Preţul salvării

Standard

Aseară am urmărit un documentar cutremurător despre un subiect de mare actualitate: refugiatii!

 

http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/pretul-salvarii-347.html

 

Nu despre drama lor vreau să vorbesc, deşi e una sfâşietoare şi pe care noi, ca simpli spectatori n-o putem înţelege pe deplin, ci despre ce e dincolo de drama asta, despre dramele care nu ni se arată dar care sunt la fel de zdrobitoare.

Aşa cum visul american al celor care se încumetau să treacă Atlanticul începea cu insula Ellis, visul european al celor fugiţi din nordul Africii de frica războaielor începe cu insula Lesbos.Cândva, doar cu puţin timp în urmă, aici era un paradis, un loc râvnit pentru vacanţe şi relaxare. Acum e un fel de purgatoriu, o trecere dintre iad şi nu se ştie ce, dar puţin probabil să fie un rai.Dacă aveţi timp şi răbdare încercaţi să vizionaţi filmul şi să vă imaginaţi că aţi fi locuitorii acestei insule asaltată brusc nu de cuceritori ci de disperaţi. Cuceritorii vor să se imbogăţească, disperaţii vor doar să supraviţuiască şi asta îi face şi mai de neoprit. Eu nu ştiu cum m-aş fi comportat în locul grecilor de acolo, nu pot să fiu ipocrită şi să spun că m-aş fi devotat cauzei nobile a salvării tuturor imigranţilor. Poate că, realizând că nu mă pot împotrivi, aş fi plecat eu de acolo, mi-aş fi căutat un alt domiciliu, m-aş fi declarat învinsă de situaţie şi de sistemul care n-a făcut nimic să remedieze situaţia.

În criza refugiaţilor sunt mult mai multe victime decât ni se arată. Dar victimele colaterale nu prea se contabilizează, sunt trecute de obicei la „etc”…

Făcând abstracţie (cu greu) de drame, am încercat să înţeleg care-i cauza acestei tragice migraţii. În spatele unei cauze există întotdeauna şi un scenarist şi niste beneficiari, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple şi clare cum le prezintă propaganda. Şi gândul mi-a zburat imediat la o altă migraţie, una tot peste Mediterana, dar în sens invers: exodul evreilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Şi atunci oamenii au fost prigoniţi, vânaţi  şi împinşi să-şi salveze vieţile luând calea exilului. Şi atunci au fost mii de victime. Şi s-a dat vina pe război, pe dictator şi pe holocaust. Dar nimeni nu zice că statul Israel, cel disparut in doua milenii de istorie, n-ar fi existat niciodată dacă Cineva nu i-ar fi împins pe evrei cu forţa să se întoarcă pe „pământul sfânt”, la Zidul Plângerii! Scopul a scuzat mijloacele, unii au plătit cu preţul vieţii, alţii au bifat reuşita şi şi-au îndelinit misiunea.

Aşa că acum încerc să înţeleg cine stă în spatele acestor manevre diabolice şi care e scopul. Că mi-e greu să cred că e doar o cauză umanitară, că sta madam Merkel  şi plânge nopţile de mila copilaşilor înecaţi în valurile Mediteranei sau că traficanţii de bărcuţe de unică folosinţă şi de veste de salvare făcute special să te ajute să te îneci îşi smulg părul din cap după fiecare victimă. Să fie vorba doar de un plan de destabilizare a Europei prin invazia de musulmani care nu se pot adapta_?Ar fi prea simplu să fie ăsta planul şi marii regizori ai planetei lucrează cu subtilităţi, ne fac întotdeauna să ne uităm în altă parte decât acolo unde se desfăşoara adevărata acţiune… Să fie vorba de un plan prin care se încearcă impunerea ecumenismului prin unirea tuturor religiilor şi curentelor creştine împotriva asaltului islamic perceput ca cel mai mare pericol? Sunt prea lipsită de înţelepciune şi de informaţie ca să-mi dau cu părerea. Dar…vom trăi şi vom vedea! Şi vom suferi în comun, după cum vor fi indicaţiile de regie…

De fapt, atâta voiam să vă întreb : voi ce aţi fi făcut dacă aţi fi fost trăitori ai insulei Lesbos şi v-aţi fi văzut vieţile răvăşite de criza emigranţilor?

17 responses »

  1. de aceea eu urmaresc nu televiziunile si presa cu publicitate ci si documentarele independentilor. E youtube-ul plin de discutii.
    Mai am noroc si cu grecii prieteni pe facebook…. ce pun ei acolo e ingrozitor.

    P.S; am avut un sirian duminica trecuta in casa. Are 4 maini si 9 picioare, si am ascuns frigiderele ca parea capcaun de foame. Pe naiba, glumesc, e un om normal.

    • Eu n-am informatii din Grecia, imi inchipuiam ca e nasol acolo, dar acum e prima data cand am constientizat cat de grava e situatia. Si ma intriga si acest paradox ipocrit: pe de o parte vrei sa-i propui la Nobelul pentru pace pentru activitati umanitare, pe de alta parte vrei sa-i pedepsesti scotandu-i din schengen fiindca n-au fost in stare sa protejeze frontiera europeana!
      Cei mai multi sirieni sunt oameni normali, multi sunt loviti rau de soarta, dar sunt printre ei si unii, de rea-credinta, infiltrati special cat sa faca mult rau. Cam greu sa-i deosebesti, dar nu-i corect nici sa-i condamni pe toti.

  2. Ce-au făcut românii în toată istoria lor cînd au fost călcaţi de toate hoardele posibile şi imposibile? Unii au luptat pînă la moarte, alţii au fugit departe să-şi scape viaţa (şi eventual averea) iar restul au fost futuţi de către cotropitori. Şi uite-aşa s-a îmbogăţit vocabularul limbii române, cultura, ADN-ul etc.

    • Doar stii zicala romaneasca „capul plecat, sabia nu-l taie!” Asa ca ne-am invatat sa tacem si sa induram, sa ne imbracam in stofa de martiri… As vrea sa gasesc puterea de a lupta pentru o cauza dar poate ca am imbatranit, nu mai am nici forta, nici entuziasm.Si asta e rau, e inceputul indiferentei si al resemnarii. Mai cred insa ca solidaritatea m-ar putea mobiliza, as putea sa merg pana la capat si cu orice pret daca as vedea ca nu sunt singura.Altfel…

      • „Capul plecat, sabia nu-l taie dar nici soarele nu-l vede” – asta e formularea completă şi corectă. Am stat la întuneric atîta amar de vreme şi de acum o să stăm şi cu picioarele-n apă.

        Problema nu e puterea de a lupta ci posibilitatea de a învinge. Cineva, cîndva spunea să nu intri într-o luptă dacă nu eşti sigur că poţi cîştiga. Şi din păcate lupta cu Răul nu poate fi cîştigată nici de un individ singur – oricît de erou ar fi el – dar nici de o mare de oameni deja manipulaţi prin teroare – indiferent de forma celei din urmă.

    • Eu „cred” pe blog: vinovatii sunt multi, puternici si nu stau in vazul nostru. Astia mici, de care ne impiedicam si pe care ii injuram cel mai des, sunt niste bieti pioni, executanti platiti cu 2 lei si cu orgoliile umflate la maxim.

  3. Același lucru l-am citit într un ziar grec despre situația disperată în care se află atenienii, situație despre care nouă ni se comunica doar un sfert din realitate.
    Scriau grecii că aceste invazii i au terminat pe atenienii deja sărăciți. Islamistii dorm prin Atena pe unde le vine, își fac nevoile la fel, pe unde apucă, la Atena sunt 20 grade acum și mirosul pe străzi este înfiorător. Li s-au spart de către invadatorii islamici case, magazine, mașini, motociclete.
    Sunt disperați, autoritățile sunt depășite de situație și nu iau nicio măsură și zilnic vin peste ei alți și alți musulmani.
    Trist. Trăim niște vremuri tare tulburi.

    • E doar inceputul vremurilor tulburi, inca e loc de mai rau! Criza refugiatilor nu se rezolva nici in Grecia, nici in alta parte a Europei; daca voiau cu adevarat o rezolvare durabila se facea ordine in nordul Africii, acolo unde s-a „implementat” mai intai Primavara araba care a permis extremistilor si fanaticilor religiosi sa ajunga la putere. Nu s-au distrus niste dictatori, doar s-au inlocuit cu altii, mai eficienti si mai bine pregatiti sa indeplineasca o misiune.
      E trist, va fi mult mai trist. As vrea sa pot vedea in viitor, macar peste vreo 3 ani…

      • Doar ce am discutat despre vremuri tulburi. ..la Ankara a fost un alt atentat cu 100 de persoane morți și răniți.
        Ți-e și groaza să te mai gândești la concedii în străinătate.

  4. Grea întrebare. Nu știu ce aș face. Știu sigur ce n-aș face: n-aș pleca. Nici dacă aș avea 30 de ani, n-aș pleca nici din casă, nici din… Prăvălie, n-aș pleca din viața mea. E de netrăit, cred, sub asaltul acestor disperați (în sens propriu al cuvântului), mai ales că nu e vorba de o criză rezolvabilă, limitată în timp, ca o epidemie, cu perspectiva unei reașezări a lucrurilor în matca normală, cu soluții, dar, și mai de netrăit ar fi cu gândul că m-am lăsat înlocuită în spațiul meu vital.
    Nu știu dacă înțelegi ce vreau să zic…

    Mă întreb ce forță ocultă i-a coagulat pe oamenii ăștia. Ce diferență o fi între a muri de glonț și a muri înecat? Cineva le-a arătat, cumva, raiul de pe malul celălalt și le-a ascuns faptul că între cele două țărmuri curge iadul.
    Am senzația că unul din trupa de Păpușari a înnebunit brusc și a băgat foarfeca în ațe, între degetele „colegilor” săi și Păpuși. Și degetele ălora încă se mișcă, fără să realizeze că degeaba.

    Grecu ăla… ai văzut? A plâns când a fost vorba de România. M-a înmuiat de tot. Chiar dacă o fi plâns doar fiindcă a fost îndrăgostit de-o colegă de grupă.

    • In prima faza vrei sa dreptate, vrei sa lupti; apoi vezi ca lupti cu morile vant, ca esti pedepsit pentru tot binele pe care-l faci, ca ti-e din ce in ce mai rau si nu vezi nici o speranta, nici o luminita in tunel si te apuca disperarea. Eu cred ca as pleca, n-as putea suporta la nesfarsit sa vad munti de veste de salvare, munti de dejectii, munti de cadavre si munti de indiferenta. Ce m-a socat cel mai tare a fost faptul ca toti ajungeau la mal desculti, doar cu niste pungi pe plastic peste sosete! N-am inteles care-i logica de-i urcau in barci desculti de parca le-ar fi fost teama ca vor gauri fundul ambarcatiunii cu tocurile…

  5. Vedem în lumea de azi din ce în ce mai multe de neînchipuit. Situaţii oribile, nebunie, haos. Sigur, pentru a le înţelege, încercăm să simplificăm lucrurile, altfel prea nebuloase şi lipsite de sens. Din păcate da, orientul mijlociu rămâne un focar de infecţie provocată de infinite interese, iar în momentul de faţă se pare că nu se mai gândeşte nimeni la preţul plătit, că doar alţii îl plătesc. Totul e provocat, artificial, iar scopurile urmărite sunt greu de înţeles. Nenorocirea e că cei ce se află în spatele mizeriei sunt nişte amatori, iar lucrurile se vor sfârşi prost, foarte prost. La fel ca-n legendarul „Ucenic vrăjitor” care invocă spiritele pământului, dar odată venite, nu ştie să le stăpânească.
    Doar ai încercat să dai la o parte capacul haznalei şi ne-ai umplut de… respect. Pune-l repede la loc!

    • Urate vremuri mai traim! Intotdeauna vrem sa simplificam, sa gasim simboluri pentru chestii pe care nu le intelegem, sa vedem macar o secventa dintr-un tablou prea mare, care ne depaseste. E cam ca in cazul desenelor de la Nazca, alea de nu se vad de la sol ci doar din aer si nu stim cine si de ce le-a facut. Dar un scop cred ca au si alea.
      Acum tragem cu coada ochiului spre capacul haznalei si strambam din nas fiindca pute; stai sa vezi cum o sa fie cand o sa trebuiasca sa invatam sa inotam in hazna!

  6. Pingback: Prin fumul de țigară | Gara pentru noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s