Un Everest mai mic

Standard

A inceput lumea sa vorbeasca de vacante.Eu ma abtin, abia pe la sfarsitul lui august indraznesc sa fac planuri. Dar ceva amintiri pot sa depan, pentru ridicarea moralului.

Acum cativa ani am facut un concediu in circuit, traversand muntii pe Transfagarasan si apoi prin tot Ardealul. Lung, frumos, obositor, cu ghinion din pricina vremii dar una peste alta cu plus. Zece plus!

cetatea poienariPlecand din Curtea de Arges, inainte de Vidraru, am vazut pe creste niste ruine. Ne facusem temele de acasa, stiam ca e Cetatea Poienari, cea zidita de Vlad Tepes ca turn de observatie peste toata valea Argesului. Privind asa din sosea nu parea departe. Ba mai avea si un traseu amenajat prin padure, in trepte serpuite. Ei, cam 1500 de trepte dar totusi…trepte!

Si am zis sa urcam. Era cam racoare asa ca eram imbracati in treninguri, mai ales ca urma sa ajungem si la peste 2000 de metrii. Din punctul de plecare, unde erau amenajate niste spatii comerciale nu tocmai aratoase ni s-au alaturat in escalada doi caini. Pe urma am vazut cat de organizata era haita, fiecare grup avea insotitorii ei pe care nu-i abandona ..

Si am purces la drum.In frunte Nasu, mandru posesor a o suta si ceva de kilograme-n viu, apoi Nasa, o silfida, apoi eu si Sotu’.Care Sotu’, la conditia lui fizica ar fi urcat lejer pana-n varf si s-ar fi si intors pana m-am tarat eu, reptila muribunda. Pe masura ce urcam imi dadeau seama ca nu-i de mine, abia mai respiram, imi pocneau creierii la tample si nici sprayul antiastmatic nu-mi era de nici un folos.  Din clipa in clipa ma asteptam sa cad si sa ma sfarsesc brusc, nespovedita, neimpartasita si fara lumanare si chiar cautam din ochi sub ce copac mi-as dormi mai comod eternitatea. Sotu’ tot intreba „nu vrei sa ne intoarcem?” si eu gafaiam ca nu, nu, merg pana la capat(capatul vietii mele, desigur).Parca si cainii se uitau cu mila la mine, ori gandeau ca n-o sa aiba cine-i recompensa pentru efort, ori faceau planul cam de unde sa inceapa sa ma devoreze dupa ce nu mai misc.

Si Nasul se pierduse in zare, mult in fata noastra…Aproape de cetate apare un nene, in fata unei cabane, care ne cere taxa de vizitare. Eu sa platesc? Poate voi sa ma platiti pentru onoarea de a veni sa mor la usa voastra…Dar n-am avut ce negocia, ca platise deja Nasu'(mare om, mare caracter! si sponsor pe de-asupra!) Cer o cana de apa rece si-mi spune nenea ca nu are, n-au frigider caci n-au nici curent electric. Da’ cica sa mai vin la anu’, ca baga lift!:)

Intru triumfatoare in cetate, de-a busilea si cu hainele fleasca. Privelistea e splendida, iti taie respiratia. Cui mai are, ca a mea e taiata de la primele 100 de trepte, urmatoarele 1400 am fost anaeroba…Suntem singuri printre ruine, prilej de a-mi usca garderoba imbibata in sudori. Nu pot sa fac nudism dar trebuie sa usuc cumva toalele asa ca ma dezbrac si ma imbrac rapid in ordine inversa:bluza de trening, maieu si sutien pe deasupra! Sunt sexy de nu se poate, dupa deviza mea „asa se poarta la noi, la Germania” cand comenteaza cineva ca as fi excentrica sau inadecvata.

Mai vin niste grupuri de turisti, fiecare cu patrupezii lor asa ca ar cam fi timpul sa eliberam ringul. Plus ca se uitau cam ciudat la uniforma mea…Mai trimit niste bezele din varf de munte, ma mai minunez cum naiba urcau aia de faceau planton cu caii pana aici, ca doar ei n-aveau trepte si incepem coborarea.

Coborarea…un fleac! abia mi s-au uscat hainele pana la baza. Cat s-a adunat grupul sa bea o cafea eu m-am dus sa-mi cinstesc cainii. A fost mult pana l-am cinstit pe primul, ca pe urma s-a adunat toata haita.Pacat ca nu mai stiu pe ce CD sunt pozele sa ma vedeti ce bine imi statea intre cateva zeci de caini care ma trageau, amical desigur, de turul pantalonilor si de sireturile adidasilor. Ba unii chiar m-au si pupat frantuzeste pana am apucat sa inchid gura!:))

Restul, pe scurt: Vidraru, Transfagarasanul, Balea Lac, 3 grade afara, coborat spre Sibiu, facut gratar intr-o poienita, luat Nasa capuse(si i-am zis lasa-le naibii de parfumuri frantuzesti, da-te cu Fronline cand pleci in concediu daca-ti place sa faci insectar!), cazat Sibiu, bla-bla… Totul sub deviza „bere si cultura, da’ mai mult bere!”Iar diminetile incepeau cu „oblojeste-ti bataturile, ridica-te si mergi!”

Sper ca din aceasta postare rivalizand cu Odiseea ati retinut esentialul: cum, necum, am urcat cele 1484 de trepte de la Cetatea Poienari! Pentru unii e o banalitate, pentru mine a fost un exercitiu de vointa la limita cu inconstienta.Si daca muream acolo tot urcam! ca era si odihna, si racoare, si verdeata…

Nu conteaza cat de inalt e un munte, important e sa iti doresti sa-l urci. Fiecare are Everestul lui si ajuns in varf se poate numi un cuceritor.Deci, dragilor, nu conteniti sa urcati, chiar si acolo unde nu sunt lifturi!Daca a putut Vlad Tepes calare si am putut si eu pe scari sigur puteti si voi, chiar atarnati in corzi!

40 responses »

  1. Cand vreti sa facem Bucovina ? Am pregătit materialul documentar despre jud Suceava și Neamț. De data asta am scris două volume. Cred că de la Fane babanu m-am sensibilizat, oi avea ceva gene

    • Nu materialul documentar e problema ci…picioarele.Te mai vezi tu umbland pe coclauri ca altadata? Si putin cracanat ca te frecasera blugii?:))Eventual putem face un tur al manastirilor, cu posturi si rugaciuni, cu fuste pana la glezne…

  2. Exact asta vrem si noi s facem in concediu. O vizita la Sighisoara, Brasov, Sibiu. O escala pe Transfagarasana si inapoi in Baia Mare🙂 Sa vedem ce ne iese.

    • Ruta asta am avut-o si noi,dar in sens invers.Am plecat prin Targoviste, Transfagarasan, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Baia Mare, Sapanta, Valea Izei, Tg. Mures, Sighisoara, Brasov. Zece zile de maraton.Si hidratare cu bere, desi am prins niste ploi si friguri… Astept poze de la Poienari!:))

  3. 1484 de trepte ?? Esti un erou, ma rog, o eroina! Eu gafai dupa 20 de trepte pana la etajul 1 unde locuiesc, As face si pauza dupa primele 10 daca nu mi-ar fi rusine de vecini.

    • Am locuit la etajul patru de cand ma stiu dar in ultimii ani era un calvar sa urc, faceam escala la fiecare etaj din cauza astmului.De asta m-am si mutat de la mare si aici imi e foarte bine. Inca nu m-am apucat de alpinism, tot de-a busilea urc dar…urc!:))

  4. nu avea nici un rost sa renunti, ti-ar fi stat ca un cui in trecut, cetatea poienari-vlad tepes pe cal- ratat!😀 as minti sa spun ca nu gafai dupa primii metri de urcus, indiferent ce antrenament am (o fi de la plamanii mici!), insa odata ajunsa undeva sus, nu ma mai doare nimic si ma simt tare mandra de mine si de punctul atins! habar n-am daca voi pleca undeva vara asta, dar gandul ca poate totusi ceva se va intampla, ma face sa zambesc… mai e mult pana la iarna!

    • Intotdeauna mi-a placut sa umblu.La drum drept rezist destul de bine, e drept ca acum cam cedeaza telescoapele…Cu urcatul e mai greu, avem gradina cu o panta in capat si spre rusinea mea n-am mai fost pana la capatul ei de vreo doi ani.Ar cam fi timpul sa incep un tratament balnear dar ma ingrozeste ideea de a sta zece zile in acelasi loc. Am asa un dor de duca!:))Sper sa gasesc o statiune care sa-mi permita sa-mi umplu timpul cu ceva, nu sa stau sa joc table in parc toata ziua.

      • statiunile aste ain general sunt printre munti. ai la trasee acolo cat vezi cu oachii, numai sa te tina picioarele si conditia fizica😉

  5. Hahaha…credeam ca numai eu :))
    Iti recomand Canionul 7 Scari, tot cu scari multe, in alta configuratie, ca sa nu ne plictisim

  6. Eu zic că ţi-ai făcut antrenamentul pentru maratonul care se desfăşoară de-a lungul şi chiar pe Marele Zid Chinezesc. Nu trebuie decât să urci şi să cobori cel putin 3.700 de scări.😀

  7. Îmi făcuşi dor de ducă. Când mă gândesc că treptele astea el urc eu în 10-20 de zile că n-am lift la bloc… mi-e milă de tine😀

  8. Bravo! Eu nu ma incumet sa urc atatea scari. Oricum nu ma lasa inimioara sa fac asa efort, dar nici nu sunt o amatoare de catarat. Nu imi plac lifturile, dar le utilizez din cand in cand.

  9. Lasă, fată, pozele cu câinii, că ne interesează mai mult alea cu hainele îmbrăcate în ordine inversă, cu „cuibăruşul de ţâţe” la vedere, ca Madonna. :))

    • Sa-mi furati voi patentul si sa-l vad pe Botezatu cum revolutioneaza moda? Dar data viitoare, daca mai repet experienta o sa-mi iau un sutinel mai mare si cu push up, sa pot sa car si termosul cu apa…

  10. Vacanta ideala de anul asta: 5 zile in care singurele eforturi facute vor fi sa ma intorc de pe o parte pe alta pe chaise longue, sa intorc paginile la o carte si sa ridic sticla de bere la gura. Treaba asta musai sa se intample la munte, la racoare si la singura piscina pe care o cunosc construita in asa fel inacat pot sta toata ziua la umbra, bine exceptand cele doua ore in care imi voi savura pranzul😀

    • Doua ore dureaza pranzul tau? Sa nu-mi spui ca mananci ciorba cu betisoare chinezesti.:))
      As face si eu ca tine dar cu doua conditii:sa gasesc un chaise lat nu long si berea sa fie cu lamaie.

      • Sunt obligata de conditiile vitrege, ma arde soarele si daca-l vad la tv , asa ca musai pranzul dureaza doua ore cat locul meu de la piscina e in soare

  11. Ce-mi place mie cand vine vara si toata lumea pomeneste de vacante si imi vin si mie idei pentru cand voi fi pe buget largit! Multumesc pentu postare, stitulul tau e bestial, exact asa cum stiam eu, povestea mi-a placut si a fost, in plus instructiva. In ciuda privelistilor, stiu EXACT ca nu o sa dau pe acolo. Eu suport scarile, dar cele 90 de kg ale mele, nu prea le agreaza.😉

    • Si eu astept sa ma inspir din planurile altora ca sunt in pana de idei; sa visezi la Bora Bora sau insule grecesti e simplu, astept ceva mai complicat.Sau macar o sa ma delectez cu pozele exotice ale celor mai norocosi…

  12. Asta nu e doar indemn de concediu , e si indemn de viata. Eu imi amintesc citind randurile tale de cartea lui Ion Cristoiu in care spunea si el ca e uimit de goana asta a oamenilor de a escalada cele mai inalte constructii, a urca cat mai multe trepte si a se poza de pe toate pietrele lumii. Pe mine una ma apuca asa o lene numai cand ma gandesc :)). iar cainii pentru mine nu ar fi fost decat motiv de viteza marita daca se uita vreunul mai cioras la mine🙂. Amintirile de vacanta sper sa ti tina de cald (sau racoare) pana la concediul tau . Spor pana atunci !

    • De unde atata spor? Sunt cu bateriile cam descarcate si cu o stare pregnanta de sictir.Si pana la concediu mai e muuult, cam doua luni.
      Nu cred sa fi fost vreun concediu in care sa nu socializez cu niste maidanezi, am poze cu ei de pretutindeni, chiar lingand la comun o inghetata.:)

  13. frumoasa zona , imi place tare mult , am fost de 5-6 ori cred…
    la mine invers…nu am cu cine bate potecile…ma implora sa ne intoarcem dupa juma de ora😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s