Dubla ratare

Ce scriu acum mi s-a povestit aseara chiar de catre personajul principal, om cam morocanos de fel dar care acum a fost savuros in indignarea lui.Deci:

Omul e un tip bine cunoscut in urbea noastra mare cat cochilia unui melc.Si se auzise acum cateva zile ca s-ar fi dus la cele vesnice.Nu stiu cine a lansat zvonul dar a prins si a circulat foarte repede, ca asa e in oraselele mici si dornice de barfe si senzational.Cum? ca l-am vazut ieri…Cum? ca arata foare bine, ii prieste pensia…Ba foarte multi sceptici l-au si sunat.Nu raspundea nimeni, deci nu prea e semnal pe taramul celalalt.Regrete, suspine sau ranjete de satisfactie, care dupa cum il cunostea. Doar ca Omul are prostul obicei de a-si neglija telefonul, nu raspunde decat daca suna cand il are in mana, altfel il cam arunca si uita de el, nu verifica niciodata ce apeluri pierdute are. Si cand era jalea mai in toi, se duce Omul la jobul lui si in drum se opreste la un en-gros sa-si ia niste fructe. Pe cand scotocea el dupa niste piersici mai zemoase , aude niste venerabile doamne dandu-si ghionturi „uite mortu, uite mortu”. S-a mirat el putin dar n-a priceput nimic. Cand ajunge la job, deschide usa si-si gaseste angajata socata si bocita toata;”N-ati murit?”   „De ce sa mor, bre, ce-ti veni?” Ii explica femeia ca asa umbla vorba-n targ, ca a tot sunat si n-a raspuns nimeni si ea deja se pregatea de jerbe si coroane. Verifica Omul telefonul care galgaia de apeluri pierdute. Ei, asta e , bine ca n-am murit si ia sa dau o tura pe bulevard sa ma vada lumea ce viu sunt, sa nu se inghesuie la parastas, ca stie toata lumea ce pomeni bogate face nevasta-mea!

Asta s-a lamurit repede, desi nu s-a aflat de unde a pornit.Bine ca n-a fost nevoie de dric!

Duminica s-a dus Omul constincios la votare. A stat la rand, a dat buletinul sa fie cautat pe lista.Si cat l-a cautat doamna cu lista, o alta doamna, cu exces de zel, pac! ii aplica abtibildul de votat. A, pai nu sunteti la noi pe lista, aici e strada X , pana la numarul Y, de la Y incolo tineti de alta sectie de votare. No, bine, ia Omul buletinul, fara sa bage de seama ca are si stampila pusa, si da fuga la cealalta sectie. Sta si acolo la coada, da buletinul, il gaseste noua doamna, semneaza si …”Sa vina seful sectiei, omul asta e infractor, a mai votat odata!” Abia atunci si-a dat si Omul seama de incurcatura si da-i explicatii si parlamentari.Pana la urma seful de sectie il trimite la cealalta sectie, sa i se dezlipeasca abtibildul si sa i se dea dovada ca n-a votat. Si iar face Omul drumul inapoi, iar sta la coada, iar parlamentari..Ia doamna de acolo buletinul, dezlipeste dovada si gata!  Bre, da-mi ceva la mana ca sunt in regula, sa nu zica aia ca m-am dat dupa colt si mi-am sters singur stampila. ..Ca n-avem ce dovada sa va dam. ca nu e nici o problema… In cele din urma ii scrie duduia pe un biletel un numar de telefon, sa sune seful de dincolo si sa i se confirme nevinovatia.Bineee…Si drumul inapoi la sectia de votare unde era arondat si in apropierea careia stationa o duba. Ups! ca n-o fi pentru mine, se gandeste Omul.  Nu, nu era, a dat buletinul,si biletelul pentru confirmare. A, nu e nevoie sa mai sunam, se vede ca nu sunteti infractor…Si, in sfarsit a votat!

La plecare, obosit si tracasat , trece Omul pe langa masina jandarmeriei si cugeta profund: na, intr-o saptamana am ratat si dricul si duba!

Eu ce sa-i zic acu? Daca n-a fost sa-i duc flori pe catafalc si nici  sa-l compatimesc pentru ancheta penala, macar sa-l felicit ca s-a straduit atata sa voteze. Sa traiesti, matale !Cred ca ti-a murit moartea si ti s-a spart ghinionul, zic c-ar fi bine sa joci acu la loto.Si, daca castigi, astept si eu o atentie, o maslina, asa, ca o pomana in avans…

De ce?

De ce,mama, m-ai nascut intr-o tara de kkt

Unde totul e minciuna, chiar si frunza-i plagiat?

Unde ulita din sat se viseaza-autostrada…

Doar o stem-am decupat si-acum totul sta sa cada!

 

Uite podul cum dispare ros de ploi si dus de rau.

Codrul, frate cu romanul, naste scanduri de sicriu.

Peste campuri, peste dealuri, creste mandra papadia.

Grau? Porumb? Asta-i poveste, s-a intelenit si glia.

 

Iar copii de-altadata ce mergeau voiosi spre scoala

Singuri stau in prispa casei mangaindu-si burta goala.

Au parintii dusi departe, slugarind printre straini,

Cu doi bani si o bomboana nu le-aprinzi in ochi lumini.

 

Tatii nostri au ridicat si spitale si uzine

azi sunt macinati de boala si n-au bani pentru o paine…

Iar bunicii-s suparati moartea ca nu-i ia odata,

Prea amara-i suferinta de-a cersi la  Inalta Poarta!

 

Nu mai canta lautarii si nici mierla nu mai canta

Si in jeluiri de clopot alta inima sta franta.

Ochii nu mai vad nici vise, pasu-i tot mai sovait

Ca sa-mi dai asa pedeapsa, spune-mi, mama, ce-am gresit?

Relaxare

Un week-end superb. Afara sunt 50 de grade, in bucatarie e si mai bine, vreo 150 grade.Imi intaresc musculatura mainilor mestecand in cratite si ma bucur de sauna gratuita.Nici nu-mi vine sa gust ce am preparat, am deja limba fripta. Gata! Sting aragazul, ce-o fi iesit, aia sa se manance si cui nu-i place sa tina post negru.

Ma duc in dormitor unde , chiar daca e cald, macar e umbra. Ma trantesc in pat, imi clatesc ochii in albul tavanului si niste senzori de durere de la nivelul pielii imi atrag atentia; la mana stanga am arsura de la uleiul incins starnit de strabunica paranormala, la cea dreapta am urma unui atac violent al unei albine careia nu i-o fi placut parfumul meu.Pe piciorul drept am niste hieroglife capatate aseara cand am fost victima colaterala in razboiul dintre motanul ce-mi statea in brate si cainele care  a vrut si el sa-si arate afectiunea dar fiecare a vrut sa-mi tatueze cate un autograf . Piciorul stang e inca integru; dar pana deseara, cine stie?  La televizor n-am ce sa vad, cititul mi-l rezerv pentru bloguri, mitinguri nu mai sunt, vreo treaba e exclus sa mai fac, sunt in greva de canicula, jacuzi n-am…Asa ca singura preocupare placuta si lipsita de efort fizic e sa imi fac planuri de concediu.

Peste trei saptamani intru si eu intr-o binemeritata si mult asteptata vacanta. Am asa un dor de duca…Doar ca nu stiu in ce directie s-o iau! Si nici n-as vrea sa-mi fac prea mari planuri si pregatiri, prefer ceva mai spontan. Si daca tot am intalnit pe bloguri atata lume plimbareata si bine documentata, m-am gandit sa va cer sprijinul, sa-mi dati ceva idei de concediu.Nici eu nu prea stiu ce vreau, n-am un tel anume. Stiu in schimb ce nu vreau si va spun si voua sa nu va obositi cu niste sfaturi  pline de bunavointa dar inutile.

Deci:

Nu ma trimiteti pe Coasta de Azur, ca nu-mi place la mare, nu vreau sa-mi parlesc epiderma fina si nici sa fac aerosoli si nici n-as avea rabdare sa stau cu ochii-n soare ore in sir.

Nu imi spuneti ce curat e in Alpi  si cata cultura la Viena, ca nu vorbesc o boaba germana si nu vreau sa ma doara mainile de atata  conversatie.

Las Vegasul nu e pentru mine ca mi-e frica de avion si iaht nu am si nici nu sunt amatoare de cazinouri, eu castig doar la table, acolo pot sa-mi dau doctoratul , fara plagiat.

Sa nu-mi vorbiti de minunata Bariera de corali; nu stiu sa inot iar scufundarile le fac cu simt de raspundere, adica definitive! Si bijuterii din corali am deja, nu-mi mai trebuie( asta nu inseamna ca trebuie sa-mi recomandati vreo exploatare in minele de diamant:))

Nu imi recomandati parasurism sau bungee-jumping, nu fac sporturi extreme, mai exact fac sport extrem de rar si atunci numa din mouse.

Nu vreau la biblioteca, chiar daca au aer conditionat , ca nu vreau sa-mi obosesc nici ochisorii, nici neuronii.Nici macar sudoku nu vreau sa gandesc!

Sa nu-mi vorbiti de trasee montane sau escalade, ca am doua picioare fracturate  si astm in remisie.

Scutiti-ma de concerte , ca sunt afona; rockul imi dauneaza la timpane, c-am avut otita cand eram mica iar opera n-o diger, nu inteleg de ce trebuie sa urli in loc sa vorbesti si mai dai si ochii peste cap ca intr-o criza de epilepsie.

Nu sunt nici fan agro-turism, nu ma intereseaza cum se mulge vaca, nici cum se face branza ci doar pretul de desfacere pe piata.

Turism balnear? Ei, ar cam trebui  dar inca nu vreau s-o recunosc, ma mai tarai cativa ani cu telescoapele ancrasate si pe urma o dau pe namoale si parafine.

Deci? ce a mai ramas? Sugestii, ceva aveti? V-as fi recunoscatoare si v-as trimite si vederi daca mi-ati da o idee de locatie decenta, mai montana daca se poate. mai in centrul tarii nu continentului  si unde sa pot sa-mi incarc si eu bateriile vreo saptamana. Astept cu interes mesajele voastre  si locatia castigatoare va fi premiata cu un suvenir( asta e plagiat, am furat ideea de la Nice, dar daca am recunoscut sper sa fiu si iertata:))

Leapsa lejera de week-end

Ce m-o fi apucat si pe mine sa scriu  chestii triste la inceput de week-end! Daca mie mi s-a facut de infrumusetat ochii cu ceva lacrimi cosmetice si terapeutice, poate altii sunt proaspat dati cu rimel si nu servesc…Asa ca-mi fac autocritica si schimb placa. In indelungata mea activitate blogosferica (cam vreo 2 luni cu indulgenta) am luat si eu niste lepse de la oamenii de bine si ma gandesc ca ar fi timpul sa-mi iau revansa lansand si eu o leapsa mica, de vara.Tinand cont ca mai e putin si se cracaneaza de ziua, n-am baut nici cafea, am si statia de bruiaj pornita( adica pacientii mei galagiosi), n-am putut elabora ceva sublim, la adevarata mea valoare. Am pus si eu, ca omul obosit de munca, niste intrebari simple pentru niste oameni relaxati.Vi le trimit cu drag, imi raspundeti numai daca va face placere.

1) Daca ai fi mare inventator, ce ai dori sa brevetezi?

2)Ai 10 lei in buzunar si esti intr-un oras strain; ce mananci la pranz?

3) Esti in centrul atentiei la un eveniment monden si ti se descoase rochia( pantalonii); cum reactionezi?

4) Esti la o toaleta publica, cineva deschide brusc usa si iti face o poza;care e primul impuls?

5) Te invita seful la nunta fiicei sale; ce ii duci cadou?

6) Te invit eu la ziua mea; ce imi aduci cadou?:)

Nici nu stiu cui sa i-o dau, poate n-o vrea nimeni, dar ma risc: Claudiu, Probiu, Spanac, Vienela, Ionut si tuturor doritorilor, cu drag.

Fara speranta

De  atata vreme ne certam ca istericii, ne-a cuprins febra politicii, spaima loviturilor de stat, stam cu sufletul la gura in asteptarea rezultatului la referendumul de duminica. Ne zbatem fara rost in niste probleme ce ne consuma prea multa energie dar pe care nu le putem rezolva noi si nu vedem marile drame ce se traiesc chiar langa noi. Orbiti de patimile noastre meschine nu mai avem ochi pentru adevaratele tragedii. Strigam lozinci, ii injuram pe cei ce striga altceva si nu-i auzim pe cei ce nu mai au nici putera de a-si striga durerea.Caci marile dureri sunt mute! Si noi devenim din zi in zi mai surzi si mai indiferenti…

M-am dus zilele trecute pana in sectia de pediatrie, aveam ceva treburi profesionale.Intru in cabinetul de tratamente si ma roaga colegele daca pot sa dau o mana de ajutor, trebuie montata o perfuzie unui copil cu o situatie mai dificila. Am crezut initial ca o fi vorba de vreun sugar mic si eu, fiind neonatoloaga, m-as putea pricepe mai bine, as avea mai multa experienta cu un pacient asa mic. Dar cand m-am intors cu fata spre canapeaua de consultatie, imi sta inima in loc: pacientul e un baietel numai piele si os, banuiam ca ar avea vreo sase ani dar aflu ca are unsprezece, e alb-straveziu, fara fir de par, capul ii pare imens sub palariuta de soare, iar ochii… Aici am inlemnit eu, cand am vazut ochisorii aia. Atata jale si disperare n-am vazut in viata mea( si sunt traita mult prin spitale, drama e un spectacol zilnic).Copilul plangea fara lacrimi, aproape fara sunete, era un geamat  scos de suflet, nu de niste corzi vocale. Nu durerea, care era crancena si pe care o indura de mult, il lasasera fara glas.Si nici teama de noi, cei cu ace si seringi pe care voiam sa i le infigem in trupusorul firav. Pur si simplu, copilul voia sa fie lasat in pace, refuza sa mai lupte, isi acceptase durerea, era resemnat ca un batran de o suta de ani care nu mai vrea decat sa se termine totul mai repede.

Mi-au soptit colegele ca era vorba de un cancer osos la bratul stang.Nu cred ca va puteti imagina, in cele mai negre cosmaruri, cam cum poate sa doara boala asta, e suferinta suprema pe care a lasat-o Dumnezeu pe pamant. Dupa atatea tratamente si perfuzii nu mai era loc sa-l intepi, venele se spargeau de cum le atingeai, avea o fragilitate vasculara careia noi n-aveam cum sa-i dam de cap, cred c-ar fi fost nevoie de o interventie mai complicata, la un spital de grad superior. Eu n-am indraznit sa-l ating, gandul de a-i produce o suferinta in plus( si fara nici un folos) mi se parea o crima. Si el repeta intr-una, printe gemete” nu mai vreau, nu mai vreau”. Nu se ferea, nici macar nu-si tragea mana dreapta( stanga era operata si imobilizata), le lasa pe asistente sa faca ce vor cu el, doar implora sa fie lasat in pace.

Mama era si ea in incapere, retrasa intr-un colt, fara reactie.Era a enspe mia oara cand se afla acolo, trecand prin calvarul asta. Cand doctorul a decis ca cea mai buna solutie ar fi sa-l transfere la un spital de urgente, intr-o sectie de chirurgie infantila, mama a refuzat si a plecat acasa cu copilul.Primul  meu impuls a fost sa o condamn, dar mi-au venit in minte ochii aceia rugatori, implorarea aproape muta de a fi lasat in pace si atunci am inteles-o pe biata femeie. Cine eram eu s-o judec, stiam eu ce avalansa de bolovani s-a prabusit pe sufletul ei?  Facuse tot ce a putut pentru copilul ei, de aici inainte nu mai putea nimeni sa faca ceva, doar sa incerce sa-i aline durerile. Dar nu durerile cele cumplite il coplesisera pe copil ci asteptarea in deplina neputinta.Sa astepti,ce? Sa mai treaca o zi si daca ai noroc sa te doara doar 23 de ore din 24? Si  sa vina iar o zi?

M-am intors la mine in sectie, mi-am sters lacrimile pe furis sa nu-mi stirbesc reputatia de Gigi-Duru si m-am bucurat de sarmalutele mele de pacienti , galagiosi dar sanatosi, cu un viitor poate nu prea roz dar totusi un viitor.

Dar de atunci nu trece o zi sa nu ma gandesc la sufletul acela chinuit pe nedrept si caruia i s-a furat orice speranta.N-am intrebat nimic de el, nu vreau sa aflu un raspuns trist dar foarte previzibil.Vreau ca macar in mintea mea sa traiasca.Inca sa traiasca…

Azi am fost blonda

Azi trbuia sa merg in „vizita de lucru”, cu imputernicire de la sindicat, la Inspectoratul Teritoria de Munca.Aveam de remediat niste nereguli la contractul colectiv de munca.Asa ca , impreuna cu liderul sindical, colega de-a mea la toate mitingurile si protestele, am plecat la Ploiesti. Am apelat la bunavointa cuiva , care ne-a dus cu masina, ca sa evitam canicula si sa ne putem intoarce repede. Am plecat mai de dimineata, la ora opt, pe la si jumate eram in fata institutiei. Ne lasa domnul amabil chiar in fata scarilor, ca noi nu prea stiam unde trebuie sa mergem , era prima interventie de acest fel.  Coboram pe trotuarul deja incins, admiram cladirea noua, numa sticla si marmura, citim ca scrie mare Institut teritorial, si intram, cu grija sa nu ne rupem gatul la cat de alunecoasa era pardoseala. Stiam la ce camera trebuie sa ajungem, etajul unu, camera trei. Ne bucuram ca nu-i aglomerat; hai, ca avem noroc, terminam repede.

La etaj, la camera cu pricina, numa pereti si usi de sticla, transparenta totala, usa larg deschisa, primitor.Inauntru, un domn dragut, zambet profesional.

_ Buna ziua, noi suntem de la…, am venit  din partea sindicatului, in legatura cu…, ni s-a spus sa ne adresam d-vs pentru lamuriri.

Omul se uita lung la noi, mirat sau admirativ(poate nu mai vazuse femei frumoase, he-he-he):

_Mai spuneti odata ce doriti?

Sigur, mai derulam odata banda: noi suntem…, am veni sa…, sindicat…, lamuriri….

!!!!!????!!!!

Scena din filmul mut; noi ne uitam la domn, domnu” la noi,  ne suspectam reciproc de retard mintal.

_Nu va suparati, unde aveti d-vs treaba?

Ei, culmea,parca nu se intelege!

_ La inspectoratul Teritorial de Munca !( de parca n-ai stii unde lucrezi, mai nene)

Domnul e tot un zambet, s-a lamurit:

-Aa, am inteles. Aici e inspectoratul teritorial, dar IN CONSTRUCTII!

Ups, azi am fost blonde, nici macar n-am citit literele alea mari si aurii de pe cladire pana la capatul titlului!

_Da? Ne scuzati ca v-am inseninat ziua…

In cele din urma am ajuns si acolo unde trebuia, am rezolvat ce trebuia si ne-am intors acasa. Inca-mi vine sa rad ce blonda am fost:)))

Un mare fasss…

M-am intors teafara de la miting. Mai bine nu ma duceam, nu mi-a placut deloc.Anost.Prost organizat. Fara vlaga, ca-ntr-o zi de post. Pff!

Uselistii astia de Valeni nu stiu deloc sa puna lumea in miscare, sa dea un imbold, sa insufleteasca masele. Macar sa fi dat cate o tzuica inainte, pentru stimularea entuziasmului si dezlegarea corzilor vocale.

Sa va povestesc, desi nu merita, dar altfel nu ma credeti ca eu chiar  am fost.

Actiunea incepea la ora 19, eu m-am dus cu o ora inainte, sa iau pulsul.Pulsul…lipsa!Moarte cerebrala! o zvacneala de doua babe si trei mosi vorbind de-ale lor, de reumatisme si hemoroizi. De la mine de la spital isi anuntasera prezenta mai multe persoane, toate dornice sa-i faca sefului mobilizator pe plac. Dar daca seful n-a mai participat fiind de garda, n-au mai venit nici ele, ca nu mai avea cine sa le bifeze de indeplinirea sarcinilor. Eu am zis ca merg cu mult inainte sa stiu cine va veni si nici nu-mi pasa, pot sa strig si-n cor si solo. Doar o colega, lider de sindicat, deci persoana implicata civic, s-a tinut de cuvant si-a venit.Deci reprezentantii spitalului, tusea si junghiul!

Aproape de ora stabilita s-a mai animat putin atmosfera, au aparut steagurile si autocarele cu cei din restul colegiului electoral, ca acu m-am prins si eu ca asta era miting faza pe colegiu .Hai, incolonarea! Si mergeti frumusel pe trotuar, nu aveti voie pe carosabil.Bre, glumesti! Ce e aia miting pe trotuar? M-ai chemat la plimbarea de seara sau la demonstratie? Era si mare distanta de mars, vreo 500 metrii, greu sa blochezi traficul…

Hai, fie ca voi, dar eu asa porcarie n-am mai vazut.Ii zic colegei: „fata, parca suntem cu cortegiu funerar, dar si acolo mai boceste cineva, aici e tacere de-mi tiuie urechile.” Ia mai bine sa tiui eu din fluierul personal adus de acasa, sa nu adoarma manifestantii si sa cada de pe trotuar pe carosabil si sa-i amendeze aia trei jandarmi vanjosi de ne escortau. Mai, lumee, ati venit nemancati ?  Ete asa se striga: JOS BASESCUUU! JOS BASESCUUUU! Asa,mamica, un pic de atmosfera…S-au pornit barbatii pe strigaturi, care ce avea in repertoriu, urari de bine si locatii exotice pentru iubitul conducator suspendat.

Mai mult a durat pana am traversat toti strada pe trecerea de pietoni, in sunet de claxoane care nu cred ca exprimau solidaritatea:) Am ajuns la destinatie, in parc, cu soclul de la monumentul eroilor pe post de scena. Daca m-as fi suit eu, intr-o zi oarecare, as fi fost acuzata de vandalism, dar asa, in cadru oficial si sub falfaieli de steag, e voie.

Sa va zic despre discursuri? N-am ce. Primarul Florin Constantin ( adica Bebe Moaca, pe numele lui de scena) a vorbit, cu pauze de respiratie cu tot, fix 10 secunde si-a pasat microfonul. Totul a mers mai rapid ca la lepsele noastre ,alea cele mai scurte, cu da si nu. Si ” corul robilor” cam tot asta scanda;DA! DA! Da!

Singurul discurs coerent, entuziast si chiar emotionant a fost al unei doamne ofiter in rezerva, presedinta ligii pensionarilor din Ploiesti. Nici n-ar fi avut nevoie de statie de amplificare, facea sa rasune piata si sa vibreze inimile oamenilor. Pe aceasta doamna ( careia, din pacate, nu i-am retinut numele) am intalnit-o si la mitingurile din Ploiesti, asta iarna, la minus15 grade. Ea a fost singurul moment ce merita relatat, restul…apa de ploaie, cam 1000 de oameni pe care n-a avut cine sa-i mobilizeze, au facut simplu act de prezenta.

Pe la ora 20 deja eram acasa, dezamagita si total nesatisfacuta. Mi-am cam pierdut seara de pomana( bucura-te, nasule, bucura-te!)  Bai, nene, daca nu va pricepeti sa organizati mitinguri, cereti consultanta, angajati animatoare, intrebati un specialist, ca va rasund cu placere…Asa, un mare fasss!

P.S.   M-am hotarat, eu nu mai merg decat la mitingul cu furci si topoare, ala de se face daca nu se valideaza referendumul. Asa ca , daca nu vreti sa ma vedeti invartind securea prin mijlocul capitalei, va rog eu frumos sa mergeti la vot!

Anunt important

Lumee, plec la miting! Ma imbrac mai grosut ca sa am protectie la bastoane, imi strang parul coc, ca n-am casca de protectie, mi-am luat si niste masti de pus la gura in caz de gaze iritante, mi-am pus doua inele cu piatra cat mai mare, bune de spart dintii inamicului si mai colturoase, sa zgarie bine. Mi-am luat si fluier si clopot, portavoce n-am dar ma bazez pe voce, azi n-am consumat nimic rece sa nu ragusesc. Mai fac 2-3 flotari( desi risc sa nu ma mai ridic dupa a doua ) si cateva genuflexiuni si sunt gata pentru mars si lupta.

Daca maine nu postez nimic, va rog faceti cheta si scoteti-ma si pe mine pe cautiune .Sau, mai rau, aduceti-mi niste apa minerala la spital, ca nu-mi prieste aia cu giardia de la chiuveta! Si va dau voie sa-mi dati si autografe pe gips!

Ei, glumesc, nu cred sa fie evenimente neplacute, jandarmii din Valenii de Munte nu sunt sadici ca aia de la Bucuresti, cu aia nu m-am inteles prea bine, le-am purtat recunostinta si vanataile multa vreme… Dar am vrut sa va salut inainte de plecare si sa va spun ca , daca-mi dati imputernicire, strig si pentru voi. Daca nu , nu! Dar la referendum DA sigur!

Musca moarta-n tastatura

Se tot chinuia sotul meu sa citeasca ce am postat dar nu reusea din cauza de nervaciune de Mamare, care se joaca cu curentul, ba il tait, ba il inadeste… Si tot stand el in fata calculatorului si asteptand curentul cu cocoloase, a gasit o musca moarta intre taste. Cum naiba a ajuns acolo?

Prima explicatie ar da vina tot pe Mamare, poate ca musca a bunghit-o ca e prin preajma si a trebuit neutralizata sa n-o dea de gol; si mi-a lasat-o mie pe tastatura, de avertisment, sa stiu ce ma asteapta daca mai postez ce nu trebuie.He-he-he, ca nu m-a impresionat!

Dar nu vreau sa-i pun venerabilei in carca toate relele si toate crimele. Ar mai fi si posibilitatea ca eu sa fiu autoarea  acestei oribile crime. Da, caci eu tastez cu viteza luminii ( a luminii stinse, bineinteles!) si nu e exclus ca degetul meu turbo sa fi intrat in coliziune frontala cu biata vietate si sa o fi decapitat-o instantaneu cu unghia de samurai.:) Sau, sa se fi oprit biata zburatoare sa lectureze postarea, fiind oarecum mioapa sa se fi dat aproape de ecran si sa fi fost asa extaziata de ce a citit incat sa fi cazut ca traznita si sa nu-si fi revenit. Infarc mistic, ce mai!

Deci inca nu s-a stabilit cauza decesului, o sa va anunt dupa autopsie. Pana atunci feriti-va de Mamare, poate se razbuna si pe voi daca dati like la articolele mele:).Sau , daca e sa lesinati de admiratie, aveti grija sa nu dati cu fruntea in tastatura:)).

Mamare

N-as fi scris despre Mamare daca azi nu m-ar fi stresat iar. Din cand in cand vine sa ma enerveze si sa-mi strice ziua ; cred ca o face ca o lectie , sa nu-mi uit stramosii, sa-i mai pomenesc cateodata, adica sa mai zic ceva de mortii mamei.

Ne-am mutat in casa asta acum noua ani. Initial am cautat alta locatie dar pana la urma ne-am intors tot la ce ne era mai familial, unde ne simteam cel mai bine. Asta e casa bunicilor si e construita de strabunici, adica de Mamare. Inca de cand eram pe santier ( ca atrebuit sa refacem aproape tot, dupa standerdele secolului 21) au inceput sa se petreaca ciudatenii. Puneai un lucru intr-un loc, il gaseai in cu totul alta parte, montai hota, zdravan, cu simt de raspundere, pica de cum ieseai din camera, luai un lucru dintr-un sertar, il foloseai, il puneai langa tine si disparea, il gaseai tot in sertar…Prima data puteai zice ca esti uituc, apoi iti faceai autocritica de imprastiat ce esti dar in cele din urma tot trebuia gasita o explicatie pentru neregulile astea . Suntem oameni rationali, nici de Iele nu ne mai speriem dar tot ceva paranormal parea a fi . Si n-am gasit-o vinovata decat pe Mamare, spiritul malefic al copilariei mele.  Pe cat de buna si generoasa era Mamaie (bunica), pe atat de ciufuta era soacra-sa, adica Mamare. Daca pe Mamaie o suspectam ca ascunde sub rochii niste aripi de inger, de Mamare  eram sigura ca poseda, in afara coditei lungi si sure infasurate in jurul capului si o codita de dracusor infasurata in jurul taliei. Cel mai pregnant elemen din portretul ei a ramas degetul aratator, mare si gros cat turla bisericii, pe care il invelea in sare grunjoasa si-mi dadea in gat, cand faceam amigdalita. Cumplit element de totura, chiar si galcile il stiau de frica, se retrageau imediat ca sa nu repete operatiunea! Iar dovada sublima de generozitate era sa ne dea cate un cub de zahar daca reuseam sa recitam frumos si integral „Tatal nostru”.  Pe atunci nu se inventase ” ia de la Basescu” iar ” ia de la Mamare” nu se putea refuza sub nici o forma!

Au trecut decenii de atunci, am uitat si Tatal nostru, ma tratez de galci cu inghetata, dar Mamare tot ma bantuie, tine sa-si manifeste dreptul ei de veto( pe care nu i l-a acordat nimeni) . Mamare a parasit lumea asta acum vreo 20 de ani , ii streseaza pe altii, in alte lumi, dar tot nu se da dusa. Ea are pasaport valabil si-n spatiul Shenghen si-n toate spatiile galactice, nu mai poate ea de viza la frontiera dintre doua lumi!  Daca vrea sa-mi sparga un ghiveci ,il sparge fara sa-l atinga nimeni, daca vrea sa-mi ascunda lucrurile, o face linistita, daca vrea sa-mi strice un suvenir drag, o face  sa-mi arate cine-i sef in curtea asta.  Ce zice ea, e lege! Pe bietul strabunicu” l-a inscris voluntar-obligatoriu in miscarea legionara, nu ca ar fi avut vreun crez politic sau vreo revendicare sociala ci pentru ca-i placea ei cum umblau legionarii in haini de piele si ca mergeau la biserica. S-a dus si al batran la vreo trei slujbe si pe urma direct la puscarie, plus confiscarea averii. Bine ca nu i-au luat babii Ceaslovul, ca pe asta il lectura zilnic ore in sir ( eu suspectez ca de fapt dormea cu el in fata, sa para mai evlavioasa)

Cand nu gaseste nimic de stricat, Mamare vine sa faca macar galagie si fiindca nu-si mai poate folosi vocea de bas, scartie sau cotorogeste cate ceva. Noi nici n-o mai bagam in seama, face parte din peisaj, dar altii, neinitiati, se mai sperie. De cate ori se aude sau se intampla ceva ciudat vine imediat si explicatia unanim acceptata: e Mamare!

Azi faceam mancare, mestecam intr-o cratita si vad cu coada ochiului cum cade un pahar in care aveam niste flori din gradina; florile erau acolo de cateva zile, nici nu erau inalte cat sa se dezechilibreze si nici nu a atins nimeni paharul. Dar s-a rasturnat brusc. Eu las lingura si sar sa strang apa de pe jos, cu multumirile de rigoare la adresa strabunicii. Dar din graba am trecut cu mana cam pe deasupra aragazului tocmai cand a sarit uleiul din cratita( deci Mamare lucreaza si cu focul acum!) si bineinteles ca m-a stropit pe antebratul stang si am facut basici.   Nu stiu ce nu i-o fi convenit babii, ca n-am facut nici un pacat azi, poate i s-o fi parut ca am pus prea multa sare in mancare?!  Sau a auzit ca ma duc la miting azi si si-o fi schimbat orientarea politica , acum o fi PDL-ista si vrea  sa ma impiedice sa ma exprim?

Si fiindca m-a suparat rau ,m-am hotarat s-o parasc pe blog, s-o fac de ras in lume. Asa, Mamare, sa mai fie si 1-0 pentru mine ! Sau, daca vrei sa mai ai acces pe aici si sa nu capitonez ferestrele cu funii de usturoi anti-strigoi, hai sa dam la pace, sa facem o alianta: eu te las sa-ti faci damblaua pe aici dar, cand am nevoie, mai lucreaza si pentru mine, mai indeplineste misiuni si-n deplasare. Ca as avea eu niste prieteni unde sa te trimit sa le „inseninezi” viata. ..