Vorba buna nu strica dintii
Nici in cele mai ciudate vise ale mele nu m-as fi gandit cui voi multumi azi. Ca azi, dupa cum am anuntat, am zi de multumiri si vorbe bune…
Pregatisem un discurs emotionant de recunostinta pentru niste oameni care mi-au marcat tineretea (da, mai, am fost si eu tanara candva!) , ceva mai lacrimogen decat in filmele indiene. Dar viata bate filmul si asa cum nu stii niciodata ce-ti aduce pisica pe prag tot asa nu stii cine o sa-ti lumineze ziua.
In urma cu o saptamana, intr-o stare de nervi justificata, am balacarit Romtelecomul pentru internetul cu cocoloase pe care mi-l serveste de la o vreme.Si aseara gasesc in casuta postala (aia electronica, ca ne-am emancipat si noi, taranii) un mesaj care mi-a smuls un zambet instantaneu. O doamna din departamentul de comunicare al Romtelecomului sesizase enervarea mea si-mi cerea relatii daca mai persista problema si, eventual, sa-i dau codul de facturare pentru a incerca rezolvarea problemei.
Eu traiesc de cateva decenii in Romania asa ca nu prea „pun botul” la astfel de acte de bunavointa. Asa ca primul reflex a fost sa zic „lasa-ma, frate, cu amabilitaturi de-astea ca nu-i ajunul craciunului sa cred in minuni”Al doilea reflex a fost sa ma uit in calendar si sa ma asigur ca nu-i 1 aprilie.
Desi sceptica zic totusi sa fiu macar politicoasa si sa raspund. Ba, cu un graunte miiiic-mic de speranta furnizez si datele cerute. Si ma duc sa-mi vad linistita de treaba, apoi sa iau o cina modesta cu sunca, cascaval,gem si un pahar cu apa.
Nici n-apuc sa ma asez pentru siesta si suna telefonul. Cineva de la Romtelecom cere relatii despre defectiunile noastre, verifica istoricul, se lanseaza in comentarii tehnice cu Sotu’ (era culmea sa-i explic eu cum ba scanteieste, ba nu clipoceste!) si ne anunta ca azi dupa amiaza va veni un angajat al lor sa remedieze. Ups! Ups! A-saa ce-vaaa… am ramas fara cuvinte! Si am visat frumos toata noaptea.:)
Azi inainte de pranz am plecat la o taiere de motz; adica m-am dus sa ma tund. Cand il sun pe Sotu’ sa vina sa ma recupereze de la coafor imi spune ca e ocupat cu nenea de la Romtelecom care face verificari. Ups, iar! A-saa devremee…?
Ce s-o mai lungesc, se cheama ca am internet decent! Daca pana mai ieri mergea cu 6Mb sau sedeam pe loc acum am atins spectaculoasa viteza de 9,1 Mb, deja mi-e teama sa nu ma prinda radarul.Sau sa fuga netul cu asa viteza incat sa nu-l mai pot eu prinde. 🙂
In concluzie multumirile mele de astazi se indreapta catre doamna Alina Iamandi , PR in departamentul de Comunicare al Romtelecomului, care si-a aruncat o clipa ochii pe jelania mea blogosferica, mi-a inteles necazul si mi-a si rezolvat promt problema. Multumesc, doamna! Mi-ati dovedit ca si in Romania se poate rezolva o problema in mai putin de 24 de ore cu o comunicare simpla si eficienta. Poate ma veti ajuta sa scap de scepticism si sa ma imbolnavesc de speranta.
Si daca minunea va tine mai mult de trei zile voi multumi si Romtelecomului pentru serviciile prestate. Vezi, mai Romtelecoame, ca poti sa fii si de gasca daca-ti pasa de clienti? Sau daca te impunge cineva de la Bucuresti…
O zeama de cuvinte 
Trece-mă şi pe mine pe listă.
Acum doo-trei săptămâni, mă sună cineva. Nu spui cine, că n-am reţinut numele. 😳 Şi-mi spune că îmi expiră contractul cu ei, adică da, cu Romtelecomul. Eu am abonament de telefon fix şi de clicknet. Şi îmi mai spune că, dacă nu am nimic împotrivă, îmi poate face un nou contract în care, în aceeaşi bani să îmi includă şi televiziune. Şi încă nu de oricare ci de-aia dăşteaptă ! Io-s mai din topor aşe că l-am repezit : „Măi, mie să-mi spuneţi unde-i şmecheria. Că nu cred eu că îmi daţi voi ceva gratis numa’ aşe că-s io băiat frumos”. Dar omul m-a convins că nu e nicio şmecherie. Şi-a doua zi a venit un nene cu o cutie pe care a legat-o la modemul de net şi-a mai băgat un fir în fundul la televizor. Şi uite-aşa, am doo televiziuni în casă, dintre care una moca. Aşe că zic şi eu mulţumesc !
Acuma, dacă tot eşti pe bune cu doamna Alina, dacă n-ai cutie din aia deja, bâzâie şi tu puţin, poate te lipeşti ! 😆
Deja suntem din ciclul „am intalnit si romani fericiti!” .:)
Deci, doamna Alina, aveti multumirile mele plus niste reverente de la malul marii de la unu’ care are nu stiu ce cutie de care eu n-am (din pacate!)…. 🙂
Nimic nu e gratis pe pamant. In oarece timp ai sa intelegi ce a inseamnat asta…
Am semnat noul contract. Suma este aceeași. În plus îmi pot comuta oricând pe Dolce. Și am înțeles punctul lor de vedere. Dacă sunt mulțumit, pot renunța la celălalt abonament de cablu. Dacă nu, nu. Ai și tu puțină încredere în discernământul meu. Sunt între vârsta la care tot ce zboară se mănâncă și cea la care să mă împrietenesc cu senilitatea.
Sa sti ca e tare faina rubrica ta….ma gandesc sa preiau si eu…macar cand imi amintesc , sa multumesc unor oameni faini cu care mi se intersecteaza drumul…
Pai daca si Dumnezeu a muncit 6 zile si a saptea s-a odihnit am putea si noi sa carcotim sase si una sa multumim. Mai ales ca vad ca nici o fapta buna nu ramane nerasplatita… 🙂
De acord cu tine!
Adelina, ești sigură că doamna respectivă nu e una din persoanele care a luat în serios provocarea ta mai veche și, în felul ăsta, și-a plătit cotizația lunară de fapte bune? Bine ai făcut că ai prezentat-o pe blog. Eu chiar mă gândesc că, cei care vor să se afilieze partidului prezentat de tine, dar se jenează să afișeze propriile lor fapte bune, ar putea, în schimb, să povestească dacă au fost ei înșiși obiectul bunăvoinței venite din partea alcuiva. Se acceptă și această… monedă de schimb?
Probabil ca doamna si-a luat in primul rand propria munca in serios si i-a displacut ca cineva ii discrediteaza institutia; dar ce vina aveam eu ca ajunsesem la capatul rabdarii din pricina vesnicelor probleme? Acu, ca par a fi (cel putin momentan!) rezolvate se cuvenea sa spun si o vorba buna. Nu ca n-as putea reveni saptamana viitoare cu altele rele… 🙂
Dar cred ca e bine sa mai si laudam, asa o sa realizam ca se intampla si lucruri bune.
Vai ce ma bucur sa citesc ca minunile nu au disparut definitiv din Romania!
Poate ca este bine sa ai si blog cate-o data! 🙂
La cat mi s-a frecat ridichea din cauza blogului uite ca cineva a echilibrat balanta! Promit sa fiu cuminte in continuare (macar o zi pe saptamana) si astept sa vad ce minuni se mai intampla. 🙂
Ei, uite, vezi lucrurile spuse franc, fac minuni. Mereu trebuie sa luam atitudine cand ceva nu ne displace. S-a miscat ceva.
Eu iti multumesc pentru zambetele din coltul gurii pe care mi le aduci de fiecare data.
S-ar putea sa-mi mai ies din fire uneori si sa ma exprim mai putin poetic (sau prea poetic!) dar incerc sa fiu mereu sincera. Daca deranjez, asta e, ori imi cer scuze cand gresesc ori zic mai departe pana mi-o inchide cineva gura…
Si eu multumesc pentru timpul acordat !
Asta inseamna ca vor ajunge tot mai repede si tot mai multe dintre gandurile tale la noi, lucru carnu e face decat sa ne bucure 🙂
Pai am deja o lista cu cei pe care trebuie sa-i injur urmand sa le multumesc daca-mi vor face onoarea de a ma baga in seama: pe aia de la Electrica pentru orga de lumini, pe aia de la primarie pentru lipsa asfaltului, pe aia care au promis ca ne livreaza lemne (contra cost, desigur) si au uitat… :)) Numai ganduri bune am!
Eu aș mulțumi Poliției române, că i-a descoperit pe hoții care mi-au spart cabinetul și mașina, dar afurisita asta nu vrea să fie gratulată cu niciun chip, deci azi nu mulțumesc nimănui.
cred ca toti avem cate o multumire de adresat Politiei , poate ar trebui sa semnam o petitie colectiva. Desi cred ca merge si un necrolog..
Mi se pare minunat ca multumesti, adica e o treaba de bun simt, dar ma apuca nervu’ la ideea ca am ajuns sa consideram normalitatea miracol
Ce vrei daca pe noi normalitatea ne socheaza! In schimb tot ce e socant a devenit banalitate, uita-te la televizor ca numai chestii „socante” anunta…
Bravas! Asa da blogging! Cred ca ti-a crescut ceva prestigiul in familie!
Daa, are si celebritatea avantajele ei! :))
Nu-i mai lăuda, că acum îţi pică netul!
Pai nu injur iar! Acu o fac cu majuscule, sa se vada mai bine. 🙂
Așa cevaaaaaaa…. rar, puicusorule, rar!
🙂
Să dea Domnul să ai rubrica plină de mulțumiri! 😉
Mai bine mai rar decat niciodata! :))
Intentionez sa tin rubrica de multumiri cat mai mult, clientela sa fie.
Cred ca multi dintre noi am putea sa deschidem o rubrica noua cu „multumiri”
Am vazut ca si tu ai avut „falitii” tai… 🙂
Ii am. S-au evaporat , s-au cernut exact la momentul potrivit
Un prieten bun mi-a spus sa ma bucur ca au facut-o acum
Eu n-am amintiri mirobolante cu Romtelefonu’, da’ nu-l judec, e treaba lui. Ba chiar pot s-o pup și eu pe doamna Alina din partea ta, dacă vrei. 🙂
Necunoscand-o personal pe doamna Alina nu stiu daca se lasa usor pupata. Dar poti sa incerci. 🙂
Mă ajuți dacă nu stă? 🙂
macar ma ofer in locul ei, sa nu ramai cu buzele tuguiate degeaba. 🙂