Duios , vanataia trecea

Standard

Se duse naibii concediul meu! Seduse si abandonate leneveli fara grija ceasului desteptator… Conform zicalei ca daca ceva poate merge prost sigur va merge prost a trebuit sa incep munca mai devreme cu 5 zile. N-ar fi o tragedie si nici o noutate ca nu-i prima data cand mi se dau planurile peste cap dar eram eu setata pe gandul ca doua saptamani numai sed, nici macar nu cuget. Na, ca mi s-a risipit feng shuiu’!

Pe la serviciu nu s-a schimbat mai nimic, toate-s cum le-am lasat, mi-am reluat stresul si nervii de la prima ora ca sa-mi intru in atmosfera.

Cele-mai-amuzante-si-inedite-revendicari-de-pe-pancartele-protestatarilor----b-Fotoreportaj-Ziare-com--b-Fiind cu inspiratia la cote sub nivelul marii n-am cu ce sa va impresionez. Poate cu anuntul ca maine merg la miting, la Bucuresti. Tocmai maine, cand in urbea mea e in plina desfasurare Festivalul Tuicii! Asta e, toata lumea buna merge la concerte, mici si tiribombe, trebuie sa fie si un fraier care sa militeze pentru drepturile oamenilor! Despre festival o sa va povestesc dupa ce se va incheia; sper sa ajung si eu macar la sparul targului cat sa-mi iau un kurtos-colac, niste pietre si niste papucei imblaniti. Ca asta mi-e programul in fiecare an.

Despre miting sper sa scriu maine, daca ma intorc cu bine acasa. Ca din duba jandarmeriei scriu greu, se zgaltaie prea tare… Daca ma gandesc bine uite ca nu m-am plimbat niciodata cu duba! Ei, cu jandarmii m-am mai plimbat, nu prea au simtul umorului. Mai degraba al omorului… Si mie imi place piperul dar in mancare, nu in ochi!

2012_01_19_mesaje_si_pancarte_de_la_miting_13Deja mi-am pregatit echipamentul de mars; geaca cu gluga imblanita ca sa amortizeze cucuiele, ghete fara toc, aceleasi sosete incaltate azi si nedescaltate (pai ce, numai ei cu gaze toxice!), inele cu pietre maaari si care penetreaza smaltul dintilor mai bine decat Colgateu’, cotiere si genuchiere, esarfa de camuflaj sau de imobilizat entorse, geanta voluminoasa tip bumerang, unghiile frumos ascutite, fluier, talanga, repertoriu…

Daca in urmatoarele doua zile nu postez nimic rog sa faceti o cheta pe modelul „dati un leu ca mi-e valeu” si sa ma scoateti pe cautiune. Sau macar sa-mi aduceti niste arahide-n ciocolata la arest ca-mi scade glicemia. Si niste frunze de varza ca, cica, fac bine la vanatai.Data trecuta n-au facut, am umblat dungata vreo 10 zile… 🙂

Pa, va las, ma duc sa vizionez niste filme cu Cichi Cean ca trebuie sa mai exersez niste lovituri. Daca tot incasez, macar sa incasez cu gratie…

19 răspunsuri »

  1. Haoleo, Adelino, pai asa revolutionara mi-esti! Vezi ca Dostoievki a devenit mare scriitor abia dupa ce a facut puscarie (pt ceva ce nu prea facuse)!

  2. Pingback: Duzini de „D”-uri dedicate | Hipertensiv

    • A fost foarte pasnic. Mult prea pasnic pentru gustul meu. 🙂 De, asa-i cand ai niste medici in frunte, ei sunt domni, nu se dedau la acte de violenta…Si asa jandarmi pricajiti n-am mai vazut demult. 🙂

Lasă un comentariu