, ca ne ameninta seceta! Vai, ce naspa sunt sarbatorile de iarna fara zapada! Vai, se duce naibii turismul montan, ca asta nu-i iarna, e primavara!…

Iarna am vrut? Iaca, iarna avem!! Sa n-aud carcotasi  ca acum e prea mult!E retroactiva si indexata!

Da’ eu n-am vrut iarna, am voie sa carcotesc. Ca mi-a troienit panseluta din gradina si sta sa se prabuseasca garajul.Sa mai zic ce nefericit e Max, care a intrat in „silentio stampa” in iglu-ul lui? Sau ce disperat e Yeti ca nu mai gaseste pamant in care sa sape si n-a invatat sa faca pipilica la wc.? Sau ca n-am reusit sa ajung ieri seara la munca, noroc ca am avut o colega mai aproape de spital si care mi-a facut tura, desi era in concediu?…

Dar decat sa ne jelim, mai bine sa rugam muza sa ne indulceasca (sau sa ne decongeleze) amarul.

Iarna pe (P)ulitze(r)

 

A-nceput de ieri sa cada

Cat-un fulg de pe-o gaina

Apoi tone de zapada

Sa ne fie curtea plina.

*

Nu e soare, bate vantu’

Si nametii-s pan’ la grinda;

Brutaria-i tocma-n centru

Deci o pun de mamaliga.

*

Cresc pe case Alpii Suri

Troieneste prin unghere

Pe tavan apar picturi

Sa le-admiri e o placere!

*

Si de ieri ninge intr-una,

Stau ca intr-un tort de frisca,

Lumineaza-n ceruri luna,

Caci curentu-i mort, nu misca.

*

A facut flama pe deal

Si-a picat toata reteaua

Lumanari in casa n-am

Bajbai tatonand podeaua…

*

Lung e drumul spre serviciu,

Prin Siberii nu pot trece

Berzele sa-si ia concediu

Ori spre tropice sa plece!

*

Stau in casa sinistrata

Si mai pun un lemn pe foc

Am la usa o lopata

Si-n cuier am un cojoc.

*

Si ma rog la Doamne-Doamne,

La Fecioara si la Fi-Su

Sa se-opreasca pana maine

Sau, de nu, sa vina…ISU!

*

E frumos sa stai la tara

Sa fii rege in ograda

Insa numai cand e vara

Nu la brau sa ai zapada!

*

Daca peste vreo trei zile

Nu postez nimic pe blog

Voi sa va ganditi la mine

Si sa-mi scrieti necrolog.

*

Da’ n-aveti asa noroc,

Nu scapati asa usor!

Apa am, am lemne-n foc

Si grasimi la purtator!

*

Deci mai pun de-o hibernare,

Mai degust o ciocolata

Si va pup, cu o urare:

Spor la tuica si lopata!

Inutil sa va mai spun cat timp a necesitat sa postez aceasta „capodopera”! As fi avut ocazia sa scriu doua Iliade si trei Odisei in timpul penelor de curent. Da’ se putea si mai rau, bine ca n-am cazut cu avionul prin munti!

Mai e cineva sinistrat dintre voi? Sau sunt singura …sinistra?

 

Filozofia lui Gigel

Ce este femeia?

Partea I

Femeia este o fiinta pe care Dumnezeu a lasat-o pe pamant dupa chipul si asemanarea lui, desi toti ar fi vrut-o dupa chipul si asemanarea Pamelei Anderson. De fapt si femeia este un fel de Dumnezeu caci pe pamant ea e atotputernica.Nimic nu se face fara ea:

-nici  politica (vezi madam Thatcher)

-nici valva (vezi madam Hillary Clinton)

-nici miliarde (vezi madam Rotschild)

-nici copii (vezi mama)

Femeile sunt de doua feluri: tinere si foarte tinere.

PS. Cele mai in varsta intra in categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt cele care au implinit 50 de ani si e fapt merg pe 39.Oricum, la femei nu are importanta varsta, ci cosmeticele, fiindca fiecare produs cosmetic acopera 2-5 ani. Asa ca, daca o femeie foloseste 20 de cosmetice poti sa spui despre ea ca nici nu s-a nascut inca desi primeste deja pensie.

Partea II

Femeia este subiectul celor mai multe cantece de dragoste, de aceea dragostea este intotdeauna un cantec. Tata spune ca fara femei nu se poate trai. Cea mai mare calitate a unei femei e zestrea; cel mai mare defect al femeii e maica-sa. Dar, asa cum inventatorii au nascocit avionul fara pilot sau revolverul fara zgomot, tot asa se incearca o noua inventie:zestrea fara nevasta si sotul fara soacra! Cel ca va va pune la punct aceste mari inventii sigur va lua Premiul Nobel pentru pace.

Femeile se impart, dupa cum spune unchiul costel, in trei categorii:

-femei care au suflet si sunt stimate

-cele care au caracter si sunt admirate

-si cele care au „nu-stiu-ce” si sunt cautate.

Eu nu stiu de ce sunt cautate, ca doar nimeni nu se joaca cu ele de-a v-ati ascunselea ci de-a v-ati gasitelea…

Cremui-m-as, nu stiu cum!

Eu, cand nu stiu ceva, intreb. Bine, uneori mai tac, ca nu pot sa o tin intr-o vesnica interogare,mi se usuca si mie gura si mi se accentueaza ridurile de atatea genuflexiuni din sprancene a mirare…

Dau sa plec la serviciu. Ma spal pe fata, ma bibilesc in oglinda, trec peste interogarea cu „oglinda, oglinjoara, cine-i mai frumoasa-n tara” ca am o oglinda ciufuta si invidioasa care nu vrea sa recunoasca adevarul, macar ca-s cea mai frumusica femeie din casa (fiind si singura reprezentanta a sexului frumos din casa!) Imi trec palmele peste obraji cat  sa-mi intind putin laba-gastei si sa-mi reglez hemoglobina cu doua ciupituri discrete si realizez ca am un ten cam uscat. Nu pot sa plec la munca  frageda precum mumia lui Tutankamon asa ca trebuie sa ma cremuiesc putin.

Deschid hardughia dulapiorul din baie si intind mana dupa o crema. Opaaa!… Ca pe raft sunt mai multe creme si nu stiu care-i mai adecvata. Desigur, pe-aia care ma intinerste instantaneu cu 15 ani n-o folosesc ca sa nu se epuizeze prea repede, trebuie sa-mi ajunga pana ies la pensie. Stau si cuget: daca e seara si eu plec la munca trebuie sa ma dau cu o crema de zi sau cu una de noapte?

Aia de noapte cred ca se foloseste inainte de a te culca, sa lasi tenul relaxat si sa ti se stearga ridurile in timp ce dormi.Nu? Da’ eu ma duc sa muncesc, nu sa dorm… Aia de zi e cu factor de protectie UVA dar noaptea nu-i soare, deci ce-mi trebuie mie protectie de ultraviolete? Doar daca trebuie sa fac vreo sedinta de fototerapie vreunui prichindel icteric, dar nici atunci, ca doar nu stau eu sub lampa!…

Pe raft mai e o crema de maini, una de corp, una de picioare, una de calcaie, una de ochi,una de gomaj, una de epilat… Bine ca nu-i si una de ghete!

Deci: ce crema trebuie folosita seara, cand pleci la serviciu?? No, ziceti! Eu mi-am luat o crema de vanilie cu frisca, am halit-o si-am plecat…

Rolul amantului in viata unei femei

Imi iau zilnic doza de bloguri. Pe unele le „servesc” mai rar, pe unele mai des, in functie de timp; dar unele sunt ca si anticonceptionalele, trebuie luate zilnic ca sa te simti protejat. Cam asa e Mixy. Doar ca ea nu e anticonceptie, dimpotriva, iti starneste… idei.

De exemplu acum mi-a dat un motiv serios de gandire nascut din dilema ei. De ce isi iau femeile amanti si ce fac cu ei? „Ce fac” nu in sensul ca ce manufactureaza, produc sau reproduc ei impreuna ci in sensul cum le gasim rostul si rolul in viata de zi cu zi. Cum nu-s asa buna psiholoaga cat sa pot scruta mentalul colectiv feminin o sa incerc sa vorbesc in nume propriu si scrutand doar propria constiinta si fantezie.

Deci: de ce sa ne luam un amant? Daca avem deja un consort, un titular de contract, de ce avem nevoie si de banca de rezerve? Sa zicem ca omu’ e om normal: are minim doi neuroni conectati, stie si vreo 100 de cuvinte nu doar onomatopee si interjectii, are doua maini si trei doua picioare, poseda un salariu minim pe economie si are vicii rezonabile, nu mai mult de 2-3 pachete de tigari si 2-3 sticle pahare de vin pe zi. Ce-i mare lucru sa-l hranesti, sa-i speli sosetele si sa-i zambesti din cand in cand, cat sa vada ca nu esti chiar stirba, ba ai toti incisivii la locul lor? Daca nu te bate, nu te injura in clar, se pricepe sa schimbe un bec, sa repare o priza ba stie si sa faca integrame pentru avansati si-ti da si cardul cat sa faci  piata pentru gatit(ceapa, cartofi, margele, farduri, rujuri…) atunci esti o norocoasa. Si chiar daca nu-i tocmai un lord cred ca poti sa ai o viata tihnita si sa-ti faci treaba cu el. Nu?

Dar sa zicem ca as fi eu cea mai norocoasa femeie din lume si mi-ar iesi in cale un mascul SF, de-ala modificat genetic dintr-o combinatie de creierul lui Einstein, muschii lui Tarzan, fundu’ lui Van Damme, zambetul lui Bruce Willis, vocea lui Bocelli si vrajeala lui Copperfield. Poti sa dai cu piciorul la oferta? Eu, de fraiera ce sunt, as da. Adica de ce sa-mi complic eu existenta pentru cateva clipe de admiratie si extaz? Sa ma chinui sa inventez motive pentru plecatul frecvent de acasa si sa-mi fortez memoria sa nu uit ce naiba am mintit? Ca nu poti sa zici ca mergi la cosmetica din doua in doua zile pentru epilat mustata, nu se regenereaza nici aia asa de repede.

Si oare n-as fi mai nefericita daca ar trebui sa oscilez vesnic intre parfumul suav  „de firma” si cel mai putin suav al cepei prajite, sau intre lenjeria sexy de matase neagra si budigaii tetra? Cum sa vii din bratele amantului si sa alini febra musculara a amaratului care a spart un camion de lemne acasa? Cum sa schimbi capsunele cu sampanie pe micii cu mustar? Asta nu-i fericre, bre, daca esti cu trupul intr-o locatie si cu sufletul in alta! Mai bine integrata in absolutul banalitatii cotidiene decat dispersata in universul fanteziilor erotice!

Si-apoi eu sunt fidela, nu tanjesc dupa muciomeni! Ma lasa rece Brad Pitt cu pletele lui nespalate si ochii de guvide fiert. Daca inima mea s-a agatat de Bruce Willis ca un scaiete de izmenele unui cioban, apoi acolo ramane! Asta e, n-o sa vina Bruce pe ulita mea niciodata sa-mi demonstreze ce greu de ucis e dar pot sa-l aduc eu, in subconstient , de cate ori vreau. Si daca mai astept sa-mi cheleasca consortul, ii rad si mustata si sting si lumina pot sa-mi traiesc fantezia din plin. Va dati seama ce penibil ar fi sa incep sa strig, intr-un moment de fericire „o, Brad”! Sau, si mai rau, „o brad frumos, o, brad frumos”? Ar zice omu’ c-am ramas captiva in atmosfera craciunului, ca bradul s-a dus de mult, nici bomboanele n-au mai ramas de el. Pe cand cu „o, Bruce!” o scot mai repede la capat, zic ca m-am inecat tocmai cand voiam sa zic „o, bruta mica ce esti!”. :))

Nu, dom’le, amorul extraconjugal e prea complicat pentru mine. Asta e, o sa mor femeie fraiera si monogama…Ce ziceti, doamnelor, gaina vecinului vi se pare mereu curca si va atrage? Sau cocosul din ograda proprie vi se pare un vultur daca va uitati cu drag la el?

Aceasta postare e un pamflet. Orice asemanare cu fapte si personaje din realitate e absolut intamplatoare.

-oaaare-oaaare-oaaareeee…

Bai, ecou, tu ce te bagi in vorba? Doar am spus ca nu-i nimic adevarat, totu-i poveste!

-eeestee-esteee-esteee…

Bai, taci, ca-ti dau una de zbori pan’ la Buzau!

-zaaaau???

A tunat si i-a adunat

Noapte alba. Garda linistita. Luna plina. Inspiratie…ioc.

Ma mananca degetele sa scriu dar neuronii refuza sa insaileze o idee coerenta. Asa ca apelez la planul be), adica fac putina arheologie prin sertarele blogului.  Am stiut intotdeauna ca nu-s la lecturi obligatorii pentru toti aspirantii la Academie dar nu incetez sa ma minunez ce fauna ciudata imi intra prin ograda. Multi nebuni naviga pe net si multi sar gardul la mine. Oi avea eu gardul mai colorat? O fi pus cineva un afis cu „depanam creiere defecte”?…

Ete ce-am gasit la ultimele cautari:

–ce tratament este pentru gadilat in gat. Stiu si eu, poate un scarpinat cu peria de wc sau cu cea pentru spalat sticle ,daca aveti un gat mai gingas?!….

–inmormantarea lu fresu din balcesti valcea. Ma scuzati, n-am avut invitatie, am ratat evenimentu’!Da’ de care fresh era, de portocale?

–pacalesti baietii cu zeama de lamaie ca esti virgina. Sa mor eu, am trait degeaba, ca p-asta n-o stiam!Adica daca le dai sa bea zeama de lamaie se matolesc asa de tare ca nu mai stiu ce numar de ordine au avut si traiesc cu impresia ca-s „number one”? Misto!

–harley zaibar. Pe zaibar il cunosc, cu harley n-am avut de-a face. Cautati in alta parte…

–dumnezeu si o camera goala in care se afla o minge. Profund, dom’le, profund. Asa de profund ca n-am inteles nimic.Poate ca dumnezeu e la vestiare si se pregateste sa intre cu mingea in teren?

–se pot angaja oamenii care aud cu o singura ureche? Pai daca se poate angaja el, acul, care are o singura ureche din nascare de ce n-ar putea si un om? Uite, la STS, la interceptari cred ca-i suficienta o singura ureche…

–a murit sase cai frumosi. Toti sase odata? Asta-i genocid, nenica…Sau asa il chema pe seful de trib, Sase-Cai-Frumosi?

–cuvinte cu ficat. Pateu, drob, ciroza…

-merge pantalonii de trening cu cizme cu tinte? Botezatule, tu ce zici, merge?Eu zic ca merge, dar numai la frac!Si cu tinte de darts!

–sunt o fata frumusica si la cur. Ma scuzati, asa se lauda fata asta.Probabil ca n-are hemoroizi, cum nici pe creier nu pare sa aiba vreo denivelare…

–vizualizare vieti anterioare. Bai, pentru citit in globul de cristal am tarif separat, da?Ca trebuie sa mananca si gura mea o shaorma!

–vantul in limbaj medical. Ca numai de basini te intereseaza, de-un taifun sau uragan, nu!Flatulentule!

-tiuit in urechi de la fistic. N-are, bre, fisticul nici o vina, si-o fi facut vreun greiere cuibar acolo, ca eu mananc tone de inghetata de fistic si nu-mi tiuie nimic! Ei, putin intr-o ureche sunt si eu, da’ nu cred sa fie implicat fisticul in treaba asta…

Cam astea sunt perlele din ultima vreme. Asa-i ca toti intelectualii vin la voi si mie mi i-ati lasat numai pe „eminentii” astia? Sa va creasca voua IQ-ul si mie traficul! 🙂

Supararile zilei

Sa-mi bag:

-banii la FNI(nu la FMI ca aia mi-i iau si nebagati undeva!)

-glezn fina in sosonii uzi.

-degetu-n nas dupa ce-am raschetat cutia cu piper macinat.

-cererea de emigrare in Congo.

Mi-as mai introduce cate ceva dar sunt prea nervoasa ca sa caut metafore acceptabile si prea doamna ca sa renunt la ele si sa vorbesc slobod. Asa as slobozii niste vorbe de duh neacademice! Am nervi. Muuulti nervi! Poate am devenit prea sensibila, mi-e greu sa trec la faza de „mai da-i in puii pupezei”, adica sa nu ma oftic. Si ma oftic si pe mine ca-s asa de ofticoasa!

Mai intai ca ma enerveaza rau netul. Ca de obicei, merge cu cocoloase. Ma, n-are careva rasaduri de net sa-mi plantez singura in gradina, sa-l ingrijesc cu rabdare si sa creasca maaare si puternic cat sa nu-l darame orice stranut? Ca tot e vremea blanda, poate se face si scot si la taraba…

In al doilea rand m-a ofticat rau o persoana dubioasa si care triseaza ca-n codru la jocuri on line. Adica eu chiar muncesc, transpir, ma chinui sa fac niste scoruri demne de o „eminentza” si ea vine si baga din burta niste scoruri imposibile. Macar daca erau realiste, ca ma ambitionam s-o bat si asa dar ea nu, pune niste utopii. Ba le pune si la jocurile care nu adauga scor, daca va inchipuiti asa tupeu! Imi pare rau ca nu ma pricep la IT ca zau ca „spargeam” serverul si-i stergeam toate scorurile. Ete cum am muncit eu degeaba toata ziua! Si sabotata de net si de trisori!Pai cum sa nu-ti bagi „log out”-ul in el de site de jocuri!

Si in al treilea rand m-a mai bazait si-o barza. Bine, sa-i zicem „barza tropicala” ca e mai bronzata dar tot zburatoare si aia. Cu barza (care era mai mult un vultur spre pterodactyl) n-am nimic doar ca m-a lasat fudula de urechi cu atata taraboi si-a mai adus si-un pui tavalit(fara nici o vina el, saracul) care mi-a dat ceva emotii.

Acu puiul e bine, netul da semne de insanatosire, scorurile mele bune s-au dus pe pustii… Numai eu mai caut ceva de bagat si nu gasesc. Cred ca-mi bag ochelarii in geanta, imi strang jucariile si plec acasa. Abia astept sa beau o bere cu lamaie si sa ma relaxez. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Ariel si Miorita

Muri si nea Sharon. Adica muri definitiv, ca asa, partial, era cam mort de vreo opt ani. Cat timp a fost in activitate n-am fost inscrisa in fan-clubul lui, ba dimpotriva, il consideram un amestec de tiran si terorist. Dar acum, ca mi-am mai schimbat si eu viziunea, ca m-am uitat mai atent la politica lumii si la situatia dificila din Israel, nu mai sunt asa radicala. Intr-o lume dura, in care numai cel puternic supravietuieste si in care esti inconjurat numai de dusmani e cam greu sa te tii de politeturi si amabilitati.

Nu vreau sa-i aduc nici critici nici laude lui Ariel Sharon. Va ramane o personalitate controversata, cu multi prieteni dar si cu multi dusmani. Dar va ramane o personalitate care a scris istorie, atat ca militar gata sa intre primul in lupta (ca doar de-aia i se spunea „Buldozerul”) cat si ca politician devotat pana la capat tarii lui. O tara nescrisa pe nici o harta pana ce o mana de oameni darji n-au cladit-o din nimic, doar din pamant sterp si sange. Nu stiu daca evreii sunt sau nu „poporul ales al lui Dumnezeu” . Sunt cu siguranta poporul cel mai tenace din istorie, cel ramas in picioare dupa aproape trei milenii de robie, cel trecut prin foc si renascut din cenusa. Toata admiratia pentru evreii de rand dar si toata repulsia pentru unii reprezentanti ai lor, elita din umbra, cei care si-au cladit averea, puterea si marirea pe un munte de cadavre! Ei, dar nu despre evrei voiam eu sa vorbesc aici.

M-am gandit o clipa ce personalitate contemporana din Romania ar merita efortul de a-l mentine opt ani in viata , conectat la aparate, numai pentru a nu ne pierde un simbol. Zau daca am gasit vreunul! Ferice de natiile care au lideri demni de admirat si de urmat! Si vai de cei ce sunt condusi de niste lupi turbati sau de lupi in blana de oaie!…

Ganditi-va o clipa: ce s-ar alege de poporul roman daca azi ar fi stramutat cu totul intr-un deset ostil daca noi nu suntem in stare sa progresam stand intr-un colt de paradis? Si cat de repede ne-ar nimici pietrele unei Intifade daca nu suntem in stare sa param nici macar niste vorbe defaimatoare?

Of, mai bine eram noi un „popor ales”, ca la martiriu ne pricepem! Doar ca la noi nu-i vointa in exces ci prostie si resemnare. Ce sa-i faci, unii cu Buldozerul, altii cu Miorita!…

Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita

Ciudate conexiuni se nasc in mintea omului! Articolul de ieri m-a dus cu mintea la o intamplare de acum muuulti ani, pe cand lucram la celalalt spital. Sa va povestesc si voua…

Dupa cum stiti, noi, cei din sistemul sanitar, suntem obligati sa ne facem analize periodice. Nu ca ar fi cineva foarte grijuliu cu sanatatea noastra,poti sa faci linistit infarct sau accident vascular cerebral, nu se supara nimeni, eventual se aduna repede banii de-o coroana sau numai de-o jerba daca-i inainte de salariu… Dar n-ai voie sa trasmiti boli altora. Poti sa le ei si sa le pastrezi, numai sa nu dai mai departe.

Deci, anual, ne luam sange, facem EKG, radiografie pulmonara, ne bagam batu-n nas, in gat, in…nu, in alte parti nu ne bagam batu’, asteptam sa iasa produsul finit singur si pe urma recoltam. Dar ce te faci cand produsul refuza sa mai iasa si laboratorul n-are timp sa te astepte?

Cam asa am patit si noi atunci.A venit igienistul, ne-a pus coprocultoarele pe birou si a zis sa le ducem a doua zi, de dimineata, la laborator. Ptiu, drace, de unde scaun, ca abia „tapisasem” unul si pe saptamana asta nu mai venea nici un tamplar! Beau doua cafele, le diluez cu trei pahare de apa.Nimic!Matele mele erau in greva, refuzau sa proceseze ceva. Si stand si scremand meditand imi vine miros de mancare de la bucatarie. Zic sa ingurcitez ceva, pentru stimularea peristaltismului intestinal.

La oficiu, in galeata, era tocana de cartofi. Peste imaginea tocanei s-a conexat instantaneu imaginea coprocultorului.Se asortau de minune, erau din acelasi film! Asa ca-mi iau intr-un castron, ma duc in cabinet si pun cu generozitate in coprocultor avand grija sa aleg mararul. Si-apoi ma palaste un fair-play de zile mari si zic sa fac o fapta buna, sa iau probe si pentru colegele mele. 👿 Umplu toate coprocultoarele, le etichetez si las vorba fetelor ca am rezolvat problema…

Peste vreo trei zile, tot in tura mea, vine igienistul , cam verde-albastru. „Avem o problema!”zice Ei, lasa, ca si Huston a avut si a rezolvat-o… Primul gand e ca i-a iesit vreuneia dintre noi ceva nasol in sange, vreun puiut de spirocheta datatoare de sifilis. Nu, nu-i asta problema, e mai grav! Mai grav? E cu SIDA? Nu, e cu epidemie de ceva nasol, digestiv, ca au iesit mai multe coproculturi contaminate cu oarece balauri. Mai multe, nu toate? ma mir eu.

Omul o tinea una si buna ca avem o epidemie, eu insistam ca nu se poate, ca e o greseala de laborator. Dupa multe controverse n-am incotro si-i spun adevarul: n-a fost kkt, a fost tocana!Mai tragic, daca a fost si mancarea contaminata? N-a fost, bre,am pus eu cu grija in toate flacoanele. Suparare mare pe igienist, mai mare pe laborator, ca cica facem misto de munca lor… Si supararea cea mai mare pe Sefu’, care era si sef de sectie si director. Si care, medic exceptional dar o ciufutenie de om coleric care intai te bestelea, tipa la tine si pe urma te intreba cine esti. De exemplu suna din cabinetul lui in cabinetul asistentelor; eu, langa telefon fiind, raspund.

-Cutarica?

-Nu, sunt Adelina…

-Pai daca nu esti Cutarica de ce raspunzi?

-Pai daca a sunat!…

Si afland Sefu’ pozna ce-am facut decide sa penalizeze tot personalul cu 10% pe trei luni. Sunt gata oricand sa raspund pentru greselile sau prostiile mele dar nu sunt de acord sa sufere si altii, asa ca ma duc sa cer dreptate. Bat la usa lui, intru cam cu teama.

-Ce vrei?

Nu puteam sa-i zic ca „buna pace” asa ca detaliez problema

-Stiti, in legatura cu coproculturile…

-A, esti aia cu kktii! Numai prostii aveti in cap, lasa ca va lecuiesc eu!

-Sigur, domn’ doctor, aveti dreptate dar ,stiti… fetele n-au nici o vina, numai eu…

-Fi-v-ar kktii sa va fie, ca ma imbolnaviti de nervi. Nu vreau sa mai aud nimic…

Vreo zece minute ne-am ciondanit ajungand sa tipam vorbim cam pe acelasi ton. Cand aproape ragusise si epuizase argumentele  striga;

-Iesi! Asa ramane!Sa va saturati sa va kkti ce nu trebuie!

Ies, ce sa fac, dar ma mustra constiinta. Asa ca bat iar la usa, deschid timid, bag numai capul si spun:

-Deci ma penalizati numai pe mine, da!?!

-IEEESII!!!!

Pana la urma Sefu’ n-a fost chiar negru-n cerul gurii. Ne-a frecat ridichea, ne-a dat ultimatum sa nu se mai intample si n-a mai penalizat pe nimeni. M-a tachinat pe mine cateva zile strigandu-ma „Bai, Tocanita” si ne-a pus a ne repetam coproculturile la modul cel mai serios. Nasol, ca-n ziua ai au fost la masa numai macaroane… :))

Aceast fapta reprobabila pentru care imi fac „mea culpa” s-a petrecut demult.Intre timp m-am inteleptit, mi-au iesit doua masele de minte(care au si fost extrase) si a treia e proaspat inmugurita. Deci este exclus sa mai repet asa o grozavie.Siiiiigur ca da!!