Scriu pe fuga, ca am multa treaba.Ei, n-am decat putina, dar da bine sa pari foarte prins in activitati si cu o agenda incarcata.:))Din cand in cand o sa si oftez, sa se vada ce ostenita sunt.Pai nu-i usor sa bati din gene cam de 40 de ori pe minut…
Pe scurt, va spun ca orice e posibil, daca vrei cu adevarat.Exemplificare:
Am un vecin clonat dupa Nastratin Hogea, un mucalit maruntel, trecut de 50 de ani si cantarind cam 50 de kilograme cu shuba imbibata de ploaie pe el.Il cheama Costel, dar toti ii zic Domn’ Dudu, dupa numele de familie.E un om saritor, de cate ori il chemi sa te ajute la o treaba el vine sa-ti dea o manuta mica de ajutor si o caruta mare de sfaturi: tu pune acolo, tu da-te mai in stanga, las-o p-aia si ia-o pe-asta, hai mai cu spor ca vine ploaia…Ce mai, fara el nu se face treaba!El e „zvonacul” si „raspandacul” cartierului, caci face curse regulate la brutarie, cu stationare la „una mica la botul calului” si aduce informatii proaspete din comunitate.El e cel care ne-a populat ligheanul Pacific cu minunatii pesti de gradina.:))Tot el m-a plimbat cu motocicleta pe o panta abrupta, cand eram copil, de mi-a descompletat inventarul cu doi dinti si una bucata barbie, cand m-a pierdut pe drum, de m-a recunoscut bunica numai dupa haine…
Mai in tinerete, cand nu daduse buzna austeritatea in viata noastra, Domn’ Dudu avea obiceiul de a pleca in fiecare week-end fie pe balta, la pescuit, fie la munte, cu cortul.Dar s-a intamplat odata sa nu-i iasa calculele si sa fie obligat sa stea acasa.Dar cand Domn’ Dudu are tabieturi, nimic nu-i sta in cale! Asa ca si-a instalat cortul in fundul gradinii, la vreo 100 de metri de poarta spre curtea casei, si-a luat provizii pentru doua zile,gratarul, tuciul cu pirostrii, a luat si nevasta si a plecat in camping.Si ca orice gospodar care pleaca de-acasa, a lasat mama-sii mancare pentru animale, sa nu rabde lighioanele de foame cat isi petrece el week-endul in mijlocul naturii.
Doua zile n-a calcat Domn’ Dudu prin curte.Degeaba l-a strigat ma-sa ca are treaba cu el, degeaba latra cainele de jale ca nu-l vede.Nici de abonamentul la ziar n-a vrut sa stie.Domn’ Dudu si-a facut damblaua cu sederea la cort, ca orice turist care se respecta si vrea sa se relaxeze! Ce am uitat eu sa-l intreb e daca a folosit wc-ul din curte sau si-a improvizat o toaleta ecologica in spatele cortului.:))
Asa ca, dragii mei, nu mai motivati ca nu se poate sa va petreceti timpul liber in natura, ca nu aveti bani, ca e departe, ca e complicat…Daca vrei, se poate! Asa zice Domn’ Dudu, care e gurul tuturor posibilitatilor pe ulita noastra.:))
:)) Imi place nenea asta. Mergeam si eu la plaja cand eram copil, in fiecare zi a vacantei. Uneori la strand, alteori sus pe bloc, iar daca eram pedepsita in dormitor, cu geamul larg deschis. Mereu cu paturica, palaria de soare, costumul de baie, cartea de citit si sandvisurile pregatite cu grija. :))
Corect se spune sandivisuri! Asa zice Domn’ Dudu!:)Si tigari Palla Malla, cu accentul pe ultimul a.!Eu n-am calcat pe plaja de 20 de ani, desi locuiam la doi pasi de ea si nici pe bloc, desi stateam la ultimul etaj.:)
buna idee , ca si eu vreau cu cortul si nu vrea nimeric sa mearga cu mine…cica nu la cort 🙂
Ia pune cortul in sufragerie, sampania la rece, aprinde lumanari parfumate in loc de foc de tabara, pijamaluta sexi in loc de trening si sa vezi amatori de camping…;)))
Da, chiar de stai la bloc, poti pune cortul fie pe bloc, fie in…sufragerie. 🙂
Cand eram foarte mica(ca am fost si eu mica odata:)) puneam cearsafuri peste masa, cat sa atarne pe toate partile si ma jucam dedesubt, ziceam ca stau la cort.Adica lucram sub acoperire.;)
Categoric îmi place de nenea Dudu. 🙂
Pardon, nu e nenea, e Domn’ Dudu!:))
URAAAAAAAAAAAAAA!!!
Stiu ce sa fac azi dupa amiaza! Punem cortul în sufragerie, dam drumul la cada, ca e la etajul 1 si lasam sa curga apa pe scari si zicem ca suntem la cascade Niagara! :))
Tu nu vrei doar relaxare, vrei si sporturi extreme.:)Poti sa iei si o copaie si sa te joci de-a plutasii de pe Bistrita.Sau de pe Misisipi, sa para mai exotic…:)
Foarte simpatic si inventiv domnu’ Dudu.
Si cu nervii de otel 😀
Foarte inventiv domnu’ Costel.
Si cu nervi de otel 😀
Da, o sa-i cer voie sa-i public biografia integrala.E buna in loc de povesti cu Pacala sau bancuri cu Bula.:)
Eu as spune mai degraba… dilau!
Te referi la croco-dilau LacoseL?:))
Ma, uite asta asta chiar e un spirit neimblanzit :))
Numai tuica ce-l mai domesticeste.:)Si el chiar vrea sa fie domestic!:)
Înainte de-a te citi, privirea mi-a fost atrasa de crocodilu’-LacosteL! 😀 Credeam ca-i vorba de-un articol despre celebra marca reptiliana vânduta recent de catre mostenitorii francezi unui grup elvetian „Maus Frères”, când colo erou’ e Monsieur Doudou! 🙂 Eh, afla ca si pe-aci se practica asa-ceva, se numeste „camping local”, cu saltea & mic-dejun inclus… 🙂
Ete ce misto suna Monsieur Doudou! Cred ca-i dau un miel si-l botez!:))
imi place articolul….
Pingback: Roş-albastru sau alb-negru? | Iubesc Viaţa
domnul dudu asta e frate cu hopa mitica!
va jur!
N-am avut onoarea sa-l cunosc, ca Domn’ Dudu nu mi-a prezentat toate rudele.:)Ala e vecin cu tine?
Era domestic(it) cand a plecat cu cortu’ in fundu’ gradinii? Sau nu?
Un adevarat personaj Domn’ Dudu asta al tau! 🙂
Domesticirea cu tuicomicina e starea lui naturala!:))
Pingback: Parole | O zeama de cuvinte