Eram si eu ca frate-miu din dreapta
Purtam inel, deci nu stateam degeaba
Insa duminica potrivnica-mi fu soarta
Si capul mi-a cazut amestecat cu iarba.
Macar daca-l pierdeam prin fina polizare
Nu retezat tesit ca o surcea!
M-au dus indata la spital(fara Salvare)
Sa-ncerece sa repare ce s-o mai putea.
Si-am patimit mai rau ca la castrat
Sa scap de verigheta nu a fost usor
Nici cu sapun, cu geluri sau scuipat
Si fara bijutier in bloc operator!
In fine, mai ciopleste, taie, coase,
Apoi ca pe-o mumie m-au impachetat
Parea ca suntem multi, macar vreo sase,
Desi patru si-un sfert ieseam la numarat.
Acuma soarta ce s-o mai blestem
Ca am pierdut mandrete de-unghiuta,
Ca fruntea mea prin iarba e ghiudem
Si-ara precum de nou-nascut o…putza!
M-am resemnat si nu mai comentez
Din zece-s cel mai mic si mai beteag
Dar in vreo zece zile ma cicatrizez…
Sa mor eu daca la tuns iarba ma mai bag!
O zeama de cuvinte 
Esti cremenala! 😀
Te pup!
Nu sunt, bre, ca n-am decapitat eu degetul!:))Eu doar am povestit…
M-ai spart la propriu. Esti talentoasa rau, pe bune:) Serios, chiar ai talent, cred ca trebuie sa te apuci de cartea aia, ce zici?
Multumesc, esti tu draguta…
Zici sa scriu in versuri? Sa-i fac concurenta lui Homer?:))
Si soata a citit balada? 🙂
Saracu om, cu o asa nevasta! 🙂
sanatate!… degetelului! 🙂 🙂
Inca n-a citit-o!:)) Daca se supara il musc de…deget!:))
Bolnavul ce spune despre această odă? :))
Poza e tare de tot.
Bine ca e oda si nu e prohod! Nu zice nimic, doar mustaceste(sau se stramba de durere, nu stiu sigur!)
Deci… nu pot să cred! Bietul deget a suferit și încă mai suferă, iar eu râd cu lacrimi. Ultimul vers este morala întregii întâmplări? Atunci este cu happy-end. Omul tău a scăpat de tuns iarba.
Și off topic. Zicea cineva că nu există coincidențe? Eu comentez aici și hop! o notificare că tu ai făcut același lucru pe blogul meu. 🙂
N-a scapat de tuns iarba, dar probabil ca o s-o tunda doar cu o mana.Nu e coincidenta, e telepatie.Vezi cum se conexeaza geniile in astral?:))
Ups! E a doua pe ziua de azi. Pe un blog fusei divină (sau poate di vină, încă nu mi-e prea clar), la tine ajunsei geniu. Or fi venit extratereștrii azi noapte și m-au schimbat?
tragicomedie… curata ! Eu de abia am reusit sa citesc articolul cu accidentul..:((( imi pare tare rau !
… Poate totusi se regenereaza !…
Si daca nu se regenereaza macar sa creasca altceva, pentru compensare.De exemplu mustata! Sau salariul?:))
Ca să vezi! Vorbeam cu omu’ meu, nu-s 10 minute de-atunci, cât de mult a evoluat tehnologia, printări 3D de organe, din ţesutul tău se pot obţine celule stem cu care mai apoi ţi se pot „fabrica” organe perfect compatibile cu tine, că ăştia, cercetătorii (nu ai noştri) cercetează cum de salamandra, după ce-i rupi coada cu tot cu şira spinării, îi creşte la loc…chestii dintr-astea. La un moment dat ajungem la o fază: unul şi-a tăiat o bucată dintr-un deget, fratele-cercetător:D de profesie îi dă un praf din maţe de porc.După ce îşi aplică praful nenorocitul cu degetul tăiat, acesta îi creşte la loc- regenerare celulară. După care intru la tine pe blog:))
Şi, care-i faza? Păi cum, care? Dacă avea omul tău un frate cercetător să-i dea praf din ăla să-şi pună pe deget(sau ce-o mai rămas din el), acum nu mai scriai poezia. În plus, eu vorbeam de degete tăiate şi tu la fel:)
Adica toata lumea e obsedata de degete taiate?Sau numai noi, astia cu minti luminate(ce, la tine nu e becul aprins?)De unde frate cercetator? si de unde mate de porc, ca noi n-avem decat caine si pisica..
asta este incurajare pentru iarba pe care va trebui sa o tai eu cam … saptaminal! 😀
Daca respecti modelul intr-o vara termini si iarba si degetele.Dar ai noroc, cica va fi seceta vara asta si va creste iarba mai greu, poate iti mai ramane un deget de tastat toata iarna.O, doamne fereste!:)
cu deget/fara deget, esti geniala!!
Echitabil:genialitatea e la mine, lipsa de piese componente e la sot.:)
Eu nu inteleg de ce toata lumea o lauda pe Adelina! Degetul a scris poezia, nu ea 😀
Ai dreptate, sa-i dam muzei ce-i al muzei!Bine ca era un deget mai mic, pentru unul mai mare trebuia sa scriu o epopee.:)
nu ma fa sa rad, ma simt vinovata, omul tau sufera si eu pufnesc in ras 😀
Razi linistita si fara sentimente de vinovatie, probabil ca si el a ras cand a citit.rasul e bun si ca anestezic.
sanatate degetelului versatil!
Degetele cu feţe cicatrizate
arată mult mai cool băi frate,
zici că-i Chack Norris cu tine:
ridici deştul – rău le vine !
Ok, m-am ales si cu gadibard!:))
:))=)) Macar acum s-a invatat minte. Nu se mai baga la tuns…
Ca doar nu m-oi baga eu…E scutit temporar, nu definitiv!
Au fost odată un ţăran sărac şi femeia lui. Mereu oftau că nu au copii, ba femeia spunea chiar că s-ar mulţumi şi cu un copilaş cât degetul şi că l-ar iubi din toată inima. Şi ce mai veste, poveste, până la urmă rămase grea şi aduse pe lume un băieţel mic cât un degeţel. Şi chiar Degetel l-au şi numit. Băiatul mânca zdravăn, dar nu a crescut deloc, a rămas atât cât era când s-a născut. Numai mintea îi creştea, de se minunau toţi ce isteţ era…
Asa! Si?…
Vrei si urmarea ? Bănuiesc că mai voiați un bebe și n-ați știut să-l faceți.
Buna! Ei romanul s-a nascut poet, uite asa mai apare un Luceafar( al blogului),sau al sanatatii ?Felicitari si asteptam si alte opere de arta. Silvia, pupici si sanatate multa.
Inainte de Craciun s-a dus Ionut la taica-su, sa ii ureze cate ceva si s-a intors profund marcat de ceea ce vazuse. Taica-su si-a pierdut nu unul, ci doua degete (bine, doar prima falanga) in timp ce taia lemne. Si mereu ii spuneam, pe vremea cand eram impreuna, sa nu mai faca treaba cand e treaz, ca o pateste! 🙂
De la craciun pana acum poate ca i-au crescut la loc, poate le scurtase sa se regenereze, ca se tocisera la varfuri…:)
Am citit postarile de-andoaselea ca tot imi pica net-ul.
Bietul degetel 🙂 Sper ca se simte mai bine sotul.
Pingback: Dureri inaBUSITE | O zeama de cuvinte
Pingback: S-au aprins luminile! | O zeama de cuvinte
Pingback: Complexitatea simplitatii | O zeama de cuvinte
Pingback: Farame de suflet | O zeama de cuvinte