Am fost cam absenta zilele astea, am profitat de vizita prietenei mele, care vine o data pe an, si am avut activitati …recreative. Adica shopping, baut bere,plimbare la poale de munte, baut bere, mancat pepeni, baut bere, barfa, baut bere… Chestii normale, femeiesti!
Dar azi am incercat sa mai citesc cate ceva pe bloguri si am dat peste Mixy si beleaua ei, ceea ce mi-a starnit amintiri. Si zambete, ca asa-s unii, rad de ce-si aduc aminte! Inseamna ca au memorie buna, nu? 🙂
Eram la Predeal, la cursurile Academiei de Vara. Ca era toamna si ca exact academician eram eu, nu mai comentam, da? Dar se cheama ca-mi imbogateam cunostintele si ma perfectionam profesional sub atenta indrumare a unor lectori italieni frumusei foc foarte competenti.
Ies dimineata din camera aranjata, dichisita, parfumata si cu impopotonata cu brizbrizurile mele . Imi luase vreo juma de ora sa ma gatesc dar eram multumita de rezultat, paream foarte eleganta in costumul meu negru si cu bluza alba, ca o doamna sobra ce ma aflu. Cu mapa de studiu sub brat, cu poseta pe umar, ma indreptam tantosa spre sala de curs. Lumea se uita oarecum staruitor la mine. Si eu le raspundeam cu un zambet tuturor, sa nu zica ca-s fudula. Si-apoi trebuia sa rasplatesc privirile admirative cu surasuri binevoitoare, nu?
Si eu mandru duios treceam si lumea ciudat prietenos ma privea! D-apoi daca mama m-a facut si frumoasa si eleganta si modesta ce vina am eu! Asa m-am fudulit prin tot hotelul si prin restaurant pana am ajuns sa ma asez pe scaun in sala de curs. Atunci m-am pleostit brusc. Prin fermoarul pantalonilor mei negri se etala fundita alba de matase a budigailor! Asa-mi trebuie daca mama m-a facut sa umblu cu nasul pe sus in loc sa ma uit si-n jos, pe langa mine!
Daca sunteti asaltati de priviri staruitoare nu va umflati in pene pana nu va verificati slitul pantalonilor. Sau daca nu cumva v-a ramas un bigudiu in varful capului, cum au mai patit unii…
O zeama de cuvinte 
Ieri mi s-a întâmplat! Am ieșit până la magazinul de proximitate în niște bermude abia acoperite de o cămășuță. Nu mă simțeam confortabil cu fundul etalat astfel, dar magazinul este la o singură casă distanță… Acolo, 5 bărbați se răcoreau cu înghețată și bere. Și cu priveliștea fundului meu. Când am ajuns acasă, soțul meu m-a întrebat dacă știu de cele 2 (!) găuri din pantaloni, pe dreapta, sus. Nț! Nu știam, ei fiind relativ noi. M-a înmuiat de rușine gândul că mi s-au străvăzut prin acele găuri chiloțeii!
De doua gaurele te plangi tu? Pai acum e moda sa fie pantalonii cat mai taiati, rupti si jerpeliti, ai fost prea modesta cu doua gauri. Ce mare lucru putea sa se vada prin doua gauri?!
Mă dezgustă blugii aceia rupți penibil. Înțeleg că moda este un pretext/ o scuză pentru orice extravaganță, dar… Bănuiesc totuși și minusuri economice la purtătoarele acestor pantaloni, așa că, dacă altfel chiar nu se poate… Să fiu iertată pentru părerea mea., sunt de altfel cât se poate de tolerantă.
Cine să mai înţeleagă femeile…? 🙄
Cine sa se oboseasca sa inteleaga femeile? 🙂 Pe plaja fac nudism sa nu se bronzeze cu dungi si pe strada se rusineaza daca li se vad genuchii sau dungile de la slapi. Niste enigme, dom’le! 🙂
Parol! 😆
acum 8-10 veri. In statia de tranvai din Crangasi, o domnisoara slaba, draguta, cu o fusta bleo f. lunga, gen gypsy, incearca sa urce in tranvaiul 41. Si isi calca pe fusta, in fata. Evident ca datorita miscarii, ii ramane fundul dezgolit.
Vara asta a fost urmatoarea fusta cumparata in stilul ala, desi imi plac…. sper sa nu mai patesc inca una ca atunci 🙂
Cu fusta mai e cum mai e , dar sa vezi cum e cu rochia pe elastic si fara bretele! 🙂
Mi-aduc aminte cu duiosie cum altfel de o tanara domnita care a defilat vreo 2 ore prin centrul targului cu fermoarul luuung de pe spatele rochiei albastre deschis. Evident am fost convinsa ca am dat lovitura cu rochia aia pana am ajuns in judecatorie si s-a milostivit un coleg sa imi spuna despre problema. Ma rog oarecum sa imi spuna ca baiatul era rusinos si a rugat o alta colega sa imi transmita mesajul, deci m-am mai plimbat si pe acolo cateva minute. Partea buna e ca aveam lenjerie bleu asortata 😛
De-aia o adevarata lady isi asorteaza intotdeauna si lenjeria cu rochia! 🙂 Am defilat si eu o zi intreaga pe faleza, in Constanta si abia cand m-am intors am descoperit ca imi ramasese un bigudiu in varful capului. Cred ca a zis lumea ca mi-am montat antena de bulgari la purtator. 🙂 Dar tot e mai bine asa decat fi-miu , care a umblat tot orasul cu o gheata neagra si una maro…
Tocmai ieri am dat cu ochi de un pasaj referitor la codul bunelor maniere, unde se spunea că a atrage atenția cuiva că are șlițul desfăcut ori că i-a rămas o firimitură în colțul gurii ar trebui să fie un lucru firesc și deloc jenant, ba chiar o datorie a celor din jur. Eu subscriu la asta.
Dar să-ți spun una și mai tare și pe deasupra… proaspătă. Primăvara asta, prin luna martie, când mă aflam la Cluj, am coborât din campusul unde locuiam ca să merg să pun la poștă un pachet cu cărți. Iar o funcționara de la ghișeu (erau două) mă întreabă discret, dacă poate să-mi spună ceva. ”Cum să nu”, zic eu, iar femeia mă informează că, în acea dimineață, îmi luasem bluza pe dos. Și aveam în atâtea locuri de umblat în ziua aceea… Noroc la oficiul poștal a fost prima mea stație. Am cerut voie să intru în spațiul lor, m-am dat după un colț și, după ce mi-am expus și bustul gol, mi-am recompus ținuta corespunzătoare. Atât de concentrat fusesem eu în acea zi asupra treburilor pe care la aveam de făcut, că nici nu mi-a mai păsat să mă uit în oglindă, înainte de a pleca de la cămin!
Macar ai recompensat-o pe doamna amabila cu un streaptees ! 🙂 Te inteleg perfect, am si eu o bluza pe care cel mai des o imbrac pe dos, imi dau seama de asta doar cand nu gasesc buzunarele. Dar noroc ca-i o bluza pe care o port pe acasa. Iar chilotii imbracati pe dos cica aduc noroc. La ce noroc, nu stiu. 🙂
va sa zica abia atunci cand faci pauza de bere treci pe la Mixy! Ntz… sa treci la regim de austeritate, Adelino, auzi, tu? :)))))
Trec, ma, trec, ca mi-a plecat prietena azi si nu beau de una singura! Si cum era sa trec pe la tine mirosind a bere? nu era frumos si-ti faceam si pofta…
Pfiu, m-am temut de pantaloni/fustă lipsă, o funduliță, acolo, poate fi chiar o chestie șic! 😀 Dacă ai fi încercat, nu ai fi reușit să o prinzi în fermoar.
Ceva mai shic decat o funda alba iesita prin slitul pantalonilor negri nu se exista! Ba se exista, daca sunt pantaloni cu talie joasa si se vede si…mohairul! 🙂
Frumos adus din condei, nea Cațavencule! 😀
Pardon! Tanti Catza, vencule! :))
Bine ca ai aratat fundita si nu freza din pantaloni :))))) Fudulo! 😀
Tu ca tu , cu fundita , da’ mama mea a avut o colega , femeia s-a dus la wc pentru necesitati si cand si-a tras chilotii in sus , a agatat cu ei si marginea fustei , la spate…Femeia n-a stiut si a umblat cu fusta bagata in chiloti , la spate , prin ditai institutia politieneasca , ca lucra in cadrul politiei judetene la evidenta buletinelor….pana cand o colega i-a atras atentia….dar ,pare-se , a fost un show pe cinste , in special ca doamna in cauza nu prea era iubita pe acolo…Deci tu ai fost ca o floare pe langa intamplarea asta de aratat dosul chilotilor la lume! 😛 😀
In urma cu ceva ani o doamna doctor mai in varsta si mai greoaie, mergand prin curte spre raportul de garda, i s-a descheiat fusta si i-a cazut brusc pe jos. Iar un alt doctor, care venea din spate a gasit motiv de mandrie: bai, cum le dezbrac eu pe toate din priviri! Apoi a ajutat-o sa-si traga fusta si au plecat mai departe! 🙂 E mare lucru sa iesi cu brio din astfel de situatii.
Asa este…dar mai depinde si de oamenii ce participa! iata ca in cazul asta , ambii medici , oameni cu scaun la cap…au stiut sa iasa fresh din situatie! 😀
Hai, Adelina, fundiţa aia chiar lipsea de la pantaloni. Ai fost „trendy”
😀 😀
Vedea-te-as pe tine asa trendy intr-o multime! E o metoda sigura sa scapi de anonimat. 🙂