Arhivele lunare: Februarie 2014

Martisor

Standard

M-am trezit cu sufletul greu. De-atata greutate nici n-am putut sa ma dau jos din pat pana la ora 10…Lasa, ca ma revansez maine cu harnicia, ca mi s-a terminat concediul.

De trei zile Yeti e dat disparut”a plecat la oaste si n-a mai venit”. Fata de predecesorul sau, Tiger, care patrula mai rau ca politia comunitara prin tot cartierul, Yeti nu-i un aventurier, nu se avanta mai departe de 2-3 case sau la vanatoare prin gradina. S-a mai intamplat sa lipseasca o zi sau doua cand avea invitatie pe la „nunti” dar la el foamea e mai mare decat amorul, nu poate sta prea mult departe de castronul lui cu bunatati. Dupa trei zile deja aveam ganduri sumbre. Stiu ce vecini „de treaba” am, era suficient sa-i fi miorlait vreunuia sub geam si sa-i tulbure somnul de frumusete si treceau la „represalii”.

Asa ca azi, cand m-am trezit, asta a fost primul gand: au trecut trei zile…

Dar cand m-am dus sa-mi iau cafeaua de la bucatarie, surpriza: Yeti infuleca de zor din boabele lui, mult prea ocupat sa ma salute asa cum face de obicei! Sotu’ imi spune ca a venit urland de foame (sau povestindu-si peripetiile) si e deja la a doua portie de mancare. Ba a cerut-o si pe a treia! 🙂

Asa ca am primit in avans cel mai frumos martisor: mi s-a intors Ratacitorul acasa! Bine, am mai primit unul, de la Sotu’, dar inca nu l-a livrat curierul deci voi povesti despre el cu alta ocazie. 🙂

Sunt asa de bucuroasa de martisorul meu blanos incat vi-l daruiesc si voua! O primavara minunata va doresc! Si toti pribegii sa nimereasca drumul spre casa…IMG_3200PS. Ca sa nu mai existe dubii precizez ca are ambii ochi de aceeasi culoare, efectul de „ochi de sticla” de datoreaza doar blitzului! Si maestrului fotograf. 🙂

 

Reconversie profesionala II

Standard

Ptiu, drace, ca muri USL-ul! Acu’ nu ca mi-ar veni sa-mi smulg paru’ din cap si sa port doliu vreo 40 de zile dar un mic regret tot am. Sunt ca taranul care avea o vaca schioapa, chioara, rapanoasa si stearpa careia ii dadea nutret in fiecare zi si-o injura ca e o pacoste si care intr-o zi gaseste vita moarta in grajd; stearpa-nestearpa, era vaca lui, avea si el pe cine injura si cine ii paste buruienile si acum ramane fara obiectul muncii. Da’ o sa supravietuiesc, cu siguranta, mai sunt destui de injurat!

N-am reusit niciodata sa fiu o fiinta ideala. Asa ca m-am multumit sa fiu o idealista. Adica o fraiera, stiu. Am avut si eu cateva vise care refuza sa moara si pe care si eu refuz sa le eutanasiez.

Unul a fost sa-mi fac propria casa dupa propriile planuri. N-am fost in stare sa fac nici un cotet de gaini dar planurile casei mult-visate stau inchise in seiful sufletului. M-am consolat cu ideea ca mai mult conteaza cat de bine si „acasa” te simti intr-o locuinta decat cum e ea construita…

Al doilea a fost sa scriu o carte.Nu mi se incheaga nici asta, am probleme cu demarajul. Dar ma consolez ca am scris destule slove pe blog cat sa iasa de-o carticica mica-mica, una de descretit uneori fruntea, un prospect la o vitamina de optimism…

Al treilea a fost sa vad lumea, sau cat mai multe din ea. Keops nu m-a primit in audienta dar macar am inspectat balconul Julietei si ma pregatesc si de-un vals acasa la printesa Sissi.Bun si-atat, mai plusez cu niste bai la Amara si-un namol la Techirghiol sa-mi consolez macar reumatismele…

Ei, si ajung acum la un vis perfect realizabil, clientela sa gasesc! Mi-am dorit mult sa-mi fac o firma de platit polite. Nu, nu defarsa-facuta-de-fiu-unui-tata_poze_haioase_prietenas.ro_ contabilitate, nici de recuperari de datorii. Ci una prin care sa ajut oamenii nedreptatiti sau umiliti sa nu ramana datori rau-voitorilor, sa aiba o minima satisfactie ca pot si ei sicana sau pedepsi. La asta cred ca m-as pricepe cel mai bine, asta e obiectul meu de studiu in lungile nopti de insomnii: dupa fapta si rasplata dar cu umor si fara cutite infipte in spate!Un fel de mixaj intre non-violenta lui Gandhi si sadismul comic al lui Benny Hill.Sa nu doara dar macar sa usture.

Ai un sef care ti-a mancat cinci ani din viata cu mofturile si arogantele lui? Vorbeste cu mine si promit sa primeasca in fiecare zi un buchet de flori o jerba; una cu doua panglici negre , cu regrete eterne si urari de drum bun si cu un biletel roz cu „azi ti-ai verificat franele la masina?” sau „gustul puternic si amarui nu face bine orisicui” pus langa ceasca de cafea aburinda.

Ai imprumutat cuiva bani, o suma destul de mare, si acum se face ca ploua, nici nu mai recunoaste ca i-ai fi dat ceva? Te asigur ca va gasi zilnic pe prag  o punguta cu doua monede de un ban si cu cu textul „pretul corect pentru un individ incorect” sau „atat iti mai lipsea sa-ti intregesti valoarea; nu solicit rambursarea de TVA.”

Te-a tepuit un escroc , te-a furat cu zambetul pe buze? Ma simt in stare sa concep zilnic un anunt de mica publicitate la rubrica Decese in care sa-i anunt trecerea in nefiinta: Onoratul domn X  a trecut la cele vesnice.Trupul lui a fost gasit sectionat la groapa de gunoi a orasului; s-a incercat reconstituirea lui dar lipsesc doua piese: obrazul si inima.Sa ne rugam pentru sufletul lui care salasluieste acum in stomacul vreunui sobolan si pentru onoarea pierduta prin gunoi!

biscuiti-oreo-cu-colgate-yammy_poze_haioase_prietenas.ro_1Astea sunt doar cele subtile si fara impact fizic, poate doar emotional. Nu spun nimic de laxative puse in ceai, praf de scarpinat pus in tricou sau unguente revulsive in budigai. Cum nu spun nici de o vidanja care ar putea deversa „accidental” incarcatura la usa unui…beneficiar!(eventual si cu aspersor!) Sau de niste oua clocite sau hansii proaspete plasate strategic in locuri mai greu accesibile in dormitor, pentru aromoterapie… :))

Gata cu ideile, ca-mi fura altii „patentul”! Asta e doar arsenalul din vitrina, artileria grea e sub cheie si se adapteaza dupa cerere si oferta. Iar pretul e de super-oferta, „oferta de lansare” ca sa zic asa:ieftin, aproape gratis. Ma multumesc si cu un zambet, desi as prefera un ranjet maaare de satisfactie. Amatori??

Otravuri colorate

Standard

Cateodata parca as vrea sa traiesc in vremuri apuse in evul mediu de exemlu, cand orice divergenta se putea rezolva cu un duel sau un turnir. Cel care ramanea in picioare dupa batalie era declarat invingator, dar cu conditia sa respecte regulile onoarei si cavalerismului. Acum? Totul e haos, ipocrizie, diplomatie de maidan sau de alcov iar politica, cea care trebuie sa ne oranduiasca noua viata, e un pumnal otravit ce ni se infige in spate de catre toate taberele oricat de mieros ne-ar zambi in fata.

poze-haioase-guvern-contribuabilMi-e lehamite de ce vad si de jocurile de culise. Mi-e dor de dreptate si de onoare, singurele calitati pe care le cer unui politician; poti sa nu fii prea inteligent( o sa-ti iei consilieri destepti pentru asta), poti sa nu fii prea diplomat (mizez mai mult pe sinceritate, chiar daca uneori doare) dar daca esti un om corect si vrei binele tarii cu adevarat sigur o sa alegi cele mai bune solutii, n-o sa te cramponezi de orgolii de partid, de doctrine schimbatoare sau de „personalitati” mesianice.

Sa zicem ca maine ar fi alegeri. Si eu, ca si cetateanul turmentat al lui Caragiale, intreb ca prostu’: eu cu cine votez?

PSD ?Marturisesc ca la icoane rosi cu trandafiri nu m-am inchinat niciodata si nici nu m-au impresionat cei „saraci dar cinstiti” care au luat ocrotitor sub aripa baroni si baroneti care nu stiu ce-i cinstea decat daca „se cinstesc” cu alegatorii la un mic si o bere in campanie electorala. Cred in masuri sociale, suntem un popor saracit si cu mare nevoie de ajutor dar nu cred in firimituri aruncate drept pomana si poleite frumos in ambalaj de „protectie sociala” de cei care mananca icre negre la micul dejun si nu rateaza nici un carnaval, fie in Brazilia, fie la Venetia. Ca doar carnavalul e specialitatea lor, isi schimba zilnic mastile… PSD-ul e o caracatita rosie din ce in ce mai acaparatoare si care nu vrea sa imparta prada cu nimeni.

PNL ? Sageata albastrab liberala tasneste in sus doar pe sigla partidului, ca in realitate incepe sa semene cu un bumerang care-i va lovi la fel de vijelios cum isi luase avant la intrarea in USL. Cred in doctrina liberala, cred ca asa e cel mai corect, sa-l ajuti pe om sa prospere ca el, la randul lui sa-i ajute pe altii. Dar de ce sa-i ajuti numai pe ai tai? Si de ce mirajul tronului si a altor divane iti intuneca mintea si te apuca isteria denuntand acum toate compromisurile la care ai fost atunci partas? De ce n-ai tipat atunci ca ars ca tu esti integru, nu te lasi manjit pe mantia alba ce va flutura glorios in curtea Cotrocenilor? Halal integritate!

PDL ? Poate doar sa ma loveasca un meteorit in frunte si sa am o amnezie totala, sa uit cine mi-a injumatatit aproape leafa, m-a obligat sa imi iau concediu fara plata (teoretic, ca practic am muncit dar neplatit!), m-a umilit repetandu-mi ca traiesc pe spinarea privatului, sufocandu-l. De sila PDL-ului nici portocale nu mai mananc, mi-e teama sa nu gasesc in ele vreun titirez BOCciu…

UNPR ?Adica niste nevertebrati care si-au cocosat coloana vertebrala ca sa sustina mereu „interesul national”? Niste vesnic „reevaluati” de cine a avut nevoie de slugi umile? Habar n-am care le e sigla partidului dar crec ca au destule stele in partid cat sa isi faca un Carul Mare; car le trebuie, ca de boi nu duc lipsa…

UDMR sau Partida Romilor ?Le pun laolalta, ca doar tot niste minoritati reprezinta, tot asa striga ca din gura de sarpe ca sunt discriminati. N-am nici o apasare pe suflet ca o sa ne ia ungurii Ardealul cum nici nu simt nevoia sa fac reverente in fata Casei Regale a Rromilor, astea-s mofturi, dar nici nu inteleg afilierea pe criterii etnice daca tot ne confruntam toti cu aceleasi probleme; ungur liberal sau rrom socialist nu se poate? Parca militam pentru unitate, nu tragem unii hais si altii cea…

PMP ?Adica, daca acum nu ne mai vand gogosi potocale ci mere verzi-albastre inseamna ca sunt mai buni, mai intelepti si mai devotati tarii? Hai, bre, ca si Alba ca Zapada tot cu un mar a fost ademenita si-a ajuns pe nasalie…Si-o fi schimbat Udrea parul (ca si-a lasat breton sa nu i se vada steaua din frunte!) dar nu cred ca si naravul. Mi-e mila de saracu’ Boc care n-a putut sa dea si el fuga sa se inregimenteze (ca-si pierdea scaunul de la primarie) si a trebuit sa ramana doar la fundatie; Ramaie, dara, la fundatie, da’ sa turnati ciment mai mult, ca are teasta rezistenta, ne-a dovedit tata-su cand l-a pocnit cu un ou in frunte!

PC ?Sa mor eu daca inteleg care-i doctrina conservatoare! Adica ce vor astia sa conserve? Poate doar niste imunitate pentru presedintele lor fondator…

Ecologisti ? Nu scuip pe strada, nu defrisez paduri, nu folosesc spray cu freon ca sa nu gauresc paturica de ozon dar nici nu ma las sedusa de farmecul si pletele domnului Cernea, chiar daca militeaza pentru drepturile persoanelor non-umane numite delfini. De ce delfini si nu ciori? Ca, cica, cioara ar fi cel mai inteligent reprezentant al regnului animal, singurul care poate confectiona unelte…

PPDD ? E frumos movul, mai ales cu aroma de Vatican, dar prea seamana cu capra neagra, adica e pe cale de disparitie dupa exodul parlamentarilor nerecunoscatori care au muscat mana care i-a hranit (si adus in parlament) si nici n-au platit amenda de un milion de euro la dezertare. Noroc cu madam Minca, care are inca viza de flotant in PPDD pana la urmatorul transfer si cu Condurateanu, singurul loial celui care i-a asigurat painea si audienta atatia ani.

Mai e cineva? Am strigat tot catalogul? Nu-mi spuneti ca i-am omis pe-ai lui Vadim, ai lui MRU sau ai lui Pavelescu, astia sunt cei care se trec dupa virgula sau la „etc.”

Dragi romani, va indemn deci sa mergeti la vot, sa va asigurati viitorul! Dar in seara dinaintea alegerilor sa va puneti busuioc sub perna, poate aveti noroc si visati care e candidatul care sa va merite votul si increderea. Eu stiu deja pe cine o sa visez: pe Bruce Willis! Ca el e cel mai greu de ucis din inima mea. Si-apoi n-a salvat el omenirea de atatea ori?…

Pasoptista

Standard

De azi sunt generatia „pasoptista”

Desi nu am suflat in lumanari pe tort

C-abia imi suflu nasul in batista

Si sunt zglobie ca un ochi de mort.

*

Trosnesc din coate, din genuchi, din umeri,

Crocanta sunt precum un vechi pesmet,

Iau de imunitate lamaia din trei beri

Si din rinichi scot perle la closet.

*

De o ureche sunt fudula dar nu-i bai,

Cealalta e mai vigilenta ca un SeTeSist,

In ochi am cate-o dioptrie, nu un pai,

Si-mi pica coltu’ gurii intr-un zambet trist.

*

Dar nu ma vait , caci inca mai respir,

Mai caut rime pentr-o poezie!

Ma doare capul, am un junghi, transpir?

Pai asta nu-i dovada ca sunt inca vie?

*

S-ajungeti, dragilor, si voi la anii mei

Mai intelepti, mai sprinteni si mai sanatosi!

Varsta e doar o cifra, anii nu-s prea grei

Cand ai in preajma oameni buni, frumosi!

502155

Reconversie profesionala

Standard

Ca sa ajung la locul meu de prestari in folosul societatii, la spital adica, traversez tot orasul de la un capat la altul. Si ce vad? Un singur spital la capatul drumului si vreo cinci dughene de pompe funebre pe traseu. De ce sa te mai chinui pana sa  apuci un pat de spital cand un cosciug ti-e oricand la indemana? Ca o cazare intre patru scanduri costa mai putin decat o spitalizare de trei zile…

Si m-am gandit eu ca, daca e sa raman vreodata somera, sa ma reprofilez pe servicii mortuare. O fi rentabil, e cerere mare daca tot apar astfel de pravalii.Barza aterizeaza la noi cam de 20 de ori intr-o luna, dar ala negru, de respira greu si cu coasa in mana e ocupat tot timpul…

Si cred ca m-as si pricepe la asa o activitate, am experienta in domeniu din frageda pruncie.

5Eram in vacanta la bunici, cred ca aveam vreo 9-10 ani. Intr-o zi, din neatentie, am strivit cu poarta un pui de gaina care abia isi schimbase puful in pene. Cand l-am vazut storcosit si inert m-a cuprins jalea si remuscarea. Doamne, ce pacat am facut, sa iau o viata frageda si nevinovata! Doamnee, cum mai pup eu clanta la poarta raiului?  Si da-i bocete…

Degeaba m-am cait amarnic, degeaba mi-am cerut scuze, ca puiul tot mort a ramas. Si orice mort trebuie ingropat crestineste, asa stiam eu de pe ulita satului. Nu mi-am pus problema daca puiul o fi fost sau nu botezat, deci crestin, eu stiam doar ca trebuie sa-l duc in „loc de odihna, in loc cu verdeata”. In traducere libera, in fundul gradinii!

Mai intai am cautat recipient corespunzator. Am rascolit camara, bucataria, nimic nu m-a multumit. Cutiile de conserve mi s-au parut inadecvate, nu stiam la varsta aia ca exista si sicrie metalice. In cele din urma am gasit cutia cu nasturi si papiote a bunicii, mi s-a parut perfecta, asa ca am lasat nasturii imprastiati si am ambalat puiul, pus frumos intre servetele, de ziceai ca-i marfa fragila, sa nu se sparga (ca parca nu-l sparsesem eu oricum, cu poarta!)

Mai vazusem inmormantari, ma mai cocotasem pe garduri sa vad alaiul de oameni indoliati,deci am gasit de cuviinta ca si decedatul meu nu trebuie sa mearga singur pe ultimul drum, trebuie condus cu respect. Sa invit vecinii la inmormantare nu mi-a dat mana, eram eu mica dar nici intr-atat cat sa nu-mi dau seama ca n-o sa-mi jeleasca nimeni puiul. Asa ca am decis sa fie insotit de fratii lui intru closca! Doar ca nici aia nu erau prosti sa se incoloneze de buna voie, degeaba i-am fugarit prin curtea de pasari…

Si atunci am transat radical problema: am luat un ghem de lana de la bunica (daca tot rascolisem prin papiote…) si am inceput sa leg puii de cate un picior, la distanta egala intre ei cat sa nu se calce pe bombeu. Se cheama ca am facut un fel de margele de pui, nu? :)) Noroc ca n-a fost firul prea lung, n-au incaput decat cativa pui si au scapat gainile si curcanii!

Cand pregatirile au fost gata mi-am luat mortu’ intr-o mana, sfoara cu puii in cealalta, am deschis poarta gradinii cu piciorul si am pornit cu alaiul dupa mine. Asa pui impiedicati n-am mai pomenit! Dar au stat la slujba de ingropaciune, priponiti de un boschete!Pus cruce, pus flori, tot tacamul.

Si dupa ce-am mai plans nitel cu vorbe dupa repertoriu cunoscut „unde te duuuuci tu, puuuiuleee, cui ii lasi tu pe fratii tai…” mi-am luat gasca indurerata si m-am intors in batatura. Dar stiam ca mai am ceva de facut, sa dau de pomana de sufletul raposatului! M-am dus la bunica si i-am cerut sa-mi dea niste boabe, ca-mi trebuie de parastas. „Ce parastas, mai fata?” s-a mirat ea, ca n-auzise sa moara vreun vecin. I-am marturisit bunicii greul pacat ca omorasem un pui si ca trebuie sa respect oranduiala strabuna. Bunica mi-a dat boabele (cum mi-a dat intotdeauna tot ce am vrut, fara nici o restrictie!) si m-a insotit in curtea de pasari, „la parastas”.

Zau ca a lacrimat si bunica !Ba si-a facut si cruce! Ei, eu mi-am dat seama mult mai tarziu ca erau lacrimi starnite de efortul de a-si innabusi hohotele de ras cand a vazut puii insirati pe sfoara…A ras ea destul cu vecinele cand le-a povestit ce nepoata evlavioasa are…

In concluzie, deoarece am dovedit de la o varsta frageda ca ma pricep sa organizez evenimente funerare, pot sa ma reprofilez? Si pot sa trec aceasta experienta in CV?  Pe cea in care eu am jucat rolul mortului v-o povestesc altdata. 🙂

Am fularul meu, sunt prizonier!

Standard

In vremuri cavaleresti exista un obiect mic, aparent inutil dar foarte important: batista. Daca o nobila domnita scapa batista din mana sareau toti junii cavaleri sa o recupereze si sa i-o inapoieze. Si nu fiindca domnita ar fi fost gripata si era pericol sa-si imprastie mucii contagiosi provocand epidemii, ci pentru ca asa functiona un cod nescris al bunelor maniere. Pentru un petic de panza s-au nascocit razboaie, s-au castigat turniruri. Eh, unde e batista de altadata? Acum duduile isi sterg nasucul carn si cu piercing cu batiste de hartie, cine sa se mai bata pentru niste maculatura?

parchetul-deschide-o-ancheta-in-cazul-tentativei-de-sinucidere-a-lui-adrian-nastase-26613-1Uitandu-ma la televizor bag de seama ca alt obiect vestimentar e azi foarte la moda: fularul. Mi-am amintit de sinuciderea ratata a lui Nastase si de modul caraghios in care l-au urcat in ambulanta cu gatul frumos ambalat in fular de firma. Bai nene, zici ca avea galci, nu un glont in gat! N-am inteles gestul, ba chiar mi s-a parut o culme a ridicolului, asa cum mi se pare cand vad o femeie simpla decedata, asezata in sicriu si impopotonata cu vreo palarie, ca asa a vrut familia, sa fie mai „cool”, desi ea n-a purtat asa ceva in viata ei. Sa vrei sa ascunzi o rana sub un fular e cel putin absurd.

Zilele astea am vazut , tot la televizor, arestarea lui Mircea Cosma, presedintele CJ Prahova. Acelasi tertip caraghios: mainile image-2014-02-11-16590135-70-mircea-cosma-luat-procurorii-dnainfasurate intr-un fular ca sa nu se vada catusele. Sa fim seriosi:poarta cineva fularul pe maini, ca un manson? nu stia toata lumea ca dedesubt sunt catuse? Nu-s deloc fanul lui Cosma si a neamurilor sale propulsate in politica, m-a amuzat imaginea, ba chiar mi-a dat un pic de satisfactie.Chiar daca n-au stralucit catusele in lumina reflectoarelor. Acu, cica e bolnav, saracu’, are probleme cu inima, trebuie sa fie operat. Pai daca era asa gingas si predispus la infarct de ce n-o fi stat el acasa, sa-si manance pensia linistit si s-a cocotat cat mai sus in administratie si politica? Probabil din acelasi motiv cu deputatul meu (nevotat de mine dar iesit victorios in alegeri in calitate de candidat PNL desi abia s-a inscris in partid la data alegerilor), pensionat medical tot din cauze cardiace dar care si-a dorit neaparat un scaun de deputat, sa-mi faca el mie bine cu forta si sa vada daca merdenelele de la bufetul parlamentului sunt mai bune decat cele vandute de patiseria lui… Oare asta are fular in garderoba?

In concluzie: cine vrea sa intre in politica e obligatoriu sa posede fular, nu se stie cand o sa-i foloseasca pentru camuflaj. Fularul e obligatoriu, cinstea si corectitudinea, nu! Ete, de-aia stau eu pe margine si carcotesc in loc sa ma arunc in lupta doctrinara:nu port fular!

Dreptul tuturor de a muri

Standard

Uneori imi vine sa-mi spal singura creierii.Asta daca i-as si gasi, n-ar fi un fel de vid dureros sub teasta… Dar parca i-as da putin in clocot cu sapun de casa, cu multa soda si i-as smirghelui biiiine la sfarsit, sa straluceasca de atata netezime. Sa patineze musca, nu alta!

In loc sa-mi screm mintea ce fac maine de mancare,  cum mai rezist 15 ani pana la pensie, cand naiba o rasari si asfaltul pe strada mea sau cum sa-mi fac o profilaxie pentru osteoporoza,pe mine ma framanta grija europenilor emancipati care si-au rezolvat toate problemele si le mai ramasese una singura pentru care tocmai au facut si un referendum: daca sa legalizeze sau nu eutanasierea minorilor de peste 12 ani la solicitarea lor! Si au legalizat-o! In Belgia! Unde eutanasierea adutilor era deja aprobata …

Stau si ma gandesc cum poate un copil de 12 ani sa ceara sa fie eutanasiat? Cam ce stie sau ce crede el despre moarte? Suferinta poate fi insuportabila, mai ales cand esti convins ca e si inutila, nu va duce la o vindecare. Sigur ca vrei sa pui capat suferintei, sigur ca iti cauti o iesie. Un adult, un om trecut prin viata poate intelege ca moartea e ireversibila, ca locul cu verdeata e un loc de odihna dar si un loc fara intoarcere. Dar un copil? Poate intelege el notiunea de „dincolo de viata”? Si daca pentru lucruri mult mai lipsite de importanta, ca un tatuaj sau inscrierea intr-o excursie sau competitie sportiva, se cere acordul parintilor, pentru eutanasiere lasam doar alegerea copilului si atat?

Pe de alta parte avem „marinimia” de a curma suferinta unui animal bolnav incurabil, ba chiar incepem sa ne extindem generozitatea chiar si asupra oamenilor maturi. Un cal lovit de o masina nu trebuie sa se chinuie; un batran paralizat sau cu dureri atroce nu trebuie sa se chinuie. Dar pe un copil il osandim sa se chinuie chiar si cand avem certitudinea ca ziua de maine nu va fi cu nimic mai buna decat cea de azi?Asta e dreptate? S-a intamplat sa vad de curand un astfel de copil chinuit si mi s-a rupt sufletul…

Nu sunt ipocrita, nu debitez citate cu vointa Domnului si cu „sa-ti duci crucea pana la capat”, nu cred in martiriul fara scop si fara utilitate. Deci sunt pentru eutanasiere! Moartea e normala, naturala si pe deplin acceptabila; degradarea, suferinta, descompunerea la vedere, alienarea zilnica, nu! Fiecare are dreptul de a pleca cat mai demn din lumea asta, nu de a putrezi sub ochii celor dragi si de a purta, pe langa suferinta fizica , si povara neputintei si umilintei.

9b76f8d5aa2f9308fb45b109a6fa3472Dar lucrurile imi par mult mai complicate cand vine vorba despre copii. Cum sa-i curmi suferinta cand nu poti sa i-o alini in nici un fel? Cum?? Sa-l ajuti sa moara? Sa-l lasi sa moara nemaiajutandu-l? Sa intorci capul si sa te faci ca nu-l vezi, nu e problema ta? Ca asta se intampla acolo, in Belgia si nu la noi? …

Dar daca maine m-ar chema si pe mine la referendum si m-ar intreba daca sunt de acord cu legiferarea eutanasierii ceruta de minorii de peste 12 ani??? Ce sa raspund?…