Iarna pe ulita

Unii oameni refuza progresul. Ca mine, de exemplu, care am lasat bulevardul ce dadea in mare pentru ulita ce da in Teleajen.

Luat dupa cartea de identitate (caci sunt un om cu carte!) se cheama ca stau la tara. Dar nu sunt taran, doar locuiesc mai departe de oras. Si departe de poluare. Numai in gradina mea sunt mai multi copaci decat erau in spatiul verde dintre blocuri, la Mangalia.

Strada mea e suficient de larga cat sa mearga in paralel o caruta, o bicicleta, un caine si sa nu perturbe nici pascutul tacticos al unei oi pe langa garduri. Iar in perpendicular nu trece decat Yeti cand sare gardul la vecini sau Gigel cand vine turmentat de la carciuma si nu-i functioneaza bine directia.

Daca unii „dau cu mucii in fasole” eu dau cu nucii in gard. Adica am un nuc la gardul dinspre gradina, crescut la mila Domnului dintr-o gramada de gunoi si unul in gradina de peste drum, folosit ca loc umbros de parcare pentru toti musafirii cu masina. Eu beneficiez de umbra si veveritele de nuci, deci toata lumea-i multumita.

Ulita strada mea mai are un avantaj: seamana cu o partie de schi bine amenajata fiind in panta. Daca dai drumul la o para se cheama chiar ca te bucuri de para-panta! Iarna e plin de copii cu saniile si de babute cu fracturi de sold. Daca s-a format ghetus si trebuie sa cobori cu masina faci intai niste cruci cu limba-n cerul gurii (ca nu-ti permiti sa iei vreo mana de pe volan) si studiezi atent pe care parte sunt garduri de lemn , nu e beton, ca sa scapi mai usor cu reparatiile . Noi am fost norocosi, n-am lovit decat odata masina dar macar am facut-o in propria poarta. Se cheama ca a fost autogol?

Sa nu ma intrebati daca avem contract cu vreo firma de deszapezire. Nea Mihai, care pune un fel de plug de lemn la caruta, lucreaza pe persoana fizica. Norocul meu e ca de obicei ingheata conducta de cacao a sanatoriului de peste drum si trebuie sa se asigure intrarea pentru vidanja deci e musai sa faca cineva partie. Si asa reusesc sa ajung si eu la munca…

E frumos iarna la mine-n sat! Poate sa fie ger de crapa pietrele, in casa e cald si bine, trosnesc lemnele-n soba si maselele-n gura de tuica fiarta (pentru cine e amator de senzatii tari-alcoolizate). Numai Max o tine tot intr-o suparare pana prin marie desi are cusca acoperita cu trei paturi si o mocheta groasa inauntru, plus hanorac  pe el. Da, asa cum exista Motanul Incaltat ete ca exista si Catelul Imbracat!

…De ce naiba v-am povestit toate astea? Nu cred ca intereseaza pe cineva dar pur si simplu voiam sa fac o proba la emoticoanele care mi-au facut cu ochiul la Dan si la Bursucel si nu stiam cum sa le integrez in peisaj. Plus ca-mi fac incalzirea pentru noul roman care musai trebuie sa cuprinda si imagini idilice din mediul rural, asa a cerut publicul. No, bine ca n-a vrut ceva de pe malul Senei sau Tamisei….