Fiindca nu era nici o telenovela suficient de lacrimogena la televizor aseara m-am uitat pe History. Am vazut un documentar foarte interesant despre misiunile NASA pe luna. Esenta povestii cred ca o stiti toti. In iulie 1969 misiunea Apollo 11 a realizat prima aselenizare si Neil Armstrong a pasit pe suprafata lunii cu elebra zicere: „un pas mic pentru om, un pas urias pentru omenire!”
Cunosc si varianta „conspirativa” cu filmarea aselenizarii intr-un hangar deci o productie cinematografica bine facuta sau cu constatarea ca altii ne-au luat-o inainte, ceea ce l-a facut pe Armstrong sa spuna de fapt”ei, dracie, ne-au intrectut altii”…Dar nu desprea asta e vorba aici.Ci despre cum reactioneaza fiecare in situatii limita,sau inedite, in functie de temperament.
Se spune ca Armstrong era calmul intruchipat, nu-si pierdea cumpatul niciodata.La antrenamente a trebuit sa se catapulteze din modul pe cale sa explodeze si cand toti l-au intrebat, surescitati, daca e adevarat el a raspuns laconoic „da” si si-a vazut mai departe de treaba. Michael Collins, cel care a pilotat modulul de comanda, era un obsedat de jonctiune, asta calcula toata ziua plictisindu-i pe toti. Chiar si la petreceri,inconjurat de femei frumoase, el tot cu jonctiunea avea treaba.Era un perfectionist!Iar Edwin „Buzz” Aldrin , cel care a manevrat modulul lunar si a fost al doile om ce a pasit pe lune, era un rebel . Am aflat chiar din marturia lui cea facut el in clipa in care parasea treptele modululi pentru a pasii in praful lunar:A facut pipi in punga colectoare!Ca trebuia sa existe si cineva care sa faca primul pipi pe Luna! :))
Trei oameni deosebiti, cu personalitati diferite dar foarte bine integrati intr-un echipaj au reusit sa cucereasca Luna. Impresionanta mi s-a parut stapanirea de sine, calmul de care dadeau dovada cand se intampla ceva neprevazut dar si increderea absoluta in cei aflati la sol care ii ghidau. Sa fii la mama naibii, pierdut in spatiu, cu posibilitatea de a-ti petrece eternitatea acolo si sa-ti incredintezi viata si succesul misiunii unor oameni pe care doar ii auzi in casca mi se pare dovada maxima de incredere.
In total au pasit pe Luna 24 de oameni pana ce misiunile de aselenizare au fost testate. Sa ma intreb de ce nu mai e Luna interesanta? N-o sa-mi raspunda nimeni si singura nu pot sa gasesc un raspuns plauzibil, doar o gramada de ipoteze(bine, as pune pariu ca acolo este deja construit un bunkar de supravietuire in caz de…ceva, dar cine tine pariul cu mine?)
Niste oameni extraordinari au avut curajul si nebunia de a tzopai pe Luna. Azi, mii de oameni nebuni cumpara pamant pe Luna. Unii si mai dusi cu pluta promit chiar sa o daruiasca integral unor credule care se extaziaza la asa declaratie. Ce naiba as face eu cu Luna? E rece, pietrosa, plina de praf si nici nu ne atrage suficient cat sa ramanem cu talpile la sol…
La final o comparatie intre ieri si azi, intre valoare si non-valoare.
O zeama de cuvinte 
Geniala comparatia 😆
Probabil ca blondele sunt mai fotogenice…:)
Numai 37 ? De ce crezi asta ? I se termină filmul în aparat ?
Ştii reclama aia stupidă cu „Tu cât timp pierzi zilnic la toaletă ?” ? Ar trebui rescrisă, cu variante pentru piţipoance. Şi cocalari, să nu fiu cumva luat drept misogin.
Vrei o galerie foto facuta de constipati?:)
N-am sa pricep niciodata motivele unei sedinte foto in baie!Se reflecta lumina mai bine in faianta sau ce?:))
Presupun ca stii ca se vinde pamant pe Luna, nu? Numai ca se da greu autorizatie de constructie.
:))
Poate ca e mai usor cu subventia pentru agricultura.;)
Şi Marte prezintă interes! 🙂 Am observat că bebeştinul meu doarme mai bine atunci când eu citesc poveştile tale cu el mufat la robinetul de lapte. O pun pe seama zâmbetelor pe care mi le găseşti mereu. Odată ajunşi în spaţiu, nu prea mai au ce face decât să se încreadă în cei de la sol. Nu?
Daca articolele mele fac sa creasca secretia de endorfine atunci m-as introduce in lecturi obligatorii in maternitati! Sunt mai eficienta ca Espumisanul impotriva colicilor?:))
Mie mi-ar fi greu sa merg pe strada legata la ochi si tinuta de mana de cineva de incredere, dara-mi-te sa plutesc asa prin univers!Aia nu mai e incredere, e simbioza curata!
Dureroasă comparația ta finală ! Cât despre pământ pe lună, n-aș lua nici un metru pătrat de rocă selenară în posesie, pentru că ar plăti toți urmașii cartierului meu leasingul pentru o astfel de achiziție !
S-ar putea sa nu fie asa scump metrul patrat dar sa aiba o clauza sa semnezi acele la fata locului si sa-ti platesti singura transportul.:))
Espumisanul nu a avut efect la noi niciodată. Voia mea bună, mereu. Am trecut de colici, dar tot ai putea să te introduci în lecturi obigatorii pentru combaterea anxietăţii.
Multumesc!:)) Eu si cand strang din buci de frica tot ranjesc.Nu e sigur daca e zambet sau ranjet, dar asa cred eu ca scap mai usor de temeri.Sunt propriul meu anxiolitic.:)
Ce ai cu biata fatuca? E si ea o rebela precum Edwin “Buzz” Aldrin, numai ca n-are punga colectoare 😀 Da’ ghici ce a facut ea prima oara cand a pus piciorul in Bamboo… 😉 Acu’ sa vad cat esti de perspicace 😛
Nu ma provoca!:))
N-am fost niciodata la Bamboo, nu stiu daca actioneaza imponderabilitatea sau daca se pluteste doar din cauza ca toti au craniile pline de aere, se ridica precum dirijabilele.
Si bine ca ai spun „a pus piciorul”, nu „a ridicat piciorul”…:)
Adelina , io tin pariu , fata draga! Ala cu bunkerul! 😉
Pai ,zic eu asa , in logica mintii mele , ca alta alternativa nici nu aveau , toti 3 , decat sa fie stapani pe sine si increzatori in toata actiunea si in stiinta oamenilor de la sol.Pentru ca cei de la sol erau (si mereu vor fi) la creme de creme a oamenilor de stiinta. Cred ca erau perfect constienti de riscurile asumate si de faptul ca , la o adica aia cu eternitatea …vor fi primii oameni din istoria omenirii ce au pasit pe satelitul Terrei. Deci tot e ceva…In plus , as adauga eu , tocmai de aia au fost alesi , prima oara , barbati , pentru ca ei au gena treaba asta a eroismului , inca de la nastere… 😆
Iar poza de final…ufaaaaa! Sa scriu sau sa ma abtin?Ca am mai dat eu cu mucile-n fasole aici :
http://povestivieneze.wordpress.com/2013/03/27/suprarealisme-lingvistice-la-brutarie/ si una mi-a dat-o , desi io nu o vreau 😆 , ca nu sunt lesbiana , pe cuvantul meu!
n-ai dat bre cu niciun muc in fasole, ce, nu mai stii de bascalie? auzi la ea, lesbiana! hai ca io credeam ca esti tare la poante, zau :lol:. te-oi fi suparat acuma :D!
Sa ma supar? Nici un caz , m-am amuzat teribil…sincer! 😆 M-a distrat maxim expresia! 😀
Barbatii mai slabi, abia au ajuns pe Luna. Pe cand noi, femeile, am luat in stapanire muntelelui Venus demult!:)))
Si ce zici la pariu? Ca e bunker sau ca nu e? Cred ca ne-ar prinde bine o plimbare pe luna, am fi si noi odata in viata foarte usurele.Dar nu usuratice!:))
Absolut….suntem stapane pe Venusul ala… 😀
Io cred ca e bunker…ba mai mult , acolo stau scule necesare ca in debara , daca uita unu’ ceva la plecare , gaseste acolo , direct! 😛
Bine ar fi sa topaiesc si eu o data in imponderabilitate.Da’ stau si imi zic ca mai bine suport 110 kile pe Terra decat 50 pe Luna , ca la intoarcere o sa ma simt ca de o tona , aici pe pamant. 😛
Increderea asta oarba in ceva ce se afla „pe alta planeta” am experimentat-o la nastere…cand, din pacate, a trebuit sa ma incred in copilul aflat dincolo si sa sper ca el stie sa iasa corect cand eu nu eram „lasata” sa nasc. 🙂 Cam asa a fost….”Houston….are you there?” …..
Da, vezi ca si nasterea e un proces de echipa si ca fiecare depinde de celalalt!Bine ca a fost o aterizare reusita, n-a luat foc scutul termic si nu s-a deteriorat carcasa!:))
Mare prostie asta cu pamantul cumparat pe luna mai ales ca nu ai cu ce merge acolo si nici un guvern nu a initiat tratative pentru a stabili prin legi internationale proprietarii lunii !
Fetele prefera sa-si faca poze in baie din cauza ca e curat si nu apar haine aruncate ori pereti scorojiti…etc, deci e un loc care arata bine si oarecum neutru din punct de vedere „peisagistic” 🙂
Oare se si impoziteaa propietatea pe luna?:))
Si baietii unde prefera sa-si faca poze? ca nu pe toti ii avantajeaza sala de fitness…:)
Baietii isi fac poze langa masinile sport gasite prin parcarile de la Mall ! :)))))
Ce sa zic? Eu cred, totusi, ca n-au ajuns pe Luna… Zborul ala pe Luna a fost unul dintre efectele razboiului rece…
Comparatia din final insa…face toti banii 🙂
S-au scris rafturi de carti pe tema asta controversata a primei aselenizari. N-am reusit sa trag o concluzie proprie, e totusi o enigma la mijloc. Mie mi se pare ciudat de ce s-au interupt brusc aceste misiuni.
Cat priveste poza de final nici macar nu are o reflexie in oglinda!:))
Eu sunt fan al tuturor astronautilor si cosmonautilor ! Iata un documentar interesant despre statia spatiala internationala, si cum se pot rezolva probleme cotidiene destul de banale in timpul unui job in spatiu din punctul de vedere al unei astronaute profesioniste,
Pt fanii conspiratiilor de fictiune, o recomandare de film artistic chiar destul de vechi despre o misiune spatiala falsa (la nivel de conspiratie de guvern) pe planeta Marte, si ce patesc astronautii care doresc sa spuna adevarul, Capricorn Unu (1978, cu, printre altii, si d-nii Elliot Gould, Sam Waterston, OJ Simpson si Telly Savalas/Kojak), filmul integral, http://www.youtube.com/watch?v=uWoL_lhRtl0
O sa-l urmaresc intr-o garda, multumesc!
Foare interesant! Am ramas cu un gust amar: n-o sa fiu niciodata cosmonaut! Si nu din cauza varstei ci pentru ca sunt deja plinuta, daca ma si balonez putin nu mai incap pe culoarele alea de trecere, raman blocata printre supape si periclitez toata misiunea, trebuie chemata descarcerarea!:))
Din pacate, asta e lumea in care traim. Se promoveaza nulitatile, asa ca neavand un etalon la care sa se compare, tinerii prefera sa se complaca in penibil. Si totusi sa stii ca-mi sunt simpatici. Sunt mai cu picioarele pe pamant, nu vor sa fie cu picioarele pe…Luna. 😉
Sunt cu picioarele pe pamant dar sunt cu capul in nori!Cei mai multi sunt intr-o continua imponderabilitate, plutesc in deriva…
Eu nu cred in aselenizare din 69. Dupa cu siguranta au ajuns acolo, dar atunci cand s-au laudat ei, nu.
Am vazut si eu niste fotografii in care, desi pe Luna au pasit doar doi oameni, in masca unuia apare clara reflexia celui de-al treilea, cu un trepied. Dar poate era pixelul albastru.:))E clar ca la vremea aia, in plin razboi rece, un esec era inacceptabil.
Ce mai puteau face decat sa se increada in indicatiile altora? Oricum, nu orice mocofan ajunge sa fie ales pentru astfel de misiuni. Cei alesi sunt oameni puternici, echilibrati, pe care nu ii indoaie orice vanticel.
Poza de final este bestiala! :))
E o mare realizare sa stii ca ai facut ceva ce putini se incumeta sa faca. Doar 24 de insi au calcat Luna in picioare. De la sol li se monitorizau functiile vitale si in timp ce unul avea pulsul 144 altul abia trecea de 70, cica era prea batran sa se mai emotioneze de asa reusita!:))Oameni si oameni! Dar eroi toti!
Cât e impozitul pentru pământul de pe lună?
Comparaţia de la final e tare de tot :))))
Asta ma intrebam si eu, de impozit! Bine ca e extravilan, nu cred sa fie prea scump! Dar nu stiu ce primarie il incaseaza…:))
Buncar pe luna? Hmm nu stiu ce sa zic, foarte posibil, dar ma gandesc de ce oare acum cativa ani cativa oamenii de stiinta aduceau in discutie posibilitatea de a distruge luna pentru a diminua efectele topirii calotelor glaciare
Poate erau din tabara adversa, voiau sa distruga bunkerul inamic!:)Se mai spune si ca Luna ar fi un satelit artificial, nicidecum plasat din intamplare pe orbita terestra. Doar ca nu e facut de noi, poate e un „observator” astronomic al altei civilizatii care ne monitorizeaza. Zic si eu…:)
Voiam să comentez exact informaţia pe care ai dat-o la comentariul anterior.
Luna e o chestie făcută de cineva şi azvârlită acolo, din raţiuni care ne scapă.
Dar tu, care eşti la curent cu orice mişcare de pe piaţa ozeneurilor, era normal să ştii…
Asa zic si eu, ca Luna e un fel de Obor de ozeneuri.:)