De la Viena pan’ la Praga

Sederea la Viena a fost scurta. Prea scurta…

Am plecat in zori spre Praga bifand in drum cateva din castelele Boemiei. Si-apoi  austriecii si habsburgii astia nu s-au calicit la castele, nenica, mare boom imobiliar era pe vremea lor! Ce ti-e si cu soarta asta! Cand noi abia ieseam din bordeie si parjoleam amaratele de sate sa le facem nomazilor in ciuda altii ridicau catedrale si palate, infiintau universitati si-si impobobeau parcurile si gradinile cu adevarate capodopere artistice. Si cica sa-i ajungem acu din urma!Vise, taica…

 Prima oprire: Abatia Melk, un lacas de cult benedictin din 1089, o adevarata fortareata care adaposteste in prezent o academie teologica dar si o scoala normala pentru copiii din zona dar unde profesorii sunt preoti si calugari. I se spune Stift Melk, doar ca la ei „stiftul” e altceva decat nimicul nostru. Ce m-a impresionat? Pai in mod negativ m-a impresionat opulenta din catedrala. Sa mor eu daca-ti vine sa te rogi cand sclipeste atata aur in jur si toti peretii sunt pictati mai ca benzile desenate! Iar in magazinul de suveniruri, printre pliante, iconite si alte obiecte de cult care nu-s de nasul meu se gaseau produse alimentare productie proprie, adica ceva miere, gem, bauturi alcoolice neuzitate la impartasanie dar bune sa dezlege limbile pentru o spovedanie.Si cel mai neasteptat lucru: carti de joc cu imagini reilgioase si fete bisericesti! Clar alea se folosesc numai pentru „popa prostu”! 🙂 Si mi-a mai placut ceva:toaletele! Multe si foarte moderne.Si pazite de un nene care parea cioban de-al nostru dupa ce ghioaga avea, asa ca m-am dus sa socializez putin cu el si sa-i transmit salutari de-acasa. Nu m-am spovedit, n-am batut matanii, n-am aprins lumanari si m-am gandit cu mila la elevi de acolo care invata alternand Tabelul lui Mendeleev si harta lumii cu zeci de icoane si care nu pot fuma si ei o tigara in pauze in curtea scolii…

Popasul urmator a fost la Cesky Krumlov, oras medieval inca locuit, un fel de Sighisoara mult mai mare si mai bine pusa in valoare. La intrare te intampina un ceas astronomic dar n-am prea priceput ce ora indica fiindca era cam innorat afara. Cetatea e in patrimoniu UNESCO si e traversata de raul Vltava care formeaza in centru o insula plina de pravalii atragatoare si terase . E plin de turisti , de suveniruri si au un curs de schimb valutar mult mai rentabil decat la Praga, asa ca ne-am lasat acolo euroii si ne-am impopotonat cu coroane. Asa bani urati si naspa n-am vazut in viata mea! sunt prost inscriptionati si de dimensiuni relativ apropiate incat e foarte usor sa te pacalesti. Doar ca negustorii par a fi cinstiti si nu incearca sa profite . Cica stilul cetatii ar fi renascentist iar la poarta interioara, de cand e cetatea si pana in prezent, se afla curtea ursilor, ce trece pe sub pod. Cam sictiriti ursii, nu prea ne-au bagat in seama…

Apoi, spre disperarea unor colegi de autocar care voiau sa ajunga mai repede la hotel si sa-si faca somnul de frumusete, am dat o raita scurta la Konopiste, ultima resedinta a lui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului austro-ungar ce a fost asasinat la Sarajevo, fapt ce a servit drept pretext pentru inceperea primului razboi mondial.  E de fapt un pavilion de vanatoare si adaposteste un muzeu cinegetic dar n-am putut intra fiindca am cam intarziat. Si ne-au mai ajuns si blestemele lui Ciacanica (asa l-am poreclit pe nenea ala mereu carcotas  care mereu bombanea ca vrem sa vedem prea multe si el n-a mancat si n-a dormit si vrea la hotel) si s-a pornit o ploaie care ne-a spalat de toate pacatele si ne-a udat bine si budigaii.  Nu numai castelul era inchis ci si spatiul comercial ce poseda toaleta asa ca unii dintre pasageri au trebuit sa studieze putin botanica prin paduricea de langa parcare. Drept pentru care locatia a fost re-denumita Konopisha-te! 🙂

In speranta ca nu v-am plictisit prea tare cu castelele mele -care nu-s ale mele ci ale Boemiei!- promit ca in numarul viitor ajung la Praga si acolo chiar am ce povesti.  Stati pe-aproape fiindca nici nu stiti ce pierdeti! Si va spun si cat de buna e berea pragheza. 🙂