Va multumesc!

Toata oboseala mi-a disparut brusc si ma simt dintrodata foarte importanta. Am sentimentul unei apartenente , a integrarii intro colectivitate pe care abia am descoperit-o dar care nu m-a respins. Azi am primit o invitatie la o intrunire a blogarilor de la o persoana speciala , Vienela (asa o cheama , nu e numele de scena cum credeam eu). E vorba de o cursa cu bicicletele , vreo 30 de km , dinspre Ploiesti spre Bucuresti. Pentru mine asta e imposibil ; intai ca nu stiu sa merg pe bicicleta nici cu roti ajutatoare.Al doilea ca sunt de serviciu si din cauza deficitului de personal din sanatate  si al varsatului-de-vant de care tocmai s-a molipsit o colega , nu pot sa fac nici un schimb de tura. Si al treilea ca acasa am santier , nu pot sa las totul balta si sa plec.  Ghinion de nesansa!  Odata in viata ma simt si eu importanta si atunci sortii imi sunt potrivnici.

Dar dincolo de toate astea invitatia m-a onorat. Nu c-as fi castigat eu cursa, ca nici linia de start n-o treceam pe doua roti , dar faptul ca cineva necunoscut si total dezinteresat s-a gandit la mine ca la una de-a lor m-a bucurat. Parca nu mai sunt singura intro lume ostila, am descoperit niste oameni onesti , plini de haz dar si plini de bun-simt , oameni obisnuiti , ca mine , care incearca sa priveasca lumea printre zambete chiar daca uneori in ochi au lacrimi.

Sotul meu m-a intrebat ce inseamna blogul asta pentru mine si unde vreau sa ajung cu el. Nu stiu daca m-am facut inteleasa cu raspunsul meu: vreau doar sa scriu, asta e refularea mea , iar daca ajung la sufletul si spiritul cuiva , cu atat mai bine. Cred c-am scris dinainte sa vorbesc, poate dinainte sa cunosc literele.Poate n-am talent si ma amgesc singura. Poate doar bat campii cu mai multa sau mai putina gratie. Poate chiar plictisesc… Nu e nimeni obligat sa citeasca tampeniile mele. Eu doar scriu! Am si niste manuscrise prin sertare dar n-o sa agasez pe nimeni cu ele.Deocamdata :))

Pana atunci ma ocup cu altfel de scrieri.Tocmai ne-au dat la munca sa completam niste chestionare de satisfactie personala; adica  , sa nu zici ca nu te-am intrebat!  Sunt anonime si se bifeaza raspunsurile de la foarte satisfacator la foarte nesatisfacator. Dar de ce sa bifez daca stiu sa scriu? Si am scris , frate , cu subiect si predicat si cu majuscule pentru chiori tot ce aveam de zis.Si o pagina de propuneri la sfarsit , ca atata spatiu am avut.  Iar la sfarsit m-am semnat ca sa n-avem dubii. Si nici vorbe la proces!  Cu sau fara autograf , cred ca ar fi stiut sefii mei cui apartine opera dar am vrut sa mi-o asum personal. Daca unora li s-o fi parut prea impertinenta s-ar putea sa nu mai am nevoie de schimb de tura pentru mars , sa fiu chiar foarte libera.  Ma angajeaza cineva? Ca scriu citet si relativ corect , bat si la masina cu un deget si fac si cea mai buna cafea! Si daca ma platiti bine poate si tac. Dar de scris tot scriu!:))