Un tatic e un mamic?

Cineva a spus, cu multa intelepciune, ca cel mai greu lucru in viata cuiva este sa se nasca. Asa si e! Ganditi-va ca in primele 9 luni de viata traim intr-un mediu ermetic, intunecat si lichid. Si brusc, niste forte nebanuite ne imping afara, in lumina, in spatiu larg si plin de aer; si noi trebuie  mai intai sa trecem ca un elefant storcosit prin gaura cheii, apoi sa eliminam tot lichidul din plamani si sa invatam sa inspiram, sa tipam, sa ne manifestam, sa relationam cu un mediu necunoscut.Pacat ca nu ne putem aminti clipa in care am venit pe lume!Daca toti avem o apocalipsa cand murim, cu siguranta avem si o revolutie biruitoare cand ne nastem!

Dar femeile cu siguranta nu pot uita momentul in care au nascut un copil! E un miracol cum intr-o clipa tot chinul travaliului de ore si ore, tot efortul din timpul nasterii se transforma intr-o clipa de extaz, de bucurie imensa care sterge toata durerea.Dar nu despre sentimentele proaspetelor mamici vreau sa vorbesc, ele sunt complexe si greu de descris. Ci despre ce simte si cum reactioneaza un proaspat tatic!

 Sigur, bebelusul e vedeta, mama e in rol secundat iar tatal… e baiatul care duce tava, figurantul care trece neobservat in astfel de momente. Daca in sala de nasteri stau in „patratica mea” si ma uit cu un ochi la copil, ca el e pacientul meu si unul la mama, sa nu pierd spectacolul primei impresii, apoi urmeaza spectacolul care ma delecteaza cel mai tare: prima intalnire dintre tatic si pruncul lui. Unii,matahale de 2/2 , duri ca stanca Gibraltarului, izbucnesc in plans langa incubatorul in care o mogaldeata de trei kilograme stramba din nasuc sau flutura din gene.Altii, parca speriati de bombe, se dau un pas inapoi daca incerci sa le pui copilul in brate.Degeaba le spui ca nu musca si nu curenteaza, ei se tem de fragilitatea  puiului de om si aproape ca-si opresc respiratia de spaima daca aud un scancet. Dar sunt si barbati pragmatici, foarte pregatiti sa intre in rolul de tatic, care te intreaba dupa 5 secunde de care pampers sa ia, de care lapte, cand se face baitza, de ce stranuta si cand e bine sa-l scoata prima data din casa.

Si daca proaspata mamica e coplesita de misiuni imediat ce naste, taticului ii revine una singura: sa dea de baut la toata lumea, eventual sa bea cu toata lumea! Sunt tatici foarte nostimi, ametiti nu atat de alcool cat de emotia evenimentului; rad, ar sarut pe toata lumea, sunt foarte fericiti.Unul, odata, era atat de beat, incat se uita extatic la un patut gol si-si admira si lauda cu superlative copilul, care nici nu era in salon.Va dati seama ce prezent era bebelusul in viata taticului daca el, cu ochii mintii, il vedea si unde nici nu era?:))

Altii, foarte dezamagiti, nu trec trei zile pe la maternitate, spre disperarea sotiilor. Am intrebat , cu repros, pe un astfel de tata de ce n-a venit de atata vreme, copilul ar fi trebui chiar sa fie externat dar nu venise nimeni sa-l ia din spital.Si omul, abatut si bine anesteziat de alcool, a ripostat cu naduf, ca e suparat, ca mai are doua fete acasa, ce-i mai trebuia inca una, nu putea si proasta de nevasta sa-i faca un baiat? Sigur ca nu m-am putut abtine si i-am zis:”esti norocos daca o sa ai trei fete cuminti si grijulii ca mama lor care sa te ingrijeasca la batranete decat sa ai un baiat indolent si nepasator ca tatal lui!”.N-a zis nimic, a plecat, dar nevasta mi-a spus, cand mi-a adus lucrurile sa-i externez copilul, ca barbatul ei si-a cerut iertare si i-a adus si flori, ceea ce nu mai facuse niciodata…

O femeie are timp noua luni sa se obisnuiasca cu ideea ca va fi mama, simte treptat responsabilitate ce-i revine(asta in cazul femeilor responsabile, nu a celor pentru care maternitatea e o obligatie prin fisa postului, o corvoada chiar).Dar pentru un barbat lucrurile se schimba brusc.Pleci doi la maternitate si te intorci acasa trei, dintre care ultimul venit devine si cel mai important! Unii se detaseaza imediat, isi muta domiciliul in alta camera; ca ei au job, trebuie sa fie odihniti la munca si oricum nu ei alapteaza sau schimba copilul…Altii, muta patutul copilului cat mai aproape de locul lor de dormit sa poata sari la primul scancet; ei sunt cei care fac baitza, ei spala scutecele, ei canta cantecele de leagan, desi sunt afoni…Acestia sunt taticii ideali, cei care mai tarziu nu doar ca vor aduce copilului o jucarie in ziua de salariu ci se vor tavali zilnic pe covor alaturi de micutii lor in curse de masini cu obstacole. Ei sunt cei care realizeaza ce dar minunat e acela de a-ti retrai copilaria alaturi de copilul tau!

 Sa fii parinte nu e o corvoada, e o sansa pe care trebuie s-o valorifici la maxim. Un copil e centrul universului dar tu, taticule, esti soarele ce trebuie sa asigure ordine in univers. Fara soare sau cu un soare posomorat universul va fi rece si intunecat iar centrul universului  va tanji mereu dupa lumina, se va ofili incet. Si tot ce ai fi putut da tu mai departe, sansa ta de a nu te risipi in neant, se va pierde…

Pentru toti taticii din lume, fiecare Soare in universul sau si pentru un tatic special, iesit din Intuneric…