Lirica nocturna-pentru bloggari

Oralogiul bate noaptea jumatate

Stau la datorie si ma doare-n coate

Toata lumea doarme, numa eu n-am somn ,

Doarme si portarul , ca doar e un domn !

Au tacut cateii , chiar si cucuveaua ,

Barza e somera , deci imi beau cafeaua .

Bloguri prietenoase rasfoiesc incet

Si ma-mpinge muza sa scriu un sonet .

Nu am nici o tema , poate nici talent,

Insa noaptea-i lunga , sefu-vigilent-

Trebui sa ma vada cum stau la birou

M-a palit si foamea si-as manca un ou …

Merge si-o friptura , apoi cozonac ,

Frunzaresc prin bloguri , n-am decat Spanac

Bun ar fi si-un sanvis cu felii de ton

Dar imi  iese-n fata doar Un Neuron .

Ar fi bun si-un snitel de-ala vienez

Vienela doarme si eu salivez…

Probiu , probabil , sforaie incet

Bine ca nu-i Anti , n-am de ce sa-l cert. :))

Pe blog la Roxana e mare jihad .

Mi-a trecut de foame , ochii-n gura-mi cad…

Si la Radu Tudor lume serioasa

Eu , la ora asta sunt doar somnoroasa…

Trec sa las un like si pe la Gropar

Si mai dau o tura la Ciutacu-n ziar .

Las un semeseu si la Zerocrat

Si trec mai departe intrun mars fortat .

Greu mai trece timpul cand e bezna deasa ,

Of , ca nu se lumineaza , sa ma duc acasa !

Nu m-am rupt cu munca, ba mai mult am stat ,

Nici o barza chioara n-a aterizat .

Trece-o ambulanta ca un ozeneu

Tiuie sirena si mi-e capul greu .

Hai ca se vad zorii , doar putin mai am ,

Ca-ntrun film de groaza scrijelesc in geam .

V-am facut apelul bajbaind pe net

Cu un singur deget , singurul potent

Si-ati visat frumos c-am stat eu de paza

Cad la asternut , ca acu sunt varza !

Buna dimineata , beti-va cafeaua

Si cititi-mi blogul sa-mi faceti safteaua

Si de va e foame serviti fara teama

Ce-am gatit azi-noapte : din cuvinte , zeama !…

Aberatii la miezul noptii

N-am somn ; n-am nici stiuca. Am doar lene…

Pierdut talent literar , fara atestat si garantie ; semnalmente: figura cu figuri de stil , nas pe sus , sclipiri de geniu pe alocuri. Nu-l declar nul , sper sa-l recuperez.

Pierdut temporar simtul umorului , descoperir simtul ridicolului. Restul simturilor in amortire .

Ofer locuri de gazare , puteti folosi gaz propriu sau , contra cost , o gama bogata: gaze de sist , de esapament , de butelie , de fasole …

Vand oua de casa ; cele de gaina s-au terminat !

Oferim cursuri de echitatie , inchiriem cai verzi pe pereti .

Cunoscator limba romana nivel arhaisme si neologisme caut traducator regionalisme . Ne pogodim noi la pret !

Vand haina de piele de dama usor deteriorata la incheieturi ori de la molii , ori de la artroza .

Va doriti un copil sanatos , frumos , inteligent si cu talente artistice cu perspectiva unui viitor de succes? atunci folositi intotdeauna prezervativul !

Cumpar fiare ; pe Grivei nu-l iau chiar daca  tot cartierul ii spune „fiara turbata” .

Nu bateti saua sa priceapa iapa , e o iapa proasta , care nu stie  Morse !

Nu calcati iarba ! Levitati!

Vindem cartofi secound hand ; cei noi s-au terminat .

Cumpar bunavointa , ofer spaga substantiala sau plata in natura .

Nu va dati foc la valiza ! Daca e un chinez inauntru ?

Cine vrea sa guverneze/ Mai intai sa plagieze !

Ultra monden :daca vreti sa va sinucideti , aveti grija sa va asortati pistolul cu fularul .

Nu stiti ce-i programul „rabla”?/Baba cu chiloti de tabla.

Si-am incalecat pe-o sa/Si mi-am rupt nadragii-n ea .

Cine nu joaca , nu castiga ! Cine nu se joaca , se plictiseste.

Am batut campii! Asta se cheama violenta domestica sau salbatica ?

Punct , linie , puncte

Erau ca doi sori intrun univers stingher.Doua roti imense de foc ce nu -si stiau rostul , nu indrazneau sa-si reverse lumina decat inlauntrul lor. Si s-au zarit. Mai intai o privire timida, apoi o ocheada mai indrazneata ; un zimbet abia schitat…S-au atras fara sa-si dea seama, Soarele Sud alunecand spre Soarele Nord. Primul pas a fost sovaielnic , al toilea mai cutezator. Restul pasilor au venit de la sine si universul s-a facut mic , cat abia sa-i cuprinda pe amandoi. Cand palmele li s-au atins, toata lumina stransa in adancuri s-a revarsat , s-a contopit intrun singur soare ,un punct imens , incandescent. Tampla langa tampla , ochi in ochi , pas linga pas , si-au pornit drumul , o linie dreapta ce parea fara sfarsit. Visau aceleasi vise , citeau aceleasi carti , priveau aceleasi filme si paseau aproape plutind pe aceasi linie dreapta…

Si zilele treceau toate ca una si linia dreapta nu sovaia calcata apasat de pasii lor in cadenta. A venit o adiere de vant , a cazut o frunza intre ei; unuia i-a sovait o secunda pasul , altul a grabit usor ritmul fara sa-si dea seama.Palmele  au devenit mai reci sau mai transpirate si nu s-au mai vrut prinse ca intro rugaciune . Unul a privit in lateral , celalalt a intors si el capul si au vazut ca in jur traiesc si alti oameni , se scriu si alte povesti… N-au mai visat aceleasi vise si fiecare si-a cautat alte carti si alte filme si alte mici bucurii . Aceasi bataie de inima n-a mai fost de ajuns pentru amandoi !

Linia dreapta a inceput sa sovaie . Unul a facut un pas spre dreapta , celalalt a alunecat spre stanga.Si linia dreapta s-a transformat pe nesimtite in doua linii paralele …Fiecare pe noul lui drum , din ce in ce mai indepartat de drumul celuilalt. Si s-au tot dus , prins fiecare in mrejele altei povesti sau doar in propria singuratate , pana ce liniile paralele nu s-au mai vazut , au devenit sensuri opuse…

Pasul era din ce mai tarat , mai nesigur , muzica din jur se pierdea intro liniste aproape tanguitoare,  oamenii de alaturi ramaneau mereu in urma. Parca am mai vazut ochii astia , parca zambetul asta mi-e cunoscut si dansul acesta l-am mai dansat cu cineva ?! Incet au inceput sa se nasca amintirile , un dor de ceva  drag si pierdut. S-au oprit si-au vrut sa se-ntoarca dar pasii nu stiau decat drumul inainte , manati fie de orgolii, fie de neputinte . Greu le-a fost sa intoarca macar capul . L-au vazut pe celalalt departe , la capatul lumii , un punct mic , ca un soare stins si aruncat la gunoi.

Cum ar mai fi zburat intr-acolo , sa mai traiasca pentru o clipa macar senzatia  sorilor contopiti , sa se incarce de energia  palmelor stranse intro rugaciune de multumire !  Au ridicat piciorul sa paseasca dar s-au prabusit invinsi de oboseala drumului de unul singur .Soarele s-a stins definitiv intrun oftat…Prea tarziu…Povestea  lor s-a sfarsit in puncte de suspensie…

E minunat cand un punct se rostogoleste intro linie dar cand linia se imparte in doua linii paralele  , tot ce va urma vor fi niste dureroase puncte de suspensie…

Mai stiti cand ati intors pentru o clipa capul sau cand n-ati mai vrut sa tineti strans mana celuilalt?…

.   –   =   :    …

Eu nu vreau la Bruxelles !

Toata noaptea n-am dormit (aste e asa , o figura de stil , ca defapt m-am morfinat cu un antihistaminic si-am dormit neintoarsa) Gandurile negre nu-mi dau pace. Mai intai Nasu , care mi-a pus doliu pe suflet…Apoi chestia asta cu excursia la Bruxelles , mare excursie , domnule , de se inghesuie toti. Ce-o fi si cu Bruxell-ul asta nici o varza de el! Poate fiindca e all inclusiv si de 12 stele si cu covor rosu …Asa o inghesuiala la scara avionului nici la low cost nu s-a pomenit.

Ma gandesc si eu , ca tot poporul , cum o fi mai bine , cine sa se duca; s-o luam in ordinea numerelor de pe tricou, in ordine alfabetica , sa dam cu banul, sa dam cu bata…Daca eram eu responsabil cu imbarcarea la zborul spre  Bruxelles cui dadeam bilet si cui dadeam flit? Ca cine ma reprezinta pe mine?  Mult am mai analizat ,mi-am citit jurnalul pe ultimii 10 ani sa vad ce-am mai uitat , m-am uitat si-n gura unora sau altora…Si am ajuns la concluzia ca nu-l vreau nici pe Ponta nici pe Base ! Si nici un alt politician …Ca nu ma reprezinta , prea traiesc toti intr-o lume paralela , stiu doar din auzite cata jale si saracie e in tara asta.Nu cred sa fi dat vreunul din ei zi lumina cu sapa pe camp la 35 de grade pentru  cativa saci de grau. Si nici sa fi mancat mancare de la bucataria spitalului sau a  caminului de copii. Nu cred ca a stat cu orele la usa unei camere de garda sau s-a inghesui intrun autobuz de navetisti cu tabla incinsa si esapamentul pe post de fumigena.Si nici nu cred ca exista vreun politician care sa-si fi numarat banutii din chenzina sa vada daca-i ajung si de un kil de rosii si de medicamente. Deci asta cu „intelegem nevoile omului de rand ” s-o tina pentru campanii electorale.

Pai si atunci pe cine sui eu in avionul de Bruxelles?

Daca mi-ar face onoarea sa accepte sa ma reprezinte l-as trimite pe academicianul Dinu C. Giurescu.Cu el nu mi-ar fi rusine ,m-as simti si eu un pic european, un pic patriot.

La fel de onorata as fi sa mearga doamna Cristiana Anghel , ea cu siguranta stie ce inseamna foamea poporului asta.Un om dispus sa moara de foame din solidaritate sigur nu m-ar face de rusine , ar privi cu demnitate in ochii europenilor fitosi care vor sa-mi decida mie soarta fara sa ma intrebe , ca lasa , ca stiu ei mai bine…

Mi-ar placea si Claudiu Craciun ,tanarul protestatar care le-a mai dat odata clasa alora .Dar sa nu mearga singur , as umple avionul cu toti cei ce-au stat in ger atatea zile si au protestat si carora noi n-am stiut sa le fim solidari decat din telecomanda. Si as lua si niste lozinci cu talc de pe la noi, sa mai invete si Europa ce inseamna hazul de necaz si ca un popor care poate rade de durere nu poate muri!

N-ar fi rau sa trimit lotul de olimpici la diverse materii, cu medalii cu tot , chiar platind taxa de bagaje suplimentare.Ce mandra m-as simti cu consiliul european debordand de inteligenta romaneasca !

Imi dau seama acum ca mi-ar trebui cam multe avioane ca sa trimit la Bruxelles adevaratii mei reprezentanti dar eminentii aia mi-au atribuit doar un scaun.Nici macar un tron , asa cum ar merita emisarii mei.

Si uite cum sunt eu nevoita sa ma uit la un circ , in loc sa pun Europa cu botul pe labe si sa mai ramana fara cuvinte si madam Merkel , care a inceput sa ma cam enerveze! Parca i-ar fi lasat ma-sa continentul mostenire…Ca e mai rau ca administratorul de bloc , imi spune ea cata apa sa consum , sa sting lumina pe scare ca sa fac economie , nu conteaza ca-mi rup gatul  si imi si numara musafirii care-mi intra-n casa , sa mi-i treaca la intretinere.

Asa ca ce ma fac, ca-mi pleaca avionul gol.Daca n-am incotro si-i musai , ma sui eu, chit ca am rau de inaltime si nu merg nici cu liftul, dar maca eu ma reprezint mai bine decat variantele actuale. Si ii spun si Merkelitei vreo doua intre patru ochi ,nu s-o conving dar macar sa ma racoresc , fi-i-ar austertatea sa-i fie! Si daca nu pricepe, ii dau si semeseu!

Da, dar eu nu vreau sa merg la Bruxelles!Numai daca-i musai si ma trimiteti voi…

Semeseu pentru Nasu

NASULE,

Bag seama ca ti-au scazut gliceamiile intrun ritm galopant de-ai inceput sa te acresti asa! Consuma repede ceva bumboane sau macar miroase-le si revino-ti , preaindulcitule!

Ca nu stiu , zau , ce te-a apucat asa sa-mi infigi cutitu-n spate si sa-l rasucesti mai ca autofiletantele lui Florin in pervaz la bucatarie. N-am priceput ce te-a deranjat si brusc ai devenit asa laconic. Haide, pa , la reverere!… Ca aia doi neuroni ai mei au facut cucuie tot ciocnindu-se a neputinta sub cupola craniana , mai sa faca si scurt-circuit si sa ma lase in bezna.

Ete , eu nu sunt ca matale , ma explicitez ce vreau sa zic.Ca mult m-ai amarat, NASULEE , aproape ca mi-a trecut si pofta de mancare , am crampe la suflet , nu alta.Au, au auuu.

Stai sa te atac la coarda sensibila:

Nu m-ai dus matale , nasule, la altar si-ai jurat sa-mi fi ca un tata? Si acu ce faci, ma lasi biata copilita abandonata la marginea drumului. Ca daca mi-ai tinut chestiile alea de cununie acu trebuie sa-mi iei la schimb cununa de lauri? Taman cand gloria imi batea la usa si eu-i ziceam: asteapta putin sa ma dau cu ruj si sa-mi pun perlele, ca nu pot sa deschid asa , in neglijeu! Pe cine mai pun eu acuma , nasule, lider de fan-club? Si cine imi mai organizeaza mie sesiune de autografe?  Ca in matale imi era toata nadejdea , ca alt expert in logistica  , liste de cumparaturi si ciocolata de casa eu nu stiu…

Esti rau , nasule. De cand te-ai lasat de fumat credeam c-ai scuturat toata funinginea din cerul gurii, da ceva negru vad ca tot ti-a mai ramas. Oi,  Doamne , sau oi fi in sevraj? Ca daca-i asa vin eu si personal si accelerat sa-ti aduc un tiutiun , pornim imediat furnalul , numa sa fie intelegere si armonie. Si pace intre popoarele lumii!

Aproape ca mi-au dat lacrimile , ca am taiat ceapa si mi-am amintit de clipele frumoase de altadata.

Nici matale nu esti perfect , nasule. Nici prefect nu esti! Ca de cate ori am vanit eu la matale si-am mancat ciocolata de casa, ce crezi, ca mi-a placut intotdeauna? Da n-am zis nimicuta, ca era facuta de nasu… Odata a fost chiar moale , se intindea ca mucii de gripa aviara , da am mancat. E bun? Buun…sa mai faci ,nasule , ca-mi place.Si poate data viitoare iti si iese…

Si cand mergeam noi in concediu , sub deviza ” bere si cultura , da mai mult bere” am zis eu vreodata sa ne bem cafeaua la separeu de nefumatori? N-am zis , sa nu-i stric bucuria lu nasu , ca nasu e ca soarele , dupa el ne invartim toti , el ne lumineaza , el ne afuma. Mi-am dat si criza de astm pentru matale…

Si cand ti s-au umflat galcile sau ce ti s-o fi umflat ca nu mai stiu, da era pe baza de umflatura , cine ti-a facut injectii , nasule ? Si d-alea blande , fara bataie ; ca daca stiam ca ajungem la ” la revedere”  cu batatorul de covoare te anesteziam.

Si la Cosna , cine ti-a ascultat simfoniile nocturne noapte de noapte? Ti-am zis eu ca Pavaroti e mai bun? O fi , da nasu e nasu , nu se discuta si nu se contrazice. Doar se audiaza! Si ti-am mai facut si ceai! Acu pot sa ma razbun si cand o sa vii la Valeni sa te servesc cu o mancarica de ciuperci proaspete din gradina , culese dupa ploaie?  Ca am si marar si nici nu simti gustul de arsenic. Si nici galci nu mai faci…

Hai ca m-am intins la vorba , am zis ca-ti dau un semeseu si ti-am dat un lemeseu. Stiu ca ai fi preferat un LM simplu… Si eu preferam  un nas mai putin pretentios.  Ca am raspuns la niste chestionare?  mare lucru!

Da anu trecut de ce nu te-ai suparat ca m-au intrebat aia cu recensamantul si daca am baie si frigider , ba le-am dat si CNP-ul? Ca daca ziceai matale sa nu-l dau , nu-l dadeam nici cu pistolul la gat !

Avand in vedere cele de mai sus si luand in cosiderare depresia mea fireasca ce ma poate impinge la un act disperat de a-mi taia venele pe lungime , te rog , nasule , sa-ti reanalizezi pozitia si sa-mi dai repede de stire , ca n-am disponibilitate pentru apel in asteptare.

P.S. Daca nu-mi raspunzi, vezi ca te semesesc si maine , ca mai am credit pe cartela.

P.P. S. Daca nici asa nu merge iti dau numarul de telefon in direct , sa te asalteze toata blogosfera , sa te sune toti fanii mei .

P.P.P.S.  Nasu meu are valoare

Si-n cultura si-n parale

De-i batos si nu se-ndoaie

Ii dau un picior in ….usa!

P.P.P.P.S. Daca nu te-am impresionat cu cele scrise vin sa-ti cant sub fereastra in ritm de manele la turatie mica:

_Nasuleee, cui ma lasi tu , NASULEEEE!?

p.p.p.p.p.s.  Daca raspunzi afirmativ , sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa castigi la loto! Daca nu , crapati-ar faianta in bucatarie si stricati-s-ar aerul conditionat sa te bantui in cosmaruri nadusite!

Saru mana , nasulee , traiti-ar blonda si copilasii! Bagi like-ul sau trec la planul B ?

pst: AM ZIS!!

Leapsa de la Vienela-fara link, ca nu stiu cum se face:((

E prima mea leapsa, deci sa iau o piatra in gura…Bai, nu dati cu pietre, c-am glumit!

Asadar;

1) Ce crezi ca determina un om sa fie domn?

Glumind, as zice ca trebuie sa-l incoroneze cineva ” domna al tarii…”

Vorbind serios  domn e cel care se respecta pe el si pe cei din jur, care nu paraseste pe nimeni la nevoie si care are o noblete a ramanerii in anonimat, nu simte nevoia sa-si etaleze superioritatea, sa-i eclipseze pe ceilalti. Un domn mai mult se simte decat se vede.

2)Daca ar trebui sa alegi intre familie si persoana iubita pentru a fi fericita, ce ai alege?

Aici sunt doua variante.Daca esti necasatorita, e foarte simplu : categoric alegi persoana iubita .Stiu din proprie experienta ca familia in care te nasti nu-ti e intotdeauna un sprijin, ba dimpotriva. Mai rau e daca ai deja o familie (sot, copii) si apare alta persoana iubita. Atunci nu cred ca poti alege fericirea ta cu pretul fericirii celorlalti. Si nici n-ai fii fericita, te-ar macina remuscarile pana te-ar acri de tot. Deci in cazul asta cred ca familia e pe primul loc.

3) Ce fel de personalitate ai?

Sunt cel mai veritabil peste, adica dualista! Inot in ambele directii dar cotesc brusc si fara sa semnalizez, dupa cum imi spune intuitia ( de asta nici n-am carnet de conducere :)))

4)De ce unele persoane, atunci cand pierd persoana iubita, au impresia ca nu mai are nici un rost sa inceapa alta relatie?

Daca persoana a fost una deosebita , sufletul pereche, nu-ti mai reintrgesti inima niciodata ; e ca dupa infarct, apare cicatricea dar e dureroasa si poate ceda oricand. Daca persoana te-a dazamagit , oricat ai iubit-o, ti-e teama sa nu fii iar ranit , ca cine se arde cu ciorba , sufla si-n paharul gol. Dar eu cred ca viata ar trebui traita mai departe, nu ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic ci asteptand noi miracole.

5)Cum te simti cand ura te cuprinde?

Ca un monstru! Stiu cum e , mi s-a intamplat si nu doresc nimanui asta. Salvarea a venit tot din hazul de necaz; la inceput coceam planuri de razbunari sangeroase , apoi am descoperit ca e mult mai placut sa te gandesti la farse agasant , la umor negru…si anonim , bineinteles:)) Chiar ma gandeam sa-mi deschid o firma in domeniul razbunarilor comice sistresante dar neletale ca am potential maxim.

Gata! e bine asa?

Aceasta leapsa a pornit de la Aniela(nu stiu sa dau link) si a ajuns la mine via Vienela (nu stiu sa dau link)

Va multumesc!

Toata oboseala mi-a disparut brusc si ma simt dintrodata foarte importanta. Am sentimentul unei apartenente , a integrarii intro colectivitate pe care abia am descoperit-o dar care nu m-a respins. Azi am primit o invitatie la o intrunire a blogarilor de la o persoana speciala , Vienela (asa o cheama , nu e numele de scena cum credeam eu). E vorba de o cursa cu bicicletele , vreo 30 de km , dinspre Ploiesti spre Bucuresti. Pentru mine asta e imposibil ; intai ca nu stiu sa merg pe bicicleta nici cu roti ajutatoare.Al doilea ca sunt de serviciu si din cauza deficitului de personal din sanatate  si al varsatului-de-vant de care tocmai s-a molipsit o colega , nu pot sa fac nici un schimb de tura. Si al treilea ca acasa am santier , nu pot sa las totul balta si sa plec.  Ghinion de nesansa!  Odata in viata ma simt si eu importanta si atunci sortii imi sunt potrivnici.

Dar dincolo de toate astea invitatia m-a onorat. Nu c-as fi castigat eu cursa, ca nici linia de start n-o treceam pe doua roti , dar faptul ca cineva necunoscut si total dezinteresat s-a gandit la mine ca la una de-a lor m-a bucurat. Parca nu mai sunt singura intro lume ostila, am descoperit niste oameni onesti , plini de haz dar si plini de bun-simt , oameni obisnuiti , ca mine , care incearca sa priveasca lumea printre zambete chiar daca uneori in ochi au lacrimi.

Sotul meu m-a intrebat ce inseamna blogul asta pentru mine si unde vreau sa ajung cu el. Nu stiu daca m-am facut inteleasa cu raspunsul meu: vreau doar sa scriu, asta e refularea mea , iar daca ajung la sufletul si spiritul cuiva , cu atat mai bine. Cred c-am scris dinainte sa vorbesc, poate dinainte sa cunosc literele.Poate n-am talent si ma amgesc singura. Poate doar bat campii cu mai multa sau mai putina gratie. Poate chiar plictisesc… Nu e nimeni obligat sa citeasca tampeniile mele. Eu doar scriu! Am si niste manuscrise prin sertare dar n-o sa agasez pe nimeni cu ele.Deocamdata :))

Pana atunci ma ocup cu altfel de scrieri.Tocmai ne-au dat la munca sa completam niste chestionare de satisfactie personala; adica  , sa nu zici ca nu te-am intrebat!  Sunt anonime si se bifeaza raspunsurile de la foarte satisfacator la foarte nesatisfacator. Dar de ce sa bifez daca stiu sa scriu? Si am scris , frate , cu subiect si predicat si cu majuscule pentru chiori tot ce aveam de zis.Si o pagina de propuneri la sfarsit , ca atata spatiu am avut.  Iar la sfarsit m-am semnat ca sa n-avem dubii. Si nici vorbe la proces!  Cu sau fara autograf , cred ca ar fi stiut sefii mei cui apartine opera dar am vrut sa mi-o asum personal. Daca unora li s-o fi parut prea impertinenta s-ar putea sa nu mai am nevoie de schimb de tura pentru mars , sa fiu chiar foarte libera.  Ma angajeaza cineva? Ca scriu citet si relativ corect , bat si la masina cu un deget si fac si cea mai buna cafea! Si daca ma platiti bine poate si tac. Dar de scris tot scriu!:))

Traieste!

De cate ori nu vi s-a intamplat sa va apuce nervii ca vi s-a rupt o unghie? Sau cine n-a avut o criza de isterie ca ajuns pe peron tocmai cand trenul prindea viteza? Toti avem micile noastre nevroze sau picam in depresie pentru niste lucruri lipsite de importanta dar care , pe moment , ne par catastrofale. Mi se intampla si mie la serviciu sa mai vad cate o colega bocind ca a tipat seful la ea. Si atunci ma apuca , nervii nu pe sef ca asta e in fisa postului (sau prostului) ci pe colega ce-si intinde rimelul pe obraji pentru atata  lucru. Si nu pot sa ma abtin:

_Ce-ai , fata, ti-a luat casa foc , ai copilul bolnav in spital , te-a inselat barbatul c-o minora, de ce jalea asta? L a anu pe vremea asta o sa mai fie motiv de bocet?

-Pai la anul , nu, dar acum…

_Daca la anul nu o sa mai conteze , nici acum nu conteaza, e un fleac.

Prea suntem vaicareti , prea ne isterizam pentru orice de parca ar veni sfarsitul lumii. Pentru unii sfarsitul lumii e foarte aproape si nu-si mai fac timp de plans si nici de plans de mila. Imi povestea Copilu de seful lui di Germania care a aflat  brusc ,intrun moment senin al vietii sale , ca are cancer. La inceput a crezut ca e o raceala banala , dar fiindca trena si ii mai aparuse si un nodul la gat, s-a dus la doctor. Dupa investigatii amanuntite a urmat verdictul nemilos : cancer. Si nu unul mai bland, daca ar putea exista asa ceva, ci o forma agresivs , galopanta. Omul a intrebat ce sanse are si medicii i-au expus crunta statistica: procentul majoritar indica o supravietuire de maxim sase luni iar in cel mai fericit caz (cam 5-10%) ar putea trai doi ani. Si ca tabloul sa fie si mai dramatic va mai spun ca  omul avea cam treizeci si ceva de ani , un baietel de vreo 4-5 ani si o sotie insarcinata. Deci sanse minime sa-si poata vedea al doilea copil.

Ce credeti ca a facut omul ? Si-a smuls parul din cap de disperare? S-a retras la manastire sa-si astepte sfarsitul? Nici decum , ca el era neamt si nu studiase in scoala Miorita noastra! Si-a anuntat toti colaboratorii, le-a expus realitatea si prognosticul si au pus la cale strategia; daca el murea, nu trebuia sa moara si firma si munca atator oameni. Si-au impartit sarcinile cat sa stie fiecare ce are de facut. Apoi omul s-a preocupat sa-si maximizeze sansele.S-a internat, i s-a extirpat un lob al plamanului (probabil o metastaza) ,a stat vreo 10 zile acasa si a revenit la munca. Poate ca mai palid , dar la fel de energic si de pasionat de munca lui. Intre timp s-a interesa in toate partile si a aflat de un program experimental al unei clinici din Hanovra si a insistat sa fie acceptat drept cobai. Cred ca tineretea si optimismul lui au cantarit mult in includerea in program. Nu stiu ce tratament a facut ,ceva mai putin agresiv decat chimioterapia clasica. Aproape ca nu si-a schimbat modul de viata , existau putine constrangeri. Au urmat luni de terapie, multe teste multe asteptari… Rezultatele erau mai mult decat incurajatoare. In valtoarea asta a putut sa-si tina in brate si fetita nou-nascuta. Si sa se ocupe de afacere , sa calatoreasca la diverse conferinte, sa se intalneasca cu prietenii , sa-si ajute colegi,  sa-si plimbe cainele pe care il lua si la birou cu el…

La petrecerea de craciun de la sfarsitul dramaticului an a mancat si a baut cot la cot cu ceilalti colegi. Unul l-a intrebat daca are voie sa bea sampanie, daca-i permite boala. Si el i-a raspuns:

_Eu trebuia sa fiu mort de acum sase luni; fiecare zi traita peste termenul asta e ca un dar de la Dumnezeu , stiu sa-l pretuiesc si sa nu-mi bat joc de el.

De atunci au trecut cam 18 luni.Robert traieste , munceste, se bucura alaturi de familie, isi tine echipa unita. Copiii lui cresc fericiti , cainele semneaza condica  la birou, Germania iese din criza… Robert traieste fiindca a realizat ce usor poti pierde tot si cat trebuie sa pretuiesti fiecare clipa. Iar noi nu putem trai de teama ca ne-am putea rupe o unghie sau , Doamne fereste , sa tipe seful la noi.

O fi contand faptul ca Robert e neamt?

 

Ca la usa cortului

Rostogolindu-ma ieri prin bloguri am gasit pe cineva necajit ca prognoza meteo a lui Busu i-a stricat planurile de a merge cu cortul. Si mi-am adus aminte de ultima mea iesire de acest fel.Trebuie sa va povestesc, poate invatati ceva de aici.

Eiii, era demult, taaare demult. adica acu vreo 10 ani, in tineretile mele, cand ne-a palit un dor de aventura si curiozitatea de a testa calitatile masinii nou cumparate ( splendoare de Nova) si am decis sa mergem in padure cu cortul. N-am plecat prea departe, cam 20 de km de casa si nu chiar in pustietate ci destul de aproape de un sat cat sa auzim cocosii cucurigind (nu puteam sa zic cotcodacind). Am plecat impreuna cu parintii nostri spirituali (asa parinti…mai bine orfani :)). Nasu a imprumutat un cort, ca el e intotdeauna responsabil cu logistica, am umplut portbagasul cu tot ce am crezut ca ne-ar fi de trebuinta.si cu adrenalina pulsand in vene am plecat in expeditie. Am mers cat ne-a permis drumul semiforestier si ne-am oprit intro poienita de basm.

Descrierea locului, moment poetic: totul verde, ametitor de verde, pajiste cu floricele, un mic paraias intro rapa nu prea abrupta si  un caleidoscop solar mirific printre frunzele copacilor. Sonor: o arie completa din zeci de ciocuri freamat de frunze si clipocit de ape.

Am profitat de bietul paraias si am improvizat o mini-cascada pe care am botezat-o, ca sa le facem in ciuda celor din Busteni, Miorlaita, ca era cam anemica, n-avea sonor de urlatoare.Acolo am pus bere la rece.

Eu si Cristina, nasa-mea am zis sa incepem cu o plaja , desi veneam de la mare.Ne-am pus burtile in sus la soare si am inceput sa visam.Scurt vis, ca a trebuit sa ne ridicam repede caci trecea o cireada de vaci(v-am spus ca nu eram departe de sat).Le-am lasat sa treaca, ca asa e politicos si la unii vaca e animal sfant, apoi ne-am reluat locurile. Nici nu ni s-au incalzit burtile bine ca iar a trebuit s-o luam la fuga: treceau oile! Ele au lasat si urme ale trecerii, o poienita de masline.Am renuntat la plaja, ca era mai periculos decat pe autastrada, animata si animala padure ne-am ales si noi.

Am facut provizii de lemne sa avem toata noaptea. Nu ca am fi mancat la non-stop dar intrebasem niste ciobani daca sunt animale salbatice in zona si ei ne-au zis ca sunt si lupi si ursi.De ce sa nu fi zis, ca unde mai gaseau ei niste fraieri sa creada!

A urmat operatiunea cea mai importanta: montarea cortului.La teorie stateam bine dar practica ne-a omorat; oricum ansamblam betele mai mult de trei nu stateau in picioare.Cum il puneam pe al patrulea, cum se naruia tot.Curat urmasii mesterului Manole, dar pe derulare rapida, ca opera noastra nu astepta intunericul ca sa cada! Am incercat in toate felurile; si cu noi afara si cu noi inauntru…plus ca locul ales cred ca era cea mai tare roca posibila, diamant, ceva, ca nu se infigeau tarusii oricat se opintea nasu, Doru, cu suta lui de kilograme.N-a fost sa fie sa dormim in cort, asa ca am decis sa dormim PE cort, adica pe prelata intinsa.Noroc ca luasem o plapuma de acasa.

Cel mai naspa era cu mersul la boscheti.Odata ca nu se precizase care-s boschetii de dame si care de barbati si in al doilea rand ca ma duceam cu vezica plina de curaj dar cum trosnea o crenguta, cum o luam la fuga cu ismenelle in vine si treaba neterminata.Ca eu sunt pudica de ursi!

Am schimbat strategia si am decis sa pregatim locul de dormit in conditii de oarecare securitate. ceva ca la razboiul lui Doja , ca parca acolo am auzit eu de tabara de care in cerc.Am tras masina cat mai aproape de rapa, sa fim aparati pe flancuri ( nu asa faceau stramosii cand aveau de infruntat un dusman prea numeros, foloseau conditiile din teren in avantajul lor?) Fiecare a primit o arma de aparare in caz ca… Barbatii si-au impartit toporul si cutitul iar mie mi-au lasat o tava de inox si-o lingura , nu ca sa-i dau ursului cu lingura peste bot ci ca sa bat cu ea in tava , sa fac zgomot.(pai da, ca la zgomot si diversiuni ma pricep; sau or fi vrut sa fiu eu prima victima, sa le dau timp sa se salveze?)

Cand s-a stabilit ordinea in care dormim(ete, ca aveam si bilete cu loc!) Cristina a zis ca ea nu-i nebuna sa doarma in bataia ursului , asa ca s-a culcat in masina.Eu am zis sa ma solidarizez cu barbatii, sa nu-mi las sotul la greu, asa ca dorm afara, cu ei.De fapt imi era teama sa nu adoarma ei, asa ca trebuia sa-i inghionteasca cineva in permanenta. Locul meu era langa portiera masinii, urma Florin, sotul meu si apoi nasu, zimbru moldav care sa asigure ariergarda.In el era toata nadejdea, ca daca-l insfaca ursul manca pe saturate, nu ne mai rontaia si pe noi. Peste noapte mi-am dat seama ca nu de urs trebuie sa-mi fie frica, ci de nasi-mea, sa nu-mi dea cu portiera in cap cand pleaca la tufis.

Ce sa va mai povestesc, va dati seama ca n-a dormit nimeni, doar nasa care sforaia in masina.Cred ca de-asta nici n-a venit ursul!Eu am stat cu lingura in mana toata noaptea, Florin cu ochii pe rapa si nasu cu gura pe sticla de votca ca sa capete puteri sa biruie dusmanul.Singurul dusman a fost un tantar!

Cum s-a luminat de ziua, ne-am strans inventarul mult mai repede decat il insirasem si am tulit-o acasa sa ne culcam. Sa mor eu daca ma mai joc vreodata de-a indienii prin padure! Cat timp exista hotel , sa stea cine-o vrea la usa cortului!

Reteta zilei: clatite ecologice

A m promis ca revin cu sfaturi culinare. Azi va propun o reteta usoara pentru cei vor sa manance sanatos , adeptii curentului boi sau eco. Va recomand clatite ecologice usor de facut si de digerat fiindca toate ingredientele sunt de origine controlata.

 Deci:

Avem nevoie de cinci oua.Luati niste pui de o zi, va jucati cu ei, ii dragaliti, le dati hrana naturala nu concentrate cu steroizi, ii duceti si la pascut, ca iarba da culoare galbenusului.Asteptati cam un an si cinci zile si obtineti cinci oua ecologice , ingredient de baza al clatitelor.

Pentru un lapte de calitate alegeti o vacuta tanara, de maxim doi ani, o aduceti acasa si o ingrijiti cum se cuvine. Aveti grija ce soi alegeti, nu va infigeti la alea din Alpi ca nu e cine stie ce de capul lor, n-au castigat nici o competitie, nu sunt bune la matematica si s-ar putea sa va dea si lapte mov, ceea ce dauneaza aspectului estetic al clatitelor (asta daca nu sunteti adeptii flacarii violet).Mulgeti cam un litru de lapte si daca-l preferati semidegresat (pe motiv de colesterol) puteti sa-l faceti sprit prin adaugarea unui litru de apa , de preferinta de ploaie sa fie cat mai naturala.

Pentru faina luati in arenda un hectar de pamant , cultivati grau, dar nu-l ierbicidati ca se duce dracu toata naturaletea ci smulgeti buruienile cu penseta. Treierati , macinati si opriti un kilogram de faina.Cu restul, treaba voastra ce faceti!

Cu zaharul e mai complicat, nu va recomand sa mergeti pina in Cuba dupa trestie de zahar (nu cumva sa va intoarceti cu altceva , de exemplu cu niste trabuce havaneze) Asa ca facem putin rabat de la calitate si luati vreo trei linguri de zahar de la supermarket.

Esentele sunt optionale;ori radeti coaja de fructe (vedeti ca si tomata e fruct ,dar nu se rade, se cojeste) ori picurati esente din sticlute, ce arome doriti: Chanel , Dior, Paco Rabane…Dupa gust si dupa buget! Daca bugetul nu permite altceva puteti folosi si apa de toaleta, dar nu de cea deja trasa in scop igienic ca s-ar putea sa nu va placa mirosul sau compozitia.

Va mai trebuie ulei pentru antiaderenta.Daca n-aveti ,va recomandsa stati nespalati la cap vreo doua saptamani , dupa care frecati energic fundul tigaii de crestetul capului- cred ca atata grasime e suficienta.

Acu, ca aveti tot ce va trebuie, sa trecem la treaba!

In prealabil spargeti ouale; daca n-aveti prealabil, spargeti-le intrun castron.Trantiti fiecare ou si ziceti cu naduf :”te-am sprt,ba”. Nu va mai chinuiti sa separati cojile ca au calciu si calciul e benefic pentru organism.

Adaugati toate celelalte ingrediente , in ordine alfabetica,apoi incepeti malaxarea .Bateti pana obtineti o smantana groasa si un tel subtire de atata frecat.

Gustati , scuturati-va, borati si trceti mai departe.

Se aprinde aragazul, godinul sau focul de tabara. Puteti aprinde toata casa dar o sa vina pompierii si o sa va dilueze compozitia cu furtunul si o sa dati vina pe mine ca nu v-am dat cantitatile exacte si de-aia nu v-a iesit. Incingeti bine tigaia, pana iese fum; apoi turnati compozitia in tigaie , daca o mai gasiti prin atata fum.Daca nu, e ca la loto, pe baza de noroc. Rumeniti pe o parte, scrumiti bine, apoi intoarceti clatita prin arucarea tigaii in aer. Hei , am zis a tigaii, nu a casei, ca n-ati stins gazul la celelalta ochiuri! Daca o prindeti tot in tigaie meritati un premiu.Daca nu, cade pe jos , ca asa functioneaza atractia gravitationala , nici marul lui Newton nu s-a ridicat la cer. Daca nu va vede nimeni, luati clatita de pe jos, scuipati sa o dezinfectati si puneti-o pe farfurie sa o dati sefului sau vecinului ala de asculta manele toata ziua. Daca e cineva prin preajma, chemati pisica s-o manance si spuneti c-ati facut-o intentionat , ca era ziua pisicii si  n-are voie tort, doar clatite.

Lasati clatitele sa se odihneasca una peste alta pe o farfurie.Nu incercati varianta una langa alta decat daca aveti o bucatarie spatioasa.

Apoi le umpleti cu ce doriti, de la magiun de prune la dulceata de fructu-pasiunii.Daca sunteti bugetari tepuiti puteti sa le umpleti cu aer , adica le lasati neumplute.

Se impaturesc in patru sau se ruleaza ca covorul rosu dupa  decernarea Oscarurilor. Aveti grija cand mancati sa le pliati usor, sa nu va curga umplutura;daca sunt neumplute, nu e pericol, nu curg.

Mestecati incet , savurati pana la ultima inghititura (e posibil sa fie ultima daca n-ati respectat exact reteta)

E simplu,nu? Va injur „pofta buna!”

 

P.s.  Pana va aparea noua mea carte de bucate va mai pot da niste retete in exclusivitate, ca intre prieteni.Cereti , nu va sfiiti!